Despăgubire. Sentința nr. 1749/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1749/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 4658/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1749/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- S. F. MUNICIPAL T. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Pentru a da posibilitatea părților de a se prezenta în fața instanței, pentru a nu se încălca dreptul efectiv la apărare, va lăsa cauza la doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin întâmpinare chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii iar întâmpinarea a fost comunicată părților care nu au depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța analizând excepția inadmisibilității acțiunii, instanța constată că aceasta a fost invocată de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu pe motivul neîndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004. Instanța constată că excepția este neîntemeiată, având în vedere că acțiunea reclamantei nu este fondată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci pe caracterul contrar dreptului Uniunii Europene al dispozițiilor care instituie taxa a cărei restituire se solicită. Ca urmare, nefiind incident art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepția va fi respinsă.
În baza art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Instanța reține că potrivit art. 244 alin. 3 Noul Cod procedură civilă, părțile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc în aceeași zi, iar întrucât părțile au solicitat judecarea în lipsă, în raport de art.244 alin. 4 și art. 394 din Noul cod procedură civilă, instanța reține existența unui acord de a se trece la dezbaterea fondului la acest termen.
În baza actelor și lucrărilor depuse la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3 septembrie 2013 sub nr._ reclamantul Ș. I. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Târnăveni, solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, în cuantum de 2.211 lei, actualizată cu rata dobânzii legale, începând cu data plății până la restituire;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a achitat timbrul de mediu în vederea înmatriculării autoturismului achiziționat din spațiul Uniunii Europene.
A susținut, în esență, că timbrul de mediu pentru autovehicule încalcă dreptul comunitar, menținându-se elementul de discriminare sesizat de instanțele naționale, favorizând autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României.
A arătat că se aduce atingere dreptului la libera circulație și dreptului de proprietate, mașinile fiind supuse unor taxe diferite, iar taxa este practic un fel de taxă pe circulația bunurilor.
Reclamantul a mai arătat că este încălcat principiul „poluatorul plătește”, favorizând autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României și care nu fac obiectul unei înstrăinări față de cele ce urmează să fie înmatriculate și respectiv importate. În acest sens a arătat că unii poluatori nu plătesc deși poluează folosind autovehiculul pentru o perioadă nedefinită, adică până la primul transfer de proprietate.
A susținut că tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne pot ocoli cu ușurință transferul „oficial de proprietate” astfel ca și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate, pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
Reclamantul a arătat de asemenea că este îngrădit liberul acces la justiție și sfidează autoritatea de lucru judecat, plătind noul timbru la vânzarea mașinii și cei care au dat statul în judecată pentru restituirea taxei încasate ilegal, cărora li s-a restituit contravaloarea taxei precum și cei care au înmatriculat autoturismele fără achitarea taxei, în baza hotărârilor judecătorești.
Pentru aceleași motive a susținut că este încălcat principiul neretroactivității legii civile de către art. 4 lit. d din OUG nr. 9/2013.
A afirmat că este încălcat de asemenea conceptul de înmatriculare continuă întrucât autoturismul este scos din circuitul civil în mod indirect, proprietarul nemaifiind capabil să îl vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante.
Reclamantul a mai arătat că a depus o cerere de restituire a taxei către pârâtă dar aceasta a refuzat restituirea.
Reclamantul a depus în probațiune: dovada achitării sumei, acte privind autovehiculul, cererea de restituire și răspunsul primit, decizia de calcul.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat prevederile art. 4 și 5 din OUG nr. 9/2013, conform cărora timbrul de mediu este datorat de primul proprietar din România al autovehiculului, care intenționează să efectueze înscrierea în evidențele autorității competente, în vederea înmatriculării.
Cu privire la obligativitatea achitării timbrului de mediu, a invocat prevederile art. 1 alin. 5 din Constituția României și a arătat că instituirea timbrului de mediu reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să o respecte.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanță.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 din OUG nr. 9/2013, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Instanța a analizat la termenul de judecată din 17 martie 2014 admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 2 coroborate cu art. 64 și art. 65 Cod procedură civilă și a dispus admiterea în principiu a cererii.
Chemata în garanție a depus la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție a fost analizată și respinsă de instanță la termenul de judecată din 23 aprilie 2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Conform chitanței . nr._ din 17 iunie 2013 reclamantul a achitat suma de 2.211 lei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, stabilită prin decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu nr._/2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice Târnăveni (f. 8, 9).
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei achitate, cerere refuzată de aceasta.
Instanța apreciază că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlul de timbru de mediu pentru autovehicule nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
OUG nr. 9/2013 a abrogat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a instituit o nouă taxă, denumită timbru de mediu pentru autovehicule, care, similar taxei pentru emisiile poluante, se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4, „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Din aceste prevederi rezultă că timbrul de mediu se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România, dacă anterior, la înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate cu privire la acestea, nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare sau taxa pentru emisiile poluante sau dacă vreuna dintre aceste taxe s-a plătit însă a fost restituită.
Față de această modalitate de reglementare, în privința timbrului de mediu nu poate fi reținut caracterul discriminatoriu constatat de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele rulate cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
Instanța subliniază că ceea ce a determinat constatarea neconcordanței între norma internă și prevederile comunitare a fost crearea unei discriminări între situația autoturismelor de ocazie (rulate) cumpărate din spațiul Uniunii Europene, care fuseseră înmatriculate în statul de origine și pentru înmatricularea cărora urma să fie achitată taxa și autoturismele cumpărate din România și deja înmatriculate, pentru care nu se achita această taxă cu ocazia schimbării proprietarului. Prin aceasta se putea ajunge la stimularea cumpărării de autoturisme de ocazie aflate pe piață în România, în detrimentul celor din alte state. În acest sens au fost pronunțate și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele T., nr. C-402/2009 și N., nr. C-263/2010 și ordonanța din 3 februarie 2014 în cauzele reunite C-97/2013 și C-214/2013 – C. și C. (prin aceasta din urmă cu privire la taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare până la 1 ianuarie 2013).
Or, așa cum s-a arătat mai sus, nu mai poate fi reținută nici o diferență de tratament între autovehiculele care fuseseră anterior înmatriculate în România și cele care fuseseră înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene, în privința obligației de plată a timbrului de mediu. Astfel, autovehiculele sunt supuse la înmatriculare sau la transcrierea dreptului de proprietate aceleiași taxe, indiferent de proveniență, neputându-se reține un caracter protecționist al taxei.
Acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant este motivată pe aplicarea discriminatorie a prevederilor OUG nr. 9/2012, ceea ce ar atrage încălcarea prevederilor art. 110 din TFUE, discriminare care nu mai poate fi reținută.
Cu privire la discriminarea invocată față de autovehiculele care nu fac obiectul unei înstrăinări, aceasta nu poate fi reținută întrucât situațiile nu sunt similare. Astfel, întrucât timbrul de mediu se plătește la înmatriculare sau la transcrierea dreptului de proprietate, autovehiculele care nu fac obiectul înstrăinării nu se află în această situație, urmând a fi la rândul lor supuse taxării la schimbarea proprietarului.
Nu se poate reține nici încălcarea dreptului de proprietate sau scoaterea autoturismului din circuitul civil prin stabilirea acestei taxe, reclamantul nefiind privat de dreptul de proprietare, putând și să dispună de acesta.
Instanța nu poate cenzura modalitatea de reglementare a timbrului de mediu, întrucât stabilirea taxelor, la fel ca și a condițiilor de desfășurare a unor activități, cum este cea de circulație pe drumurile publice, intră în competențele legiuitorului. Taxa constând în timbrul de mediu fiind stabilită printr-un act normativ cu forță juridică a unei legi, instanța nu poate înlătura de la aplicare dispozițiile acestuia atâta timp cât este în vigoare, nu s-a constatat neconstituționalitatea sa și nu se poate reține încălcarea normelor dreptului Uniunii Europene, deoarece într-o atare situație instanța s-ar substitui legiuitorului.
Reclamantul a invocat și discriminarea față de situația în care plata timbrului de mediu este ocolită prin neefectuarea „transferului oficial de proprietate” sau prin includerea în mod nejustificat a unor autovehicule în categoria celor exceptate de la plata timbrului. Această așa – zisă discriminare pornește de la premisa încălcării unor dispoziții legale, astfel că nu poate fi luată în considerare de instanță având în vedere că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României, respectarea legilor este obligatorie.
Nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii prin dispoziții art. 4 lit. c sau d din OUG nr. 9/2013, având în vedere că noua taxă nu se aplică actelor sau operațiunilor încheiate anterior intrării sale în vigoare, ci situațiilor născute după acest moment – transcrierea dreptului de proprietate după . OUG nr. 9/2013. Din același motiv, nu se aduce atingere nici autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești prin care s-ar fi dispus restituirea taxei încasate anterior sau înmatricularea fără plata taxei, hotărârile pronunțate neavând în vedere timbrul pentru mediu, ci taxele percepute cu ocazia înmatriculării la momentul pronunțării.
Pentru motivele expuse și având în vedere temeiul invocat în susținerea cererii, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția pronunțată asupra cererii principale, pârâta nefiind căzută în pretenții, față de dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ș. I. cu domiciliul în Târnăveni, ., județul M., CNP_, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în Tg.-M., .. 1-3, județul M. – S. F. Municipal Târnăveni cu sediul în Târnăveni, ., județul M., în calitate de succesoare a pârâtei inițiale.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A.
Tehnored.-S.E.I. 25.07.2014/6 exemplare
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1439/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 871/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
