Obligaţia de a face. Sentința nr. 308/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 308/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 2531/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 308/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant C. C. R., în contradictoriu cu pârât I. P. JUD M. - SPCRPCIV PRIN REPR. LEG., pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10.01.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 24.01.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 aprilie 2013 la nr._ reclamanta C. C. R. a chemat în judecată pârâta Instituția Prefectului județului M. solicitând:
- anularea actului administrativ Decizia de calcul nr._ din 31.01.2013;
- înmatricularea definitivă fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca Hundai Accernt, nr. de identificare KMHCG41VP5U667888;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că a fost obligată la plata timbrului de Mediu pentru că a solicitat înmatricularea autoturismului achiziționat din spațiul comunitar, cu datele menționate în cerere.
Sunt descrise cerințele cererii de chemare în judecată, care se consideră a fi îndeplinite și reclamanta apreciază prin acțiune că este încălcat dreptul său de proprietate prin stabilirea taxei, pentru că autoturismul este scos din circuitul civil.
Se mai susține că se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor și se citează art. 36 din TFUE.
Sunt dezvoltate critici ale OUG nr. 9/2003 și ale Legii nr. 9/2013, apreciind că se mențin situațiile din OUG nr. 50/2008 și că taxa are efect de descurajare a importului și punerii în circulație în România a autoturismelor de ocazie cumpărate din alte state membre UE.
Pârâta Instituția Prefectului județului M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului pentru că nu a emis actul administrativ și a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât refuzul de a înmatricula autoturismul menționat este justificat, câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei speciale de primă înmatriculare și nu beneficiază de scutire în acest sens, precum și că nu ne aflăm în prezența unei taxe vamale sau de import sau export și nici cu caracter echivalent, chiar Curtea Europeană de Justiție a afirmat deseori că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate.
Pârâta a susținut că OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte de îmbunătățire a calității aerului și a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar. Actul normativ menționat se susține că stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare în condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, iar justificările de nelegalitate întemeiate pe legislația europeană exced cadrului legal actual.
S-a mai afirmat că prin Legea nr. 9/2012, care reglementează taxa pentru emisii poluante provenind de la autoturisme a fost eliminată discriminarea reținută în litigii anterioare și că această taxă nu are caracterul unei taxe vamale de import sau taxe cu efect echivalent, că nu sunt protejate anumite sectoare de activitate de producție internă, dar și că Prefectul este garantul respectării legii la nivel local.
În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 340/2004.
La solicitarea instanței, reclamanta a precizat acțiunea ( fila 37 ), în ce privește petitul de anulare a deciziei de calcul al taxei, în sensul că dorește să se judece cu DGFP M..
Si această pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, a invocat prevederile art. 4 din Legea nr. 9/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că taxa pentru emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Despre instituirea taxei pentru emisii poluante s-a afirmat că nu aduce atingere art. 110 din TFUE, potrivit jurisprudenței CE, acesta este încălcat doar în cazul în care sunt calculate diferit, în baza unor criterii diferite, iar potrivit art. 33 din Directiva 77/388/CE un stat membru nu este împiedicat să introducă taxe și impozite în anumite condiții.
Se afirmă că din 01.01.2013, dată la care a încetat suspendarea prevederilor art. 2 lit. i și art. 4 alin. 2, taxele achitate nu mai sunt discriminatorii și nu mai contravin art. 110 TFUE.
DGFP M. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, conform căruia taxa constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu.
Instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de Instituția Prefectului județului M., se constată că cea a lipsei calității procesuale active privind petitul de anulare a deciziei de calcul este întemeiată.
Se constată că nu există identitate între persoana care a emis decizia de calcul și care putea fi chemată în judecată pentru anularea acesteia și această pârâtă, așa cum este reglementată calitatea procesuală de art. 36 din noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.248 din noul Cod de procedură civilă se va admite excepția și se va respinge acțiune - petitul de anulare a deciziei de calcul, formulată în contradictoriu cu Instituția Prefectului județului M., ca fiind exercitată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește lipsa plângerii prealabile,din înscrisul de la fila 6 din dosar, rezultă că reclamanta, înainte de a se adresa instanței a cerut pârâtei să se înmatriculeze autoturismul fără a fi necesară plata taxei, astfel că această excepție nu este fondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în ce privește fondul cauzei pentru a se soluționa petitele de înmatriculare fără plata taxei pentru emisii poluante ( această formă fiind în vigoare la data solicitărilor reclamantei și la data emiterii deciziei de calcul, instanța constată următoarea situație de fapt:
Prin Decizia nr._ din 31.01.2013 a fost calculată suma de 7422 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, de plată de către reclamantă pentru înmatricularea autoturismului identificat în cuprinsul acesteia.
De asemenea, reclamanta a solicitat la Instituția Prefectului județului M. înmatricularea acestuia fără plata taxei, răspunsul nefavorabil fiind comunicat la data de 12.02.2013, prin adresa nr._.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 9/2012 a abrogat OUG nr. 50/2008 și a introdus o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, taxa pentru emisiile poluante se aplică:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Conform alin. 2 al acestui articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Din aceste prevederi rezultă că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România. În această formă taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
În acest sens, răspunzând unei întrebări preliminare adresate de instanțele române, CJUE a arătat în cauza T., nr. C-402/2009 și ulterior în cauza N., nr. C-263/2010, că articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin normele care au aplicabilitate începând cu 1 ianuarie 2013, anterior citate, se constată de instanță că a fost înlăturată discriminarea dintre autovehicule din România și alte state membre UE, că nu mai există o diferență de tratament la înscrierea în circulație, astfel că pentru toate autoturismele se aplică aceeași taxă pentru emisii poluante și este eliminată descurajarea importării autoturismelor second hand.
În condițiile expuse anterior, taxa indirectă instituită prin normele anterioare Legii nr. 9/2012, nu mai există și nu se justifică a fi cenzurată de instanță.
Reclamanta a solicitat înmatricularea fără plata taxei după data de 01.01.2013, dată la care nu mai există un regim discriminatoriu, deoarece suspendarea dispusă prin OUG 1/2012 a expirat. Astfel, indiferent de unde își cumpără o persoană autovehiculul, fie că îl cumpără din România, fie că îl cumpără din spațiul aparținând Uniunii Europene, acesta este obligat să plătească aceeași taxă. Din moment ce se plătește aceeași taxă, nu se mai poate reține că reclamanta este descurajat a-și achiziționa vehicule din străinătate.
Motivele și argumentele pentru care instanțele au dispus anterior înmatricularea fără plata taxelor speciale prevăzute de OUG 50/2008 și ulterior de Legea 9/2012, până la data de 31.12.2012, au fost nu pentru că taxa de mediu a fost declarată prin ea însăși contrară dreptului comunitar, ci datorită faptului că modul de percepere al acestei taxe a încălcat art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, încălcare ce nu mai subzistă.
Aceleași considerente determină instanța să concluzioneze că nici prin decizia de calcul nu este stabilită o sumă care încalcă vreun principiu sau text din normele dreptului european și nu se impune anularea acesteia.
În ceea ce privește susținerile că este îngrădit dreptul său de proprietate asupra autoturismului, se constată că este nefondată susținerea pentru că a fi primită ar presupune negarea dreptului statului de a stabili impozite și taxe.
Pentru considerentele expuse, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, atât în contradictoriu cu Instituția Prefectului județului M. cât și petitul de anulare a deciziei de calcul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului județului M. și respinge petitul de anulare a deciziei de calcul formulat în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. C. R. ( CNP_, cu domiciliul în Sâncraiu de M., ., județ M.) în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului M. ( cu sediul în Tg. M., .-28 județ M.) având ca obiect înmatricularea autoturismului fără plata timbrului de mediu, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. - AJFP M. ( cu sediul în B., .. 7, județ B.) având ca obiect anularea deciziei de calcul ca fiind neîntemeiată.
Dispune disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta AJFP M., formarea unui nou dosar și acordarea termenului pentru care se vor cita părțile, la data de 11.03.2013 ora 12,00.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Președinte, M. R. | ||
Grefier, A. B. |
Redactat: M.R
Thred: 28.04.2014/H.L
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 790/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 326/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
