Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2897/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2897/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 5699/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 2897/2014
Ședința publică din data de: 21 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții L. V. A. și F. L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect contestație act administrativ.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 noiembrie 2014, iar apoi pentru data de 21 noiembrie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013 sub nr._, reclamanții L. V. A. și F. L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., anularea Deciziei nr. 339 din 27.06.2013 și a Deciziei nr._/03.10.2013.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 339 din 27.06.2013, privind angajarea răspunderii solidare cu S.C. Prodconstrucții Service Madaras S.R.L., iar prin Decizia nr._/03.10.2013 aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanții au arătat că apreciază că cele două decizii sunt nelegale și netemeinice, deoarece neconcordanța celor reținute cu realitatea obiectivă derivă din faptul că decizia de angajare a răspunderii solidare cuprinde o situație patrimonială efectuată pe baza datelor înscrise în balanța de verificare întocmită la 30 iunie 2009, adică cu 4 ani înainte.
Au mai arătat că sunt nerelevante susținerile noilor asociați și administratori, potrivit cărora nu ar avea cunoștință despre actele și documentele societății, precum și despre bunurile firmei, atâta timp cât din înscrisuri rezultă că aceștia au preluat întreg patrimoniul firmei cât și documentele acesteia.
Reclamanții mai arată că prevederile art. 28 din OG 92/2003, referitor la stabilirea răspunderii solidare, nu permite aprecieri și posibilitatea de a considera ci solicită probe certe, de necontestat.
În drept au fost invocate prevederile OG 92/2003.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că atât organele de inspecție fiscală cât și cel cu atribuții jurisdicționale, au reținut în mod corect că răspunderea pentru neplata obligațiilor fiscale revine administratorilor și asociaților, drept pentru care s-a procedat la angajarea răspunderii solidare a reclamanților.
A mai arătat, potrivit evidenței fiscale, obligațiile fiscale datorate la data cesionării părților sociale erau în cuantum de 40.184 lei, și, mai mult decât atât, după această dată, societatea nu a mai desfășurat activitate, ultimele declarații depuse fiind aferente lunii martie 2010, perioadă în care reclamanții, în calitatea lor de reprezentanți legali, au fost răspunzători de administrarea societății.
Pârâta mai arată că reclamanții, începând cu data de 20.04.2010, în perioada exercitării mandatului nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, aspecte care se întemeiază pe prevederile art. 27 alin. 2 litera c din OG 92/2003.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar actele atacate precum și înscrisurile care au stat la baza emiterii acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că cererea reclamanților este neîntemeiată, pentru considerentele expuse în continuare:
Reclamanții solicită anularea Deciziei nr._/03.10.2013, privind soluționarea contestației precum și a Deciziei nr. 339 din 27.06.2013, prin care reclamanții au fost declarați debitori solidari cu debitoarea declarată insolvabilă S.C. S.C. Prodconstrucții Service Madaras S.R.L., împreună cu numiții Uifalvi I. C. și S. A. L..
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: „pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate”.
Debitoarea S.C. Prodconstrucții Service Madaras S.R.L. a fost declarată insolvabilă fără bunuri, prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate încheiat la data de 18.02.2013, obligațiile fiscale ale acesteia fiind în cuantum de 68.706 lei.
Astfel cum rezultă din balanța de verificare contabilă aprilie 2010, depusă la dosar la filele 34-37, obligațiile fiscale ale S.C. Prodconstrucții Service Madaras S.R.L. s-au născut ca urmare a faptului că la această dată societatea figura în evidență cu “ aparate și instalații de măsurare, control și reglare “, în sumă de 14.849,99 lei, acestea reprezentând, conform balanței stocurilor, aparat de aer condiționat înregistrat la valoarea de 2.520,84 lei, vitrină Zenith 200 GC înregistrată la valoarea de 5.144,25 lei și vitrină Zeus 200 la valoarea de 7.184,90 lei și un laptop Fujitsu Romtel în valoare de 2.578,17 lei, neregăsindu-se în sold la acea dată “ mijloacele de transport“, stocul de mărfuri evidențiat în soldul contului 371 “mărfuri“, creanțele de natură comercială de recuperate precum și disponibilitățile bănești reflectate în conturile 5311 “casa în lei“ și 532 “alte valori“.
Organele fiscale au reținut că, fără a exista documente financiar contabile care să justifice scoaterea din patrimoniu a activelor și totodată evidențierea în rulajul curent creditor a conturilor indicate anterior, sunt evidențiate sume similare, apreciind astfel că bunurile și disponibilitățile bănești au fost scoase din patromoniu în mod vădit, chiar înainte de cesionarea societății, fără a fi înregistrată în același timp și plata creanțelor bugetare principale și accesorii datorate bugetului general consolidat la data de 20.04.2010, cu toate că societatea ar fi trebuit să aibă disponibilitățile necesare.
Reclamanții, prin adresa înregistrată la AJFP M. sub nr. 3506/9661/20.08.2013, susțin că, chitanțele reprezentând achitarea sumelor există și se regăsesc în contabilitatea firmei, fiind predate noilor asociați și administratorului, fiind depuse și în Dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M..
În temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din OG 92/2003, reclamanții aveau sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor lor și a oricăror cereri adresate organului fiscal, însă, deși, prin adresa din data de 09.08.2013, reprezentanții pârâtei le-au solicitat acestora să transmită copiile documentelor de plată din care să reiasă că sumele reprezentând contribuții cu reținere la sursă au fost achitate, însă nu au putut fi prezentate aceste dovezi, ci doar o copie a ordonanței procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, Sentința penală nr. 1031/11.10.2011 și documente care atestă plata unei amenzi penale dispuse prin ordonanța anterior menționată.
În aceste condiții, instanța constată că reclamanții, în calitatea lor de administratori ai S.C. Prodconstrucții Service Madaras S.R.L., în perioada exercitării mandatului, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
Astfel, instanța reține că o asemenea conduită face dovada relei credințe a reclamanților, cu atât mai mult cu cât mandatul unui administrator statutar nu poate înceta decât în condițiile impuse de actul constitutiv coroborat cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, prevederile art. 233 alin. 2 din acest act normativ, invocate de reclamante nefiind incidente în speță, acestea limitând posibilitatea intreprinderii unor operațiuni noi, care ar putea antrena un agent economic în astfel de raporturi comerciale care ar conduce la diminuarea patrimoniului.
Instanța reține totodată o lipsa de diligență din partea administratorilor statutari ai societății, în ceea ce privește promovarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel, apreciază că, atât organele de inspecție fiscale, cât și biroul de soluționare a contestațiilor au avut în vedere în mod corect starea de fapt, operațiunile efectuate de reclamanți în desfășurarea activității, cât și textele de lege incidente.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța apreciind neîntemeiată acțiunea reclamanților, urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții L. V. A., cu domiciliul în Tg. M., . 55, . și F. L., cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.11.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red./thred. C.D.A.
4 ex. – 14.05.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2362/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 2314/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
