Despăgubire. Sentința nr. 1633/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1633/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 947/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1633/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: I. L.
Grefier: A. P.
Pe rol pronunțarea soluției dată în cauza având ca obiect acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul B. A. D. în contradictoriu cu pârâta – D. B. – Administrația județeană a finanțelor publice M., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că, mersul dezbaterilor a avut loc în ședința publică din 07.04.2014, fiind consemnat în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când, pronunțarea soluției s-a amânat pentru data de azi, 14.04.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând constată că,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4 februarie 2013, sub număr de dosar_ și precizată în scris la data de 4 martie 2013, reclamantul B. A. D. (cu domiciliul în ., ., jud. M.) în contradictoriu cu pârâta D. B. – Administrația județeană a finanțelor publice M. (cu sediul în mun. Tg. M., .. 1-3, jud. M., succesoare în drepturi a DGFP M. – AFP Tg. M.) a solicitat anularea Deciziei nr._/07.02.2013 emisă de DGFP M., obligarea acesteia la restituirea sumei 5.464 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, de la data plății și pînă la restituirea integrală, precum și la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN tip 1J//GOLF avînd nr. de identificareWVWZZZ1JZ1D444485, an de fabricație 2000, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligat la plata unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 5.464 lei, pe care a achitat-o conform chitanței ., nr._/05.02.2008 eliberată de Trezoreria mun. Tg. M., depusă la dosar.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, așa cum este ea reglementată de prevederile Codului Fiscal, încalcă art. 38, art. 41 și art. 110, din Tratatul UE și are un caracter discriminatoriu, fiind percepută numai pentru autovehiculele înmatriculate în statele membre ale Uniunii Europene și aduse în România pentru reînmatriculare, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate nu se mai percepe. Reclamantul a invocat și prevederile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamantul a depus la dosar cererea de restituire, calculul taxei, dovada achitării taxei, acte privind autoturismul (filele 1-11, 18-19, 27-49, 51-62, 67-68, 75-76).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea acțiunii, precum și inadmisibilitatea acțiunii formulate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică (filele 20-22).
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 343/2006 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Referitor la excepția inadmisibilității, pîrîta a invocat dispozițiile art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 și a arătat că, competența în soluționarea unei contestații împotriva unui titlu de creanță, respectiv împotriva unei decizii de impunere, o are organul fiscal al cărui act administrativ este atacat.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 343/2006 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că potrivit Legii nr. 343/2006 și apoi OUG 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”, principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Analizând mai întâi excepțiile tardivității și inadmisibilității invocate de pârâtă, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a le respinge.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii reclamantului, instanța reține că aceasta nu este întemeiată, întrucît, potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscalăse restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale iar potrivit art. 135 dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire
Instanța va respinge excepția tardivității, deoarece de la data plății – februarie 2008 și până la data formulării prezentei cereri, nu s-a împlinit termenul arătat mai sus.
Referitor la faptul că nu a fost urmată calea administrativă de atac prevăzută de art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, instanța reține faptul că această cale a fost urmată de către petent, iar acțiunea așa cum a fost ea precizată, are ca obiect și anularea unui act administrativ fiscal, pe lîngă plata unei sume care, în opinia reclamantului, a fost încasată nelegal de către pîrîtă.
De asemenea, se constată că potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative, iar actele administrative care pot face obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. 1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională.
Prima instanță consideră, așadar, că decizia de calcul al taxei speciale pentru autovehicule nu se poate constitui în titlu de creanță așa cum este reglementat de art. 110 – 111 din O.U.G. nr. 92/2003, deoarece prin acesta se efectuează un calcul, ca urmare a cererii solicitantului, mai precis cuantumul taxei pe poluare pentru autovehiculul indicat de acesta, prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de Legea nr. 9/2012. Această decizie nu ar putea fi supusă executării silite, deci nu urmează să producă efecte prin însăși emiterea sa. Solicitantul emiterii deciziei nu poate fi obligat la plata sumei indicate în aceasta, dacă acesta nu mai dorește, de exemplu, să înmatriculeze autoturismul. Dacă decizia de calcul nu reprezintă un titlu de creanță, nu se aplică dispozițiile art. 205 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind contestarea acesteia pe cale administrativă.
În consecință, în opinia acestei instanțe, excepția invocată este neîntemeiată motiv pentru care nu o vom primi.
Referitor la fondul cauzei, cererea de chemare în judecată este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN tip 1J//GOLF avînd nr. de identificareWVWZZZ1JZ1D444485, an de fabricație 2000 înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
Pentru înmatricularea acestuia în România reclamantul a fost obligat să achite suma de 5.464 lei reprezentând taxa specială pentru autovehiculul amintit, sumă pe care reclamantul a achitat-o în baza chitanței ., nr._/05.02.2008 eliberată de Trezoreria mun. Tg. M., depusă la dosar.
Reclamantul s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Tg. M., solicitând restituirea acestei taxe, cerere refuzată însă de pârâtă, prin Decizia nr._/07.02.2013 emisă de DGFP M..
Potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 343/2006, cu modificările ulterioare, a fost introdus în Codul fiscal, la Titlul VII, capitolul 21 (art. 2141 – 2143), intitulat „Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule”, stabilind o taxă specială, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. Din cuprinsul art. 2142 alin. 2 se constată că această taxă specială se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor în România, rezultând deci că aceasta nu se aplică și pentru acele autoturisme care sunt deja înmatriculate în România.
Este relevantă în soluționarea cauzei distincția făcută de legiuitor între autoturismele deja înmatriculate în România și supuse unei noi înmatriculări și cele care provin din străinătate și care se înmatriculează pentru prima dată în România. În acest sens, se constată că taxa se aplică numai autoturismelor care sunt cumpărate din străinătate și se înmatriculează în România, indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență. Rezultă deci că se creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele folosite, „second-hand”, cumpărate din țările Uniunii Europene față de autoturismele folosite și cumpărate din țară, pentru care taxa nu se plătește. Este relevant, de asemenea, faptul că această taxă are un caracter special.
Este de examinat dacă taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Comunității Europene.
În vedere realizării obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul Comunității Europene a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate.
În acest sens, art. 90 (actual 110) Tratatul C.E. interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Taxa de primă înmatriculare nu reprezintă o taxă vamală directă, însă, fiind una cu caracter special și aplicabilă numai autoturismelor cu proveniență din alte state, neaplicându-se vehiculelor deja înmatriculate în România, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
Din jurisprudența Curții Europene de Justiție rezultă că pot fi stabilite taxe pentru satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, cum ar fi protejarea sănătății publice, protecția mediului, elemente legitime de politică economică și socială sau altele. Taxa de primă înmatriculare nu întrunește însă exigențele acestor cerințe, neputând fi privită ca o taxă de mediu, întrucât, așa cum s-a arătat, nu se aplică și autoturismelor înmatriculate în România, cu ocazia reînmatriculării, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora.
În consecință, instanța apreciază că taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În ceea ce privește dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa pe poluare intrată în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 care prevede posibilitatea restituirii parțiale a taxei speciale pentru autovehicule, instanța apreciază că acestea nu sunt aplicabile în cauză. Instanța are în vedere că la momentul la care reclamantul a achitat taxa instituită de Codul fiscal, ca de altfel și la momentul formulării cererii de restituire, această ordonanță nu era în vigoare, ca atare taxa instituită prin aceasta nu era datorată de reclamantă și, nefiind datorată, aceasta nu poate fi obligată să o plătească. De asemenea, caracterul legal sau nelegal al obligației de plată stabilite în sarcina reclamantei nu poate fi apreciat decât prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data nașterii acestei obligații.
De asemenea avem în vedere faptul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României „tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne”.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință, instanța va anula Decizia nr._/07.02.2013 emisă de DGFP M. și va obliga pârâta să-i restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată, în sumă de 5.464 lei, pentru autovehiculul marca VOLKSWAGEN tip 1J//GOLF avînd nr. de identificareWVWZZZ1JZ1D444485, an de fabricație 2000, pe care a achitat-o conform chitanței ., nr._/05.02.2008 eliberată de Trezoreria mun. Tg. M..
Pentru repararea integrală a prejudiciului, conform cererii formulate de reclamant, suma achitată va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (fiind vorba despre o creanță fiscală). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-565/11, I., că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Așadar, suma ce urmează să fie restituită va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 alin.2, raportat la art.120 alin.7 din Codul de procedură fiscală de la data plății și până la restituirea efectivă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, vom obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru (43,00 lei), timbru judiciar (0,60 lei) și onorariu avocațial (500 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității acțiunii invocată de pîrîtă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pîrîtă.
Admite cererea formulată și precizată de reclamantul B. A. D. (cu domiciliul în ., ., jud. M.) în contradictoriu cu pârâta D. B. – Administrația județeană a finanțelor publice M. (cu sediul în mun. Tg. M., .. 1-3, jud. M., succesoare în drepturi a DGFP M. – AFP Tg. M.) și, în consecință:
Anulează Decizia nr._/07.02.2013 emisă de DGFP M..
Obligă pârâta să restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, pentru autovehiculul marca VOLKSWAGEN tip 1J//GOLF avînd nr. de identificareWVWZZZ1JZ1D444485, an de fabricație 2000, în sumă de 5.464 lei, pe care a achitat-o conform chitanței ., nr._/05.02.2008 eliberată de Trezoreria mun. Tg. M. și dobânda aferentă acestei sume, prevăzută de art.124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din O.G. nr.92/2003, de la data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 14 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
I. L. A. P.
Thred.I.L./14.04.2014
Dact.A.P./5 ex/15.04.2014
| ← Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... | Despăgubire. Sentința nr. 2129/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
