Anulare act administrativ. Sentința nr. 730/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 730/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1161/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 730/2014
Ședința publică din data de 25 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte S. V.
Grefier A. F. T.
Pe rol, judecarea cererii formulată de reclamanta P. G. cu domiciliul în Slatina, ., jud. O., în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură O., cu sediul în Slatina, ., jud.O., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta P. G. și consilier juridic G. L. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic G. L. pentru pârâta Direcția pentru Agricultură O., depune la dosar delegație de reprezentare și răspuns emis de Ministerul Agriculturii.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, coroborat cu art.10 pct.1 din LG. 554/2004, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și constată că nu se mai impune estimarea duratei procesului, având în vedere că această cauză se află în stare de judecată o reține în pronunțare.
La interpelarea instanței, părțile învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cererii.
Reclamanta P. G., având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic G. L. pentru pârâta Direcția pentru Agricultură O., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal,reclamanta P. G. a chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură O., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se anuleze decizia nr.18/17.02.2014 de încetare a raporturilor de muncă, ca fiind netemeinică și nelegală; să fie obligată pârâta la reîncadrarea pe funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării efective a activității până la reîncadrarea pe funcție.
În fapt, reclamanta arată că până la data de 17.02.2014 a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte, în funcția de consilier superior.
Datorită faptului că la evaluările anuale, calificativul obținut a fost ,,foarte bine’’, nu a avut abateri disciplinare, iar sarcinile de serviciu pe care le îndeplinește nu justifică reducerea postului, acestea nefiind reduse ci numai redistribuite către alți funcționari publici, prin urmare instituția nu a suferit o reducere efectivă de activitate, reclamantul consideră restructurarea postului ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin cererea înregistrată sub nr.600/04.04.2014, reclamanta a solicitat pârâtei revenirea asupra situației, dar prin răspunsul primit cu nr.602/04.04.2014 i-a fost reconfirmată încetarea de activitate ce urmează să-și producă efectele la terminarea preavizului, deși în data de 05.02.2014, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională OUG nr.77/2013.
Prin decizia nr.24 din 25.02.2014 a fost suspendată curgerea preavizului pentru o perioadă de 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr.55/2014 referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor legii privind aprobarea OUG nr.77/2013.
Reclamantul arată că în motivarea deciziei menționate, pârâta a enumerat avizul nr._/2013 conexat cu nr._/2013 și_/2013 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici înregistrat la DAJ O. cu nr.82/15.01.2014 privind funcțiile publice din cadrul Direcției pentru Agricultură O.; Ordinele Ministrului Agriculturii și dezvoltării Rurale nr.178/31.01.2014, 1081/08.10.2013 și 940/13.09.2013, art.99, 105 alin.1, 106 alin.1 și 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr.77/2013.
Se mai arată că, Guvernul a adoptat la 26 iunie 2013, OUG nr.77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordine, sub autoritatea sau în coordonarea Executivului ori a ministerelor, iar legea pentru aprobarea OUG nr.77/2013 a fost adoptată de Parlament în decembrie 2013, măsuri asemănătoare fiind adoptate și prin OUG nr.37/2009 și OUG 105/2009 care au fost declarate neconstituționale de CC.
Precizează reclamanta că, printre altele, Curtea Constituțională a stabilit atunci, cu valoare de principiu, că înțelesul sintagmei ,,afectarea regimului instituțiilor fundamentale ale statului’’ are în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora – structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa (decizia nr.1629/2009, decizia nr.1257/2009) că viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. Prin legea de aprobare a OUG nr.77/_ ,,au fost afectate asemenea instituții fundamentale ale statului, precum și toate celelalte componente care definesc regimul juridic al acestora’’.
Menționează reclamanta că la nivelul instituției pârâte nu a fost respectat procentul de 4% privind reducerea de personal, instituția fiind afectată într-o proporție de 21%, ceea ce reprezintă o gravă încălcare a drepturilor personalului.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.554/2004 și legislația menționată.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosar decizia nr.18/17.2.2014, adresa nr.600/2014, adresa nr.231/2014 și 602/2014 reprezentând procedura prealabilă, decizia nr.24 din 25.02.2014 și adresa MADR 5551/2003.
Pârâta Direcția pentru Agricultură O. a formulat întâmpinare arătând că actele normative și aprobările care au stat la baza emiterii deciziei de preaviz și încetare a activității reclamantei sunt: avizul nr._/2013 conexat cu nr._/2013 și_/2013 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici înregistrat la DAJ O. cu nr.82/15.01.2014 privind funcțiile publice din cadrul Direcției pentru Agricultură O.; Ordinele Ministrului Agriculturii și dezvoltării Rurale nr.178/31.01.2014, 1081/08.10.2013 și 940/13.09.2013, art.99, 105 alin.1, 106 alin.1 și 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr.77/2013.
Cele enumerate mai sus au fost emise în baza prevederilor OUG nr.77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
După declararea neconstituționalității legii pentru aprobarea OUG nr.77/2013 și implicit a acesteia din urmă, după expirarea termenului de 45 de zile în care prevederile legale declarate neconstituționale ar fi putut fi remediate, Direcția pentru Agricultură O. în calitate de instituție subordonată a MADR și pe linie de carieră profesională – subordonată ANFP, nu are posibilitatea legală și juridică de a reveni la situația anterioară aplicării prevederilor OUG nr.77/2013, deoarece statul de funcții și organigrama sunt avizate de ANFP și aprobate prin ordin al ministrului, iar MADR și ANFP nu au declanșat proceduri proprii de anulare a actelor menționate care obligă pârâta să le aplice.
Precizează pârâta că în data de 07.03.2014 a fost primit, de asemenea, Ordinul nr.297 din 24.02.2014 prin care DAJ O. are finanțate numai 27 de posturi, iar prin adresa nr.462/11.03.2014 a cerut lămuriri către MADR, neprimind răspuns până la această dată.
În susținerea întâmpinării s-au depus la dosar, Ordinul nr.940/13.09.2013, cu anexă, stat de funcții, ordin nr.178/31.01.2014 cu anexa 1, anexa 2 stat de funcții, avizul nr._/2013, ordinul nr.1081/08.10.2013, metodologie, adresa nr._ din 11.02.2014, adresa nr.462 din 11.03.2014, ordin nr.297 din 24.02.2014 și anexa la ordin, adresa nr.657 din 9.04.2014.
Analizând acțiunea in raport cu înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.18/17.02.2013 emisă de Direcția pentru Agricultură O. și obligarea pârâtei la reîncadrarea pe funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării efective a activității până la reîncadrarea pe funcție.
Prin Decizia nr. 18/17.02.2013 s-a decis că începând cu data de 4.02.2014 se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice reclamantei P. G., cu funcția de consilier superior clasa 63 gradația 5, ca urmare a reorganizării instituției și reducerii numărului de funcții publice, respectiv desființarea postului, la art.3 din decizie fiind prevăzut că, la expirarea perioadei de preaviz, reclamanta este eliberată din funcția avută, potrivit prevederilor art. 99 alin.1 lit.b din Statutul funcționarilor publici.
La baza emiterii deciziei s-au avut în vedere avizele acordate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.178 din 31.01.2014 privind aprobarea structurii organizatorice și a ștatului de funcții ale Direcției pentru Agricultură O., Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1081 din 8.10.2013 pentru aprobarea Metodologiei privind reorganizarea instituțiilor aflate în subordinea MADR,Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale 940/13.09.2013, privind stabilirea numărului maxim de posturi pentru fiecare Direcție pentru Agricultură Județeană și a Municipiului București, decizia fiind întemeiată pe prevederile art.99, 105 alin.1, 106 alin.1 și 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și OUG nr.77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, HG 725/2010 modificată și completată inclusiv de HG 584/2013 privind reorganizarea și funcționarea MADR, precum și a altor structuri aflate în subordinea acestuia și pentru modificarea altor acte normative.
Prin decizia nr.24 din 25.02.2014 emisă de Direcția pentru Agricultură O. s-a decis că, începând cu data de 25.02.2014, se suspendă de drept preavizul reclamantei P. G. pentru o perioadă de maxim 45 de zile, avându-se în vedere decizia nr.55 /2014 a Curții Constituționale a României prin care s-a admis obiecția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile Legii privind aprobarea OUG 77/2013 sunt neconstituționale față de criticile formulate, raportate la art. 115 alin.6 din Constituție; decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.0136 din 25.02.2014.
Curtea Constituțională a reținut în decizia menționată faptul că măsurile prevăzute la art.2 și art.3 alin.1 din OUG 77/2013 sunt de natură a afecta regimul autorităților administrației publice centrale și locale.
Astfel, art.2 din ordonanța de urgență prevede reducerea numărului total de posturi ocupate, iar 3 alin.1 prevede obligația instituțiilor și autorităților publice de a-și modifica structurile funcționale, astfel încât numărul total al funcțiilor de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice care are în aparatul propriu/de specialitate și personal contractual or, după caz, numai personal contractual să fie de maximum 12% din numărul total al posturilor aprobate.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că actele normative care au fost avute în vedere la emiterea deciziei de preaviz și încetare a activității reclamantului au fost emise în baza prevederilor declarate neconstituționale din cuprinsul OUG nr.77/2013, care își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, conform art.147 din Constituția României, constatându-se că nu au intervenit modificările necesare în legislație în termenul de 45 de zile menționat anterior.
Având în vedere temeiul legal care a stat la baza emiterii deciziei contestate, faptul că eliberarea reclamantului din funcția publică își produce efectele la expirarea perioadei de preaviz conform art.3 din decizie, iar preavizul acordat a fost suspendat de drept pe o perioadă de 45 de zile conform deciziei nr.24 din 25.02.2014 emisă de pârâtă, încetând efectele OUG 77/2013,tribunalul constată că nu mai există temei legal pentru a opera eliberarea reclamantei din funcția publică de consilier superior clasa 65 gradația 5 din cadrul instituției pârâte.
Având în vedere aceste considerente Tribunalul urmează ca în baza art.1,8 și 18 din Legea 554/2004 raportat la art. 106 alin.1 și 2 și art. 109 din Legea 188/1999 republicată, să se dispună anularea deciziei nr.18 din 17.02.2014,cu obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantei pe funcția deținută anterior precum și la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării efective a activității până la reîncadrarea pe funcție.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. G. cu domiciliul în Slatina, ., jud. O.,cu domiciliul în Slatina, ., jud. O., în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură O., cu sediul în Slatina, ., jud.O..
Dispune anularea deciziei nr.18/17.02.2014 și obligă pârâta să reîncadreze pe reclamanta P. G. pe funcția deținută anterior cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării efective a activității, până la reîncadrarea pe funcție.
Cu recurs în termen de 15 zile, care se depune la sediul Tribunalului O..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2014.
Președinte, S. V. | ||
Grefier, A. F. T. |
Red VS
Tehnored MS
Ex 4/08.07.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 347/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
