Despăgubire. Sentința nr. 3206/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3206/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 2502/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 3206/2014
Ședința publică de la 19 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A.-M. T.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant M. C. D., în contradictoriu cu pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12.12.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2014 la nr._ reclamantul M. C. D. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – A. M., solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8200 lei reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule actualizate cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a solicitat înmatricularea autoturismului achiziționat din spațiul comunitar, care a fost condiționată de plata taxei auto pentru emisii poluante, care a fost stabilită prin decizie la suma de 8200 lei, achitată, iar ulterior a cerut restituirea.
Reclamantul apreciază că această taxă este discriminatorie și încalcă principiul „poluatorul plătește”, că produce aceleași efecte ca și OUG nr.50/2008 fiind favorizate autoturismele deja înmatriculate în România, fiind indicat și un alt element de discriminare.
Au fost dezvoltate criticile acestuia cu privire la caracterul nelegal al taxei.
S-au depus în probațiune în copie: cererea reclamantului de restituire a taxei, chitanța privind plata taxei, decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante, contractul de vânzare – cumpărare al autovehiculului, certificatul de înmatriculare a vehiculului.
Pârâta a formulat întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, a invocat prevederile art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că taxa pentru emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Despre instituirea taxei pentru emisii poluante s-a afirmat că nu aduce atingere art. 110 din TFUE, potrivit jurisprudenței CE, acesta este încălcat doar în cazul în care sunt calculate diferit, în baza unor criterii diferite, iar potrivit art. 33 din Directiva 77/388/CE un stat membru nu este împiedicat să introducă taxe și impozite în anumite condiții.
Se afirmă că din 01.01.2013, dată la care a încetat suspendarea prevederilor art. 2 lit. i și art. 4 alin. 2, taxele achitate nu mai sunt discriminatorii și nu mai contravin art. 110 TFUE.
DGFP M. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, conform căruia taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Prin chitanța . nr._ din 09.01.2013 (f. 5 ), reclamantul a achitat suma de 8200 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante provenind de la autovehicule calculată prin decizie de Administrația Finanțelor Publice Tg-M., pentru înmatricularea autoturismului cumpărat inițial din Austria, stat membru al Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în acest stat. Până la data achiziționării de către reclamant nu fusese înmatriculat în România, iar suma a fost încasată de Trezoreria Tg-M..
Ulterior, acesta s-a adresat pârâtei pentru a solicita restituirea, dar prin răspunsul de la fila 9 din dosar i s-a comunicat că nu există această posibilitate.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 9/2012 a abrogat OUG nr. 50/2008 și a introdus o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, taxa pentru emisiile poluante se aplică:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Conform alin. 2 al acestui articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Din aceste prevederi rezultă că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România. În această formă taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
În acest sens, răspunzând unei întrebări preliminare adresate de instanțele române, CJUE a arătat în cauza T., nr. C-402/2009 și ulterior în cauza N., nr. C-263/2010, că articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin normele care au aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2013, anterior citate, se constată de instanță că a fost înlăturată discriminarea dintre autovehicule din România și alte state membre UE, că nu mai există o diferență de tratament la înscrierea în circulație, astfel că pentru toate autoturismele se aplică aceeași taxă pentru emisii poluante și este eliminată descurajarea importării autoturismelor second hand.
În condițiile expuse anterior, taxa indirectă instituită prin normele anterioare Legii nr. 9/2012, nu mai există și nu se justifică a fi cenzurată de instanță.
Reclamantul a achitat taxa după data de 01.01.2013, dată la care ia naștere dreptul său eventual de a cere restituirea, dată la care, însă, nu mai exista nici un regim discriminatoriu, deoarece suspendarea dispusă prin OUG 1/2012 a expirat. Astfel, indiferent de unde își cumpără o persoană autovehiculul, fie că îl cumpără din România, fie că îl cumpără din spațiul aparținând Uniunii Europene, acesta este obligat să plătească aceeași taxă. Din moment ce se plătește aceeași taxă, nu se mai poate reține că reclamantul este descurajat a-și achiziționa vehicule din străinătate.
Motivele și argumentele pentru care instanțele au dispus anterior restituirea taxelor speciale prevăzute de OUG 50/2008 și ulterior de legea 9/2012, până la data de 31.12.2012, au fost nu pentru că taxa de mediu a fost declarată prin ea însăși contrară dreptului comunitar, ci datorită faptului că modul de percepere al acestei taxe a încălcat art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, încălcare ce nu mai subzistă.
În ce privește afirmația că pentru autovehiculele deja înmatriculate nu se mai plătește taxa de poluare, instanța constată că este ca efect al neretroactivității legii, nicidecum o discriminare în sensul dreptului comunitar. Oricum autovehiculele nu sunt în situații similare pentru a se invoca tratamentul diferențiat aplicat, pentru că diferite autoturisme înmatriculate în țară sunt în situații distincte și reclamantul nu a invocat și nici nu ar fi incidentă discriminarea internă, așa cum este prevăzută de art. 16 din Constituție sau cea reglementată de OG nr. 137/2000..
Pentru considerentele expuse, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, iar pentru că față de această soluție nu sunt îndeplinite condițiile din art. 74 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă de va respinge și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. C. D. cu CNP_, cu domiciliul în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. – A. Tg-M., succesoare a DGFP M. – Administrația Finanțelor Publice Tg-M. cu sediul în procesual ales în Tg. M., . 1-3, jud. M. – având cod de identificare fiscală_, cont RO75TREZ__, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2014.
Președinte, M. R. | ||
Grefier, A.-M. T. |
Redactat: M.R
Thred: 04.02.2015/H.L
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2259/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 494/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
