Despăgubire. Sentința nr. 1266/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1266/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1348/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR. 1266
Ședința publică din data de 17 martie 2014
PREȘEDINTE: S. B.
GREFIER: D. M.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul G. G., domiciliat în Tg.M., Piața Armatei, nr.36, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocatură M. C. din Tg.M., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în localitatea B., ..7, jud. B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud. M., și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, .. 294 Corp A.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din 10 martie 2014, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra soluției la data de 17 martie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14 februarie 2013 sub nr. 1._ , reclamantul G. G. a chemat în judecată pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG.M., solicitând:
- obligarea acesteia la restituirea sumei 705 lei, taxa specială de poluare, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă,
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a achitat taxa de poluare prin Chitanța . nr._/26.11.2008, la Trezoreria municipiului Tg.M., pentru înmatricularea autovehiculului marca VOLKSWAGEN, tip 1J/SCAXPX01/GOLF, număr de identificare WVWZZZ1JZ1W681858, întrucât de plata acesteia i-a fost condiționată înmatricularea autoturismului.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă pârâta și-a exprimat refuzul de a soluționa în mod favorabil cererea.
Reclamantul a susținut că prin perceperea acestei taxe autoritățile române au încălcat prevederile art.25, art.28 și art.90 din T.F.U.E., prin aceea că s-a perceput o taxă, astfel produsele din alte state membre ale U.E. sunt defavorizate față de produsele autohtone. A mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale interne dacă acestea sunt contrare.
Reclamantul a depus în probațiune: cererea de restituire, răspunsul pârâtei la cererea de restituire, decizia de calcul a taxei de poluare, dovada efectuării plății, contractul de vânzare cumpărare și actele autoturismului prin care se dovedește prima înmatriculare în spațiul comunitar, respectiv Germania (filele 8-13, 28-32).
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și totodată a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că taxa pe poluare pentru un autoturism fabricat în România, care nu a fost înmatriculat, este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice, iar nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art.1 alin.2, care enumeră categoriile de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivi acestui act normativ.
Prin instituirea taxei de poluare nu au fost și nu sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, care prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.” Ori taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne deoarece această taxă a fost percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și în consecință, contribuie la poluarea mediului.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu (filele 17-19).
Fiind introdusă în cauză, chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
La data de 13 ianuarie 2014, având în vedere dispozițiile HG nr.520/2013, privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., ale Ordinul nr. 1500 din 01 august 2013 și ale Ordinul nr. 2211 din 19 august 2013, ultimele două emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța a constatat că în prezenta cauză DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. este succesoarea în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice M. - Administrației Finanțelor Publice Tg.M..
I. În opinia noastră, cererea de chemare în judecată, este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat autovehiculului marca VOLKSWAGEN, tip 1J/SCAXPX01/GOLF, număr de identificare WVWZZZ1JZ1W681858, înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
Pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul a fost obligat să achite în temeiul Deciziei de calcul a taxei de poluare nr.400.437 din 25.11.2009, emisă de A.F.P. Tg.M., suma de 705 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, pe care reclamantul a achitat-o prin Chitanța . nr._/26.11.2008, la Trezoreria municipiului Tg.M. (filele 11, 28).
Reclamantul s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Tg.M., solicitând restituirea acestei taxe, cerere refuzată însă de pârâtă (fila 8-10).
Potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială.
Din analiza dispozițiilor O.U.G. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe taxa pe poluare, la momentul vânzării sale ca autovehicul de ocazie și a înmatriculării pe numele noului proprietar, dacă vehiculul a fost anterior înmatriculat tot in România. Totuși se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs in tară sau in alt stat membru UE, dacă acesta ulterior înmatriculării în alt stat membru este vândut ca autovehicul second-hand și este înmatriculat de noul proprietar, pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate in România. Or, astfel cum s-a statuat în cauza Kalinchev, nr. C-2/09, un produs devine național din momentul în care a fost importat și introdus pe piață. Prin urmare autoturismele de ocazie importate și cele care sunt achiziționate pe plan local constituie produse similare sau concurente.
C.E.J. a reținut în cauza T., nr. C-402/2009, că deși articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
În cauza N., nr. C-263/2010, Curtea a arătat că rămân valabile considerațiile din cauza T. și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, Curtea a arătat că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie, răspunzând întrebărilor instanței naționale, Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Raportând aceste considerente la reglementarea națională, actuală a taxei pe poluare, concluzia este că aceasta favorizează produsele naționale, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în România raportat la produse similare, concurente, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în alt stat membru. În concluzie taxa pe poluare astfel cum este reglementată de OUG 50/2008, în ceea ce privește vehiculele „second-hand”, contravine dispozițiilor articolului 110 TFUE, astfel cum acesta a fost interpretat de CEJ și nu poate fi privită ca o taxă de mediu, întrucât nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora. Taxa pe poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, astfel încât particularii pot invoca în fața instanței naționale caracterul nelegal al acesteia.
Reclamantul are dreptul de a invoca în fața instanțelor naționale normele de drept comunitar iar judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă (hotărârea Curții în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77 clarifică atât consecințele aplicabilității directe a unei dispoziții a dreptului comunitar în caz de incompatibilitate cu o dispoziție legislativă a unui stat membru cât și rolul ce revine instanțelor naționale în aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar).
De asemenea avem în vedere faptul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția Românieitratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință vom obliga pârâta să-i restituie taxa de poluare achitată, în sumă de 705 lei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, conform cererii formulate și precizate de reclamant, suma achitată va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (fiind vorba despre o creanță fiscală).
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-565/11, I., că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Așadar, suma ce urmează să fie restituită va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 alin.2, raportat la art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală de la data plății și până la restituirea efectivă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, vom obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru (39,00 lei) și timbru judiciar (0,30 lei).
II. Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, apreciem că aceasta este întemeiată.
Pentru a formula această opinie, avem în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată de pârâtă și încasată de Trezoreria municipiului Tg.M., beneficiarul este bugetul fondului pentru mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 60 Cod procedură civilă, vom admite cererea de chemare în garanție și vom obliga ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să vireze în contul pârâtei suma de 705 lei, care urmează a fi restituită reclamantului cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
De asemenea, vom obliga ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească pârâtei suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
I. ADMITE acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul G. G., domiciliat în Tg.M., Piața Armatei, nr.36, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocatură M. C. din Tg.M., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în localitatea B., ..7, jud. B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. (succesoarea D.G.F.P. M. - A.F.P. Tg.M.), cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud. M. și în consecință:
a.) Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 705 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată de reclamant prin Chitanța . nr._/26.11.2008, la Trezoreria municipiului Tg.M., în temeiul Deciziei de calcul a taxei de poluare nr.400.437 din 25.11.2009, emisă de A.F.P. Tg.M., pentru înmatricularea autovehiculului marca VOLKSWAGEN, tip 1J/SCAXPX01/GOLF, număr de identificare WVWZZZ1JZ1W681858, înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
b.) Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda aferentă acestei sume, prevăzută de art.124 alin.2, raportat la art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003, de la data plății și până la restituirea efectivă.
c.) Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
II. ADMITE cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6.
a.) Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, să vireze în contul pârâtei suma de 705 lei, care urmează a fi restituită reclamantului cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
b.) Obligă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească pârâtei suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2014.
PREȘEDINTEGREFIER
S. BARNADANIELA M.
Red./thred. Sz.B./17.03.2014
Listat: D.M./30.03.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3171/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1027/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
