Anulare act administrativ. Sentința nr. 2137/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2137/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 5439/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6857/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2137/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul SINDICATUL ANGAJAȚILOR PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI TÂRNĂVENI, în numele membrilor de sindicat cuprinși în împuternicirea aflată la filele 69-72 dosar și în anexa la dispoziția nr. 462/2012, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TÂRNĂVENI, având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 17 iunie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 iunie 2012 sub nr._ reclamantul Sindicatul Angajaților Primăriei Municipiului Târnăveni, prin lider sidical Zahan V., în numele membrilor de sindicat cuprinși în împuternicirea aflată la filele 69-72 dosar, a chemat în judecată pârâtul Primarul municipiului Târnăveni, solicitând anularea dispoziției nr. 462/2012 emisă de pârât.
În motivare s-a arătat că dispoziția atacată a fost emisă în aplicarea Deciziei nr. 1394/2011 a directorului Camerei de Conturi M., prin care sumele au fost calificate drept prejudiciu la buget. A arătat că a formulat o plângere prealabilă împotriva dispoziției, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâtul a răspuns că nu poate da curs cererii de revocare.
Reclamantul a considerat că dispoziția atacată este nelegală și vatămă un drept contractual/salarial și interesul legitim al funcționarilor publici în numele cărora a fost promovată acțiunea.
Ca prim motiv de nelegalitate a dispoziției reclamantul a invocat faptul că aceasta a fost emisă fără ca emitentul actului să-și îndeplinească obligația de a stabili întinderea prejudiciului, obligație reglementată în mod imperativ de art. 33 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 94/1992 și în cap. II din Decizia Camerei de Conturi M. nr. 1394/2011.
A invocat de asemenea prematuritatea emiterii actului administrativ atacat, sub două aspecte. În primul rând, a susținut că este prematură emiterea dispoziției de vreme ce asupra legalității Deciziei Camerei de Conturi M. nr. 1394/2011 planează o îndoială serioasă, aceasta fiind atacată chiar de pârât printr-o acțiune în anulare. În al doilea rând, a invocat prevederile art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 și a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, căci în speță nici măcar nu s-a pus problema restituirii de către funcționarii publici a sumelor încasate cu titlu de sume de reprezentare și contravaloare masă caldă, o asemenea restituire nefiind solicitată de pârât.
Reclamantul a invocat, pentru aceste motive, inexistența actului administrativ, care nu prezintă nici măcar o aparență de legalitate.
Raportat la drepturile contractuale imputate, reclamantul a arătat că fundamentul acestora îl constituie Contractul/acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de instituție, cu respectarea prevederilor Legii nr. 130/1996, în forma în vigoare la data încheierii. A susținut că acesta este obligatoriu pentru pârât, iar sumele alocate pentru drepturile prevăzute în contract au fost aprobate prin hotărârile consiliului local privind aprobarea bugetului.
Pe de altă parte, a susținut că o eventuală nulitate a clauzelor unui contract colectiv de muncă se constată numai de instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
Raportat la sporul de dispozitiv, reclamantul a arătat că acesta a fost confirmat prin hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate de Tribunalul M. și de Curtea de Apel Tg. M., acordarea lui fiind statuată nu doar pentru trecut, ci și pentru viitor, astfel că în mod legal a fost inclus în salariul de bază, conform art. 30 și notei nr. 2 de la subsolul anexei 1/3 – pct. I din Legea nr. 330/2009.
De asemenea a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, întrucât sporul de dispozitiv a fost acordat prin hotărâri judecătorești irevocabile ce trebuie respectate și executate întocmai.
Pârâtul Primarul municipiului Târnăveni a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acesteia, invocând prevederile Legii nr. 84/2012.
La dosar s-au depus dispoziția atacată și anexa, referatul nr. 4296/2012, hotărâri judecătorești, Decizia nr. 1394/2011 a Camerei de Conturi M. și Încheierea nr. 24/08.02.2012.
În perioada 4 februarie 2013 – 19 mai 2014 judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 462 din 12.03.2012 (f.48) emisă de pârâtul Primarul municipiului Târnăveni s-a dispus imputarea funcționarilor publici din aparatul de specialitate al primarului a sumelor de bani acordate în temeiul Acordului/Contractului colectiv de muncă nr. 287/2008 cu titlu de „contravaloare masă caldă”, „sume de reprezentare” și spor de dispozitiv. În anexa la dispoziție (f.50-54) au fost cuprinși funcționarii publici vizați și sumele imputate fiecăruia.
În preambulul dispoziției s-a arătat că au fost avute în vedere referatul nr. 4296/29.02.2012 întocmit de Serviciul Organizare, Salarizare, Resurse Umane (f.49), Decizia nr. 1394/2011 a Directorului Camerei de Conturi M. și dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 și ale art. 68 din Legea nr. 215/2001.
Dispoziția atacată a fost emisă de primarul municipiului Târnăveni în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 63 alin. 1 și alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în baza art. 68 din același act normativ și a fost contrasemnată, pentru legalitate, de secretarul comunei. Emiterea dispoziției de imputare față de reclamanți s-a făcut, de asemenea, în conformitate cu prevederile art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, reclamanții având calitatea de funcționari publici.
Nu poate fi primită critica de nelegalitate invocată de reclamant, vizând faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a stabili întinderea prejudiciului, având în vedere că suma imputată fiecărui funcționar public a fost în mod expres indicată în anexa la dispoziție, neputându-se astfel reține că prejudiciul nu a fost stabilit.
Cu privire la prematuritatea emiterii dispoziției, instanța reține că decizia Camerei de Conturi M. este executorie iar pârâtului, în calitate de ordonator de credite, îi revine obligația și totodată răspunderea pentru executarea măsurilor dispuse, conform prevederilor pct. 32 lit. d și e coroborate cu prevederile pct. 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010. Ca urmare, pârâtul are obligația de a pune în executare măsurile dispuse prin decizie în vederea recuperării prejudiciilor constatate, indiferent dacă formulează sau nu acțiune în anulare împotriva acesteia, neputându-se reține prematuritatea emiterii dispoziției de imputare pentru acest motiv.
Nu este întemeiat nici al doilea argument invocat în susținerea prematurității dispoziției, având în vedere că sumele imputate funcționarilor publici nu au fost recuperate nici anterior și nici ulterior emiterii dispoziției de imputare, pârâtul în emiterea acesteia fiind ținut de termenul prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, termen care curge de la data constatării pagubei.
Ca urmare, instanța constată că actul administrativ atacat a fost emis, sub aspect formal, cu respectarea dispozițiilor legale.
Această dispoziție a fost emisă pentru punerea în executare a Deciziei nr. 1394/25.11.2011 (f.18-26) a Camerei de Conturi M. prin care, reținându-se încălcarea unor dispoziții legale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, s-a dispus aplicarea măsurilor care să asigure recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea și efectuarea unor cheltuieli nelegale, constând în drepturi acordate fără temei legal salariaților UATM Târnăveni în baza contractului colectiv de muncă nr. 26.676/2008, înregistrat sub nr. 287/2008 și respectiv indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază.
Împotriva acestei decizii pârâtul a formulat o acțiune în contencios administrativ, respinsă prin decizia nr. 8156/R/03.12.2013 a Curții de Apel Târgu M. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._ (f.61-65), constatându-se legalitatea măsurilor dispuse.
Examinând măsurile de recuperare dispuse de pârât, instanța reține că reclamanților, în calitate de funcționari publici, li s-au acordat în perioada 2010 - 2011 drepturi bănești constând în contravaloarea unei mese calde zilnice și sume de reprezentare pentru asigurarea unei ținute de lucru decente, în baza Contractului/acordului colectiv de muncă nr. 26.676/2008, înregistrat la DMSSF M. sub nr. 287/2008.
Instanța apreciază că s-a dispus în mod legal recuperarea sumelor acordate cu acest titlu reclamanților, ca fiind necuvenite, având în vedere principiul conform căruia drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt stabilite expres prin lege, rezultând din prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și din art. 1 și 3 din Legile-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009 și nr. 284/2010.
De asemenea, prin dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, în vigoare la data acordării drepturilor, se prevede că „la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective … de munca încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor … și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009”. Or, față de dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, ale art. 25 din HG nr. 833/2007 și ale art. 72 din Legea nr. 188/1999, rezultă că drepturile care fac obiectul imputării au fost acordate nelegal.
Cu privire la sporul de dispozitiv, instanța reține că și acesta a fost acordat în mod nelegal după data de 1 ianuarie 2010, astfel că măsura recuperării este justificată. Astfel, deși acesta a fost stabilit anterior prin hotărâri judecătorești irevocabile, prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 au fost abrogate expres dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, în baza cărora au fost acordate drepturile respective. Or, sentințele nu ar mai putea produce efecte în condițiile intervenției legiuitorului în sensul arătat, ținând seama și de interpretarea dată dispozițiilor art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 37/14 decembrie 2009, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Caracterul nejustificat al plăților făcute reclamanților a fost reținut și prin decizia nr. 8156/R/03.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., menționată mai sus.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 84/2012, instanța reține că prin art. 2 alin. 1 al acestei legi s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă până la . Legii-cadru nr. 284/2010, sume pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, sumele recuperate până la . acestei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. 1, nu se restituie.
Instanța reține așadar că această lege operează ca o veritabilă amnistie, neavând efecte asupra legalității actelor de constatare a prejudiciilor sau a dispozițiilor de imputare emise în baza acestora și nici asupra sumelor executate anterior intrării în vigoare a acesteia. Ca urmare, adoptarea acestui act normativ nu poate justifica anularea dispoziției atacate, ci constituie, dacă sunt îndeplinite condițiile, un impediment la executarea acesteia, putând fi invocat în procedura de executare.
Pentru toate motivele expuse, instanța apreciază că dispoziția emisă de pârâtul Primarul municipiului Târnăveni este legală și temeinică, astfel că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul Angajaților Primăriei Municipiului Târnăveni (cu sediul în municipiul Târnăveni, ., județul M.), prin lider sidical Zahan V., în numele membrilor de sindicat cuprinși în împuternicirea aflată la filele 69-72 dosar și în anexa la dispoziția nr. 462/2012, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Târnăveni (cu sediul în municipiul Târnăveni, P-ța Primăriei, nr. 7, județul M.), ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A.
Tehnored.-S.E.I. -17 septembrie 2014/4 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 370/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 2000/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
