Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2014. Tribunalul MUREŞ

Tribunalul MUREŞ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 40/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 15191/320/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA NR.40/R

Ședința publică din 30 ianuarie 2014

Completul compus din:

Președinte: I. O.

Judecător: A. M. A.

Judecător: M. R.

Grefier: S. C.- G.

Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul V. Ș., cu domiciliul în Gănești, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6317 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2014 și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr.6317 din 17 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._/308/2011, s-a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul V. Ș. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., privind procesul - verbal de contravenție .” nr._/3.12.2011.

Instanța de fond a reținut că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Sub aspectul temeiniciei, s-au avut în vedere prevederile arat.102 alin.2 din OUG 105/2002 coroborat cu art.121 alin.1 din HG 1391/2006.

Împotriva acestei hotărâri petentul V. Ș. a declarat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul susține că sentința atacată este nelegală. Se susține în esență că agentul constatator nu a fost în măsură să probeze existența faptei contravenționale reținută în sarcina sa. Se susține apoi că sancțiunea aplicată – amenda contravențională în cuantum de 603 lei și suspendarea dreptului de a conduce auto, este disproporționată față de pericolul social concret al faptei reținută în sarcina sa.

La termenul de judecată din data de 28.01.2014 recurentul a dpus la dosarul Normele de metrologie legală NML 021-05.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel și la efectul devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat în cauză este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Latura obiectivă a faptei contravenționale constă în circularea în localitate cu o viteză peste limita maximă admisă pentru acel sector de drum, sancțiunea aplicată fiind pentru situația prevăzută de art.102 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.d - depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;

În speță prin procesul-verbal de contravenție atacat s-a reținut că petentul recurent a circulat în localitate, cu o viteză de 103 km/h.

În privința legalității procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că actul sancționator redă elementele prevăzute de art.17 din OG 2/2001. Fapta este descrisă și sunt redate data, locul, cât și suficiente elemente ale stării de fapt pentru verificarea existenței faptei contravenționale. De asemenea, actul sancționator cuprinde numele și calitatea agentului constatator și este semnat de acesta și de petent.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că prin motivele de recurs se invocă inexistența elementelor contravenției reținută în sarcina sa și caracterul disproporționat al sancțiunii aplicate.

Aceste critici invocate de recurent sunt nefondate.

Planșele foto existente la filele 17,18 dosar fond oferă toate elementele de fapt redate în raportul întocmit de agentul constatator - este redată viteza de rulare a autoturismului petentului recurent.

De asemenea, în planșele foto amintite sunt redate ora, valoarea vitezei măsurate și numărul de înmatriculare al auto (fila 18 dosar fond), fiind respectate prevederile Normelor de metrologie legală NML 021-05 NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" aprobate prin Ordinul nr.301/2005.

Măsurarea s-a efectuat conform cerințelor art.102 alin.2 coroborat cu art.108 lit.d din OG 195/2002, cu un mijloc tehnic omologat cu privire la care s-a depus în primă instanță buletinul de verificare metrologică (fila 20 dosar fond).

Față de toate aceste considerente, tribunalul reține că modalitatea de apreciere a probelor efectuată de prima instanță este corectă.

Tribunalul are în vedere că în conformitate cu dreptul intern, procesul-verbal de contravenție este un act de autoritate care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Probele care susțin procesul-verbal de contravenție îi conferă acestuia prezumția de adevăr.

Suntem în prezența unor prezumții relative, iar petentului recurent îi revenea sarcina de a face dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contrară.

Nu este dovedită așadar, susținerea recurentului, că avea o viteză de rulare mai mică de 103 km/h. Chiar și scăzând eroarea maximă tolerată conform Ordinului 301/23.11.2005 rămâne o viteză de rulare mai mare cu 41-50 km/h decât limita maximă legală, fiind întrunită latura obiectivă a contravenției (art.121 alin.1 HG 1391/2006 coroborat cu art.102 și cu art.108 alin.1 lit.d din OUG 192/2002).

Tribunalul apreciază nefondate și criticile legate de individualizarea sancțiunii Este respectat principiul proporționalității sancțiunii contravenționale, raportat la cazierul auto al petentului (fila 24 dosar fond) și la natura faptei (faptă de pericol asupra siguranței circulației în localități), nu se justifică o înlocuire a sancțiunii cu cea a avertismentului.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 din d Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de petent, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul petent V. Ș.cu domiciliul în Gănești, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6317 din 17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi 30 ianuarie 2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

I. O. A. M. A. M. R.

Grefier,

S. C.- G.

Red. I.O./2 ex./ 12.03.2014