Anulare act administrativ. Sentința nr. 2047/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2047/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 5411/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2047/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Grefier J. H.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 mai 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de 26 mai 2014, când s-a amânat pe data de 02 iunie 2014, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 7.11.2013 reclamantul C. R., a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M.:
- anularea Deciziei nr.73/06.02.2013 emisă de către intimata C. M., prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziilor de impunere nr._.1/30.06.2012 și nr._.3/30.06.2012;
- admiterea contestației formulate împotriva deciziilor de impunere nr._.1/30.06.2012 și nr._.3/30.06.2012;
- anularea deciziilor de impunere nr._.1/30.06.2012 și nr._.3/30.06.2012;
- exonerarea de la plata sumei de 1.686 lei, respectiv de la plata sumei de 744 lei, suma pentru care s-au emis deciziile de impunere contestate
- cu cheltuieli de judecată;
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență următoarele:
Decizia comunicată la data de 02.05.2013, este în mod vădit netemeinicia și nelegală, atât timp cât și perioada 2008-2011 a achitat contribuții la fondul de sănătate în calitate de persoană încadrată cu contract de muncă la . LUDUȘ, respectiv la . după cum rezultă fără putință de tăgadă din actele anexate contestației înaintată către intimata C. M.. Mai mult, în perioada 01.04._10 a avut calitatea de pensionar atestată prin adeverința nr._/13.11.2012 emisă de Casa Județeană de Pensii M..
Totodată mai arată că obiectul dedus judecății îl reprezintă identificarea legală a titularului obligației fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr._.1/30.06.2012, respectiv Decizia de impunere nr._.3/30.06.2012 emise de către pârâta C. M. considerându-se în mod eronat de către pârâta C. M., că titular al obligației fiscale este persoana fizică C. R..Un cabinet de expertiză contabilă este distinct de persoana fizică, având patrimoniu distinct, creat ca urmare a aporturilor titularului. Rezultă deci, că un cabinet de expertiză este un subiect de drept distinct, cu drepturi și obligații distincte de cele ale titularului prin a cărui decizie ia naștere, cu un Cod fiscal distinct de codul numeric personal al titularului, fiind totodată și un subiect de drept fiscal.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Analizând cererea, instanța reține următoarele:
Reclamantul are calitatea de expert contabil.
Prin decizia de impunere nr._.1/30.06.2012 și_.3/30.06.2012 s-au stabilite în sarcina reclamantului obligații în valoare de 1.821 lei reprezentând contribuții la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și 744 lei, reprezentând dobânzi și penalități.
Decizia de impunere a fost emisă potrivit OG 92/2003.
Reclamantul a formulat contestație, soluționată în temeiul art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, prin emiterea deciziei nr. 73/6.02.2013, soluționată prin respingerea acesteia.
Impunerea s-a efectuat pentru venituri din activități independente, potrivit art. 257 al. 2 lit. b din legea 95/2006, deoarece reclamantul a obținut aceste venituri, pe care nu le-a declarat la CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M.. Veniturile au fost obținute pe bază de protocol de la organele fiscale.
Instanța reține că reclamantul nu a contestat veniturile obținute din prestarea serviciilor de contabilitate. De asemenea, reclamantul nu a dovedit că aceste venituri au fost obținute de cabinetul de expert contabil ca persoană juridică și nu de reclamant, ca persoană fizică ce exercită o profesie liberală. Astfel, reclamantul nu a depus la dosar vreun înscris cu privire la personalitatea juridică a cabinetului, sau cu privire la faptul că era angajat ori se afla în raporturi contractuale cu acest cabinet, care să facă întemeiate apărările acestuia.
Mai mult, potrivit art. 7 al. 3 din ordinul 617/2007, pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează.
Art. 6 al. 3 din același ordin prevede următoarele: constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
Cum reclamantul nu a dovedit că a desfășurat aceste activități în mod dependent, apărările acestuia sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 22 din OG 92/2003 obligațiile fiscale includ obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat și obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
Potrivit art. 211 din legea 95/2006 sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi.
Astfel, potrivit art. 219 obligațiile asiguraților pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt următoarele: g) să achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând coplata, în condițiile stabilite prin contractul-cadru și prin normele de aplicare a acestuia.
Art. 257 al. 2 lit. b din legea 95/2006 prevede că persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, pentru veniturilor din activități independente.
Potrivit art. 208 al. 3 din legea 95/2006 este obligatorie participarea la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 257 prevede că persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1), iar potrivit art. 261 angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Potrivit art. 22 din OG 92/2003 obligațiile fiscale includ obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat și obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
Potrivit art. 3 pct. 2 din legea 69/2010 bugetul general consolidat cuprinde ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate și consolidate pentru a forma un întreg: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum și al altor entități finanțate în proporție de peste 50% din fonduri publice stabilite potrivit normelor europene.
Astfel, Casa de Asigurări de Sănătate este abilitată să emită acte administrative de impunere pentru obligațiile neachitate. Baza legală o reprezintă art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Excepția de nelegalitate a acestui articol a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 3878/27.09.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 35 din actul normativ menționat, în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Mai mult, potrivit art. 216 din legea 95/2006 în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 261 (4) în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.
Instanța reține că reclamantul nu a contestat realizarea sumelor pe baza cărora s-a stabilit contribuția la Fond și nici nu a contestat modalitatea de stabilire a contribuției. De altfel, nici nu a dovedit sau invocat faptul că contribuția a fost stabilită greșit, raportat la baza de impunere.
Potrivit art. 222 din legea 95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Reclamantul se află în culpă pentru nedeclararea veniturilor la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate și nu poate imputa pârâtei că nu l-a informat cu privire la plata unor contribuții pe care chiar el nu le-a declarat, deși avea această obligație, potrivit 215 al. 3 din legea 95/2006. Astfel, persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Se remarcă că obligația legală a Casei privește nivelul contribuției și nu aducerea la cunoștință a unui text dintr-o lege. De altfel, reclamantul nu poate invoca necunoașterea legii ca motiv de exonerare de răspundere. În lipsa declarării veniturilor la Casa de Asigurări de Sănătate M., acesta nu poate să informeze reclamantul despre nivelul contribuției din simplu fapt că acest nivel se calculează ca procent dintr-o sumă de bani. Or, dacă nu se știe suma nu se poate ști nici contribuția. De asemenea, Casa de Asigurări de Sănătate M. nici nu are de unde să știe ce tip de venituri și nici măcar dacă reclamantul realizează astfel de venituri. În acest caz singura informare pe care o poate face ar fi printr-o scrisoare trimisă tuturor locuitorilor din România, în care să fie reproduse prevederile legale, or este evident că nu acesta este scopul art. 222. Scopul acestuia este comunicarea unor informații și a unor sume concrete, nu reproducerea unor texte de lege.
Potrivit art. 315 datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, pe bază de protocol.
Faptul ca acest protocol a fost încheiat mai târziu nu elimină obligația reclamantului de a declara veniturile la Casa de Asigurări de Sănătate și nici nu îl exonerează de plata acestora. Dacă se poate reține sau nu o culpă în sarcina pârâtului este irelevant. Ceea ce este determinat este faptul că obligația reclamantului rămâne și neîndeplinirea ei nu îl exonerează de răspundere. La fel, eventuala culpă a pârâtului nu înlătură culpa reclamantului.
În ceea ce privește faptul că reclamantul are calitatea de pensionar, tribunalul reține că, potrivit art. 213 al. 2 lit. f din legea 95/2006, sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situații, pe durata acesteia, cu plata contribuției din alte surse: pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei.
Potrivit art. 257 al. 2 indice 2 din legea 95/2006, în forma în vigoare în perioada de referință, pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Aliniatul 3 prevede că în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Aliniatul 2 prevede următoarele: Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj.
Astfel, rezultă că reclamantul nu era scutit de plata contribuției pentru venituri din activități independente, chiar dacă a obținut venituri din pensii sau salarii, deoarece a desfășurat activități de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. b.
Față de considerentele arătate mai sus cererea va fi respinsă ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R., domiciliată în Luduș, . Th.O., nr.22, jud.M., în contradictoriu cu pârâtul CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE M., cu sediul în Tg M., ..19, jud.M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 Iunie 2014.
Președinte, R. I. T. | ||
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Teh.H.J
4 ex./21.11.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1021/2014. Tribunalul MUREŞ | Pretentii. Sentința nr. 2362/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
