Despăgubire. Sentința nr. 336/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 336/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 4436/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 336/2014
Ședința publică din data de: 27 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:C. D. A.
GREFIER: C. R. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul B. B., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului – domnul avocat D. P., lipsă fiind reprezentantul legal al pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului având cuvântul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda legală aferentă acesteia calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a acesteia.
De asemenea, domnul avocat D. P. solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației fondului pentru mediu, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru .
Față de actele și lucrările dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2013 sub nr._, reclamantul B. B. a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SOVATA, solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.602 lei reprezentând taxa specială de poluare, actualizată cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu data plății taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a achitat taxa de poluare pentru autovehiculul achiziționat, marca Ford, nr. identificare WFONXXGCANWJ74691, potrivit chitanței . nr._/09.07.2008, întrucât de plata acesteia i-a fost condiționată înmatricularea.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă pârâta a refuzat soluționarea favorabilă a cererii sale.
Reclamantul a susținut că taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008 contravine prevederilor art. 23, art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât, prin modalitatea de reglementare și aplicare încalcă în continuare principiul nediscriminării produselor din import în comparație cu cele autohtone.
Reclamantul a depus în probațiune: dovada taxei de poluare și actele autoturismului.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat prevederile art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
A mai arătat că taxa pe poluare pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Fiind introdusă în cauză, chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială.
Conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa pe poluare este datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Actul normativ prevede și categoriile de autovehicule exceptate de la obligația de plată a taxei (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), însă se constată că autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate.
Conform celor arătate mai sus, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele uzate.
În aceste condiții, este de examinat dacă taxa specială de primă înmatriculare reprezintă un impozit direct sau indirect pentru produse provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul C.E.) interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
În soluționarea cauzei este relevantă distincția făcută de legiuitor între autoturismele deja înmatriculate în România și revândute și cele înmatriculate în străinătate și care se înmatriculează pentru prima dată în România. În acest sens, se constată că taxa se aplică autoturismelor care sunt cumpărate din străinătate și se înmatriculează în România, indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență și astfel se creează un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele folosite, „second-hand”, cumpărate din țările Uniunii Europene față de autoturismele folosite și cumpărate din țară, pentru care taxa nu se plătește cu ocazia schimbării proprietarului. Se păstrează așadar același mod de reglementare ca și în cazul taxei de primă înmatriculare, cu privire la care instanțele din România s-au pronunțat constant în sensul constatării incompatibilității cu normele dreptului comunitar.
Taxa pe poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, însă, dat fiind caracterul său special și aplicabilitatea numai autoturismelor cu proveniență din alte state, neaplicându-se vehiculelor deja înmatriculate în România și revândute, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
Din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că pot fi stabilite taxe pentru satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, cum ar fi protejarea sănătății publice, protecția mediului, elemente legitime de politică economică și socială sau altele. Taxa pe poluare nu întrunește însă exigențele acestor cerințe, neputând fi privită ca o taxă de mediu, întrucât, așa cum s-a arătat, nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora.
Ca urmare, instanța apreciază că taxa pe poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Instanța are de asemenea în vedere faptul că Tratatul C.E. a creat „o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform alin. 4 autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Apărările pârâtei privitoare la faptul că autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele de aplicare a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene nu pot fi reținute, căci instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință, instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pe poluare pentru autovehicule achitată, în sumă de 6.602 lei.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit hotărârii pronunțate în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu) de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Curtea a amintit că atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci si a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft si altii, C-397/98 si C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotararea Littlewoods Retail si altii, punctul 25, precum si Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich si altii, C-113/10, C-147/10 si C-234/10, nepublicata încă in Repertoriu, punctul 65).
În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail si alții, punctul 26, precum si Hotărârea Zuckerfabrik Jülich si alții, punctul 66).
Astfel, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, pârâta va plăti reclamantului suma reprezentând dobânda fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, pârâta va fi obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată. Instanța are în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată de pârâtă și încasată de Trezoreria Sovata, beneficiarul este bugetul fondului pentru mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 74 Cod procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma de 6.602 lei, reprezentând taxa pe poluare, dobânda calculată în condițiile prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, începând cu data plății taxei precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. B., cu domiciliul ales în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul în Tg. M., .. 1-3, jud. M., și în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 6.602 lei reprezentând taxa pe poluare, pentru autovehiculul marca Ford, nr. identificare WFONXXGCANWJ74691, actualizată cu aplicarea dobânzii calculate în condițiile prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, începând cu data plății taxei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 corp A sector 6, la plata sumei de 6.602 lei către pârâtă, reprezentând suma solicitată de reclamant cu titlu de taxă pe poluare, a dobânzii calculate în condițiile prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, începând cu data plății precum și a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 27.01.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red./thred. D.C.
5 ex./28.02.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 813/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 562/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
