Despăgubire. Sentința nr. 1411/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1411/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 1360/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR. 1411
Ședința publică din 25 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte E. H.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25 martie 2014.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02. 2013 sub nr._, reclamantul M. C. a chemat în judecată pârâta DGFP M., AFP Târgu-M. solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante achitată, în cuantum de 5102 lei, cu dobândă legală și reactualizată, conform indicelui de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței, în esență, că a achitat taxa arătată în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat din spațiul Uniunii Europene.
Reclamantul a susținut că taxa pentru emisiile poluante reglementată prin Legea nr. 9/2012 este abuzivă și discriminatorie și încalcă normele dreptului comunitar, fiind contrară prevederilor art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul CE, invocând și dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamanta a mai arătat că a depus o cerere de restituire a taxei către pârâtă dar aceasta a refuzat restituirea.
Reclamantul a depus în probațiune: dovada achitării taxei, acte privind autovehiculul, cererea de restituire și răspunsul primit, decizia de calcul.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că taxa a fost legal calculată pentru prima înmatriculare nefiind încălcate prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, iar dobânda se calculează conform Codului de procedură fiscală, nu conform normelor bancare.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 9/2012, care a abrogat OUG nr. 50/2008 și a arătat că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată de primul proprietar din România al autovehiculului, care intenționează să efectueze înscrierea în evidențele autorității competente, în vederea înmatriculării.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
A mai arătat că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene întrucât taxa pentru emisiile poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată pentru un autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice.
Pârâta a invocat jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene din care rezultă că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 din Legea nr. 9/2012, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Referitor la fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Conform Chitanței . nr._ din data de 30.10. 2012( fila 9 ), reclamantul a achitat suma de 5102 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, stabilită prin decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule emisă de Administrația Finanțelor Publice Târgu-M. (fila 8 dosar). Taxa a fost achitată pentru înmatricularea unui autoturism de ocazie, care fusese cumpărat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fusese înmatriculat în acest stat și până la data achiziționării de către reclamant nu fusese înmatriculat în România.
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Târgu-M., restituirea acestei taxe prin cererea înregistrată sub nr. 1716 din 29.01.2013 la care a primit răspuns nefavorabil .
Instanța apreciază că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea taxei este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată OUG nr. 50/2008 și a fost introdusă o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, taxa pentru emisiile poluante se aplică:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Conform alin. 2 al acestui articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Din aceste prevederi rezultă că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România. În această formă taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
Cu toate acestea, instanța reține că tocmai prevederile nou introduse cu privire la plata taxei și pentru vehiculele deja înmatriculate în România, deci cele care înlătură caracterul discriminatoriu, sunt suspendate de la aplicare potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, până la 1 ianuarie 2013.
În aceste condiții, rezultă că în prezent noua taxă pentru emisiile poluante se percepe similar taxei pe poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008 în sensul că se aplică, cu ocazia înmatriculării în România, autoturismelor cumpărate din alte state indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență, însă nu se percepe cu ocazia înmatriculării pe numele noului proprietar pentru autoturismele care fuseseră deja înmatriculate în România.
Astfel se menține un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele de ocazie, „second-hand”, cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind mai atractivă fiscal pentru cumpărători achiziționarea autovehiculelor de ocazie înmatriculate deja în România. Această reglementare este așadar de natură să descurajeze introducerea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare, textul vizând să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
În acest sens, răspunzând unei întrebări preliminare adresate de instanțele române, CJUE a arătat în cauza T., nr. C-402/2009 și ulterior în cauza N., nr. C-263/2010, că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceste considerații își mențin aplicabilitatea si cu privire la taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 având în vedere că aceasta are, așa cum s-a arătat mai sus, același câmp de aplicare ca și taxa pe poluare. Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012 prin prisma acestei interpretări, este evident că prin modalitatea de reglementare taxa pentru emisiile poluante contravine și ea dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele second-hand. Această taxă nu poate fi privită ca o taxă de mediu întrucât nu se aplică și autovehiculelor deja înmatriculate în Românie, indiferent de nivelul de poluare al acestora și nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Apărările pârâtei privitoare la faptul că dispozițiile Legii nr. 9/2012 trebuie aplicate întrucât nu au fost declarate neconstituționale nu pot fi reținute, căci instanța este obligată să dea întâietate normelor de drept comunitar, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de CJUE în hotărârea dată în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr. 106/77.
Instanța are de asemenea în vedere faptul că Tratatul C.E. a creat „o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea dată în cauza V. Gend en Loos, nr. 26/62), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform alin. 4 autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Rezultă așadar că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință, având în vedere și dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată.
În ceea ce privește cererea de plată a dobânzii prevăzute de O.G. nr. 9/2000, nr. 13/2011, instanța reține că prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile. Conform prevederilor acestui act normativ, dobânda stabilită de acesta este aplicabilă creanțelor izvorâte din convenții civile sau comerciale, iar în cauza de față nu este vorba despre o astfel de creanță, ci despre un raport de drept fiscal. Or, art. 124 din Codul de procedură fiscală, prevede ca despăgubiri pentru neexecutarea la termen a obligației de restituire a sumelor doar acordarea dobânzii prevăzute de acest act normativ. Ca urmare, ar fi aplicabilă dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dobândă care însă nu a fost solicitată, iar instanța este ținută de cadrul procesual stabilit de reclamant, conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă. Pentru aceste motive, cererea de acordare a dobânzii va fi respinsă.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a contravalorii indexării sumei în raport de rata inflației, instanța reține că art. 124 din Codul de procedură fiscală, la care s-a făcut referire mai sus, prevede ca despăgubiri pentru neexecutarea la termen a obligației de restituire a sumelor doar acordarea dobânzii prevăzute de lege.
Față de cele arătate, reținând că se impune restituirea taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamant, instanța apreciază că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de restituire formulată de acesta, fără a fi restituită taxa.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată. Instanța are în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/2012, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată de pârâtă și încasată de trezorerie, beneficiarul este bugetul F. pentru mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În consecință, față de prevederile legale menționate, de art. 13 din același act normativ și de cele ale art. 60 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. C. cu domiciliul procesual ales în Sighișoara ..14 județul M. în contradictoriu cu pârâta DGFP M.- AFP Târgu-M. (în prezent A.J.F.P. M. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.) cu sediul în Tg. M. .. 1-3 județul M..
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, ..294, corp. A, sector 6.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 5102 lei reprezentând taxa de emisii poluante, respingând petitele privind acordarea dobânzii legale sau aplicarea indicelui de inflație la suma datorată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 290 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtelor sumele stabilite cu titlu de taxă emisii poluante, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2014.
Președinte, Grefier,
E. H. C. C.
Red.E.H.
Dact.C.C.
4 ex./03.04.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1123/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 80/2014.... → |
|---|
