Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 111/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 1009/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.111
Ședința publică din 21 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul G. O., împotriva sentinței civile nr.1196 din data de 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 07 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 14 februarie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1196 din 02 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria R. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul G. O., împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 0054/09.03.2012 încheiat de intimata Primăria Municipiului R..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut in ceea ce privește legalitatea procesului verbal, că acesta conține mențiunile obligatorii a căror lipsa este sancționată de art. 17 din OG 2/2001 cu nulitatea absolută.
În ceea ce privește temeinicia, prima instanță a apreciat că petentul nu contestă starea de fapt reținută de agentul constatator, însă acesta a invocat faptul că sancțiunea a fost aplicată peste termenul de 2 ani, prevăzut de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991, susținând astfel că dreptul de a constata fapta s-a prescris.
Instanța a reținut în acest sens că din declarația martorului audiat în cauză rezultă că imobilul a fost edificat în primăvara anului 2010, rezultând astfel că acesta ar fi putut fi terminat în lunile martie, aprilie sau mai 2010, iar petentul, cu toate că sarcina probei îi revenea nu și-a dovedit susținerile făcute cu privire la prescripția dreptului de a constata fapta.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii plângerii contravenționale.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că martorul audiat în fața primei instanțe a precizat în mod clar și incontestabil că la data sancționării contravenționale a petentului era trecut termenul de 2 ani de la data începerii edificării construcției, casa de locuit fiind terminată la începutul anului trecut, potrivit declarației martorului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 și art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe potrivit susținerilor recurentului, și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție atacat, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 26 alin 1 lit. a din Legea 50/1991 republicata, faptă sancționata potrivit art. 26 alin 2 din același act normativ, constând în aceea că a edificat o construcție fără a deține autorizație de construire.
Tribunalul apreciază că în cazul construcțiilor finalizate data săvârșirii faptei este cea a terminării construcției, moment din care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991, cum de altfel a statuat Curtea Suprema de Justitie prin Decizia nr. 7 /20.11.2000.
În mod corect a reținut instanța de fond că fapta contravențională a fost constatată la data de 09.03.2012, astfel că pentru a se constata intervenția prescripției dreptului de a constatat fapta era necesar ca imobilul să fi fost finalizat la data de 09.03.2010, ori petentul nu a adus dovezi concludente care să probeze susținerile sale potrivit cărora imobilul în litigiu a fost finalizat anterior acestei date.
Tribunalul reține că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent, care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia, în caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În consecință, pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de G. O. (cu domiciliul în R., ..13E, ., jud. M.), împotriva sentinței civile nr.1196/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE,
R.-I. T.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
D. C.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
C. P.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
GREFIER,
S. C.- G.
red./thred.C.D.
08.08.2014
Listat CRL/20.08.2014
2 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 302/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 173/2014.... → |
|---|
