Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1129/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1129/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2794/104/2014
Dosar nr._
contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1129/2014
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții S. C., S. I., Marincă I., N. D., C. G., P. R., G. I., B. M., T. M., S. Titonel, prin S. D. Administrația Publică O. "Consilium" cu sediul procesual ales în Caracal, .. 9, ., ., în contradictoriu cu pârâta P. C. Brâncoveni, cu sediul în ., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă Ringo Dămureanu pentru reclamanți, lipsind pârâta P. C. BRÂNCOVENI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul reclamanților depune la dosar împuternicire, Minuta decizia Curții de Apel A. I. nr.3138/2014 prin care s-au aprobat dobânzi și sentința nr. 1063/2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată dosarul în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pe fond.
Ringo Dămureanu pentru reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.755/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, calculată de la data emiterii acestei hotărâri și până la data plății integrale a sumelor.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții S. C., S. I., Marincă I., N. D., C. G., P. R.,
G. I., B. M., T. M., S. Titonel, prin S. din Administrația Publică O. "Consilium’’ au chemat în judecată pe pârâta Instituția – P. comunei Brîncoveni, județul O., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.755 din data de 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul O., de la data pronunțării acestei hotărârii până la data fiecărei plăți efective.
În motivare, se arată că prin hotărârea menționată, pârâta a fost obligată să acorde reclamanților, în calitate de funcționari publici, drepturi bănești, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiecare în cuantum de 25% din salariul de încadrare, începând cu data introducerii acțiunii și în continuare, până va interveni o clauză de modificare ori stingere a obligației și consemnarea drepturilor în carnetul de muncă.
Precizează reclamanții că, deși hotărârea judecătorească menționată este irevocabilă, până în prezent nu au beneficiat de plata integrală a drepturilor dispuse de instanță, aceste drepturi fiindu-le acordate eșalonat, conform OUG nr.71/2009 republicată.
Reclamanții susțin că li s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că au fost lipsiți de folosul sumelor de bani, astfel că se consideră îndreptățiți la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a creanțelor rezultate, iar aceste daune cominatorii constau în dobânda legală ce li se cuvine, fără să fie ținuți să facă dovada prejudiciului, condiție rezultată din interpretarea art. 1082 și 1088 codul civil 1864 și, respectiv art. 1530 și art. 1535 Noul Cod Civil.
Acordarea dobânzii legale de la data scadenței este justificată prin aplicarea art. 1535 alin.(1) din codul civil din 2009, cu limitarea decurgând din termenul de prescripție extinctivă.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și de Justiție prin Decizia nr.2/2014.
Arată reclamanții că au urmat procedura prealabilă conform art.7 din Legea 554/2004, însă pârâta nu le-a răspuns favorabil.
Consideră reclamanții că fiind vorba de o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționat un litigiu referitor la drepturile salariale ce decurg din derularea raportului de muncă sau de serviciu, sunt aplicabile dispozițiile art. 278 pct.1 din vechiul cod de procedură civilă, respectiv art. 448 alin.(1) pct.2 noul cod de procedură civilă care statuează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept atunci când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă.
Mai mult, potrivit art.22 din Legea contenciosului nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, hotărârea judecătorească definitivă pronunțată potrivit acestei legi(reclamanții fiind funcționari publici, iar sentința a fost pronunțată de instanța de contencios) reprezintă de drept titlu executoriu.
Data la care a fost pronunțată hotărârea judecătorească definitivă invocată în această cerere de chemare în judecată constituie totodată, data titlului executoriu și, implicit, data nașterii dreptului reclamanților.
Totodată, exigibilitatea acestei creanțe nu este afectată de eșalonarea plății dispusă prin acte normative succesive – OUG nr.71/2009 rep. cu modificările și completările ulterioare, deoarece este raportată la data la care hotărârea judecătorească a devenit titlu executoriu.
Natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG 71/2009 este cea de suspendare a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din conținutul art.1 alin.(2) din ordonanță. Suspendarea executării silite nu este de natură să împiedice dreptul reclamanților de a solicita repararea integrală a prejudiciului, prin acordarea de daune interese.
Limitarea decurgând din termenul de prescripție extinctivă, se referă la termenul de 10 ani, anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată în această speță, prevăzută de art. 2518 pct.1 noul cod civil, dat fiind că drepturile reale ale reclamanților nu sunt declarate prin lege ca imprescriptibile.
Precizează reclamanții că este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă repararea a prejudiciului ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și de Justiție prin Decizia nr.2/2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 și următoarele noul cod de procedură civilă, art.1 și art. 8 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ și ale dispozițiilor legale invocate.
Au fost depuse la dosar, în copie, tabel nominal cu membri al sindicatului, sentința nr.755 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, CI reclamanți.
Pârâta P. comunei Brîncoveni a depus la dosar precizări, arătând că nu a reușit plata în totalitate a drepturilor bănești câștigate în instanță de funcționarii publici până la apariția OUG nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare, din lipsa fondurilor bugetare, plata acestor drepturi bănești eșalonându-se conform art.1 din OUG nr.71/2009.
Menționează pârâta că va plăti aceste sume restante câștigate în instanță de funcționarii publici cu titlu executoriu până la sfârșitul anului calendaristic 2014 și în continuare până la plata integrală a acestora conform eșalonării stabilite de OUG nr.71/2009, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanții au depus la dosar răspuns la precizărilor formulate de pârâtă, solicitând respingerea motivelor de fapt și de drept invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă 755 din 3 decembrie e 2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.10.2005, până la data pronunțării hotărârii, cât reclamanții au îndeplinit funcția publică, actualizate cu indicele de inflație la data plății..
Conform hotărârii judecătorești menționate, pârâta a fost obligată să plătească drepturile salariale menționate anterior, dar numai o parte din aceste
drepturi au fost achitate benevol, pârâta prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 și OUG nr. 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamanți, întrucât hotărârea judecătorească irevocabilă va fi pusă în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul reclamanților de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată. Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții care nu-și au aplicabilitate în cauză.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. Așa cum rezultă din hotărârea atașată suntem în prezența unei creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, reclamanții solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază instanța că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme se află în fața unei evaluări legale, nu are
obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației a suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ. anterior, act normativ în vigoare la data acordării drepturilor bănești, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fară a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
D. coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fară echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamanților) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fară o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamanților, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011).
OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
De asemenea, interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamanților la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărârea judecătorească, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fară a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
In contextul celor expuse anterior, se constată că reclamanții sunt, în mod evident, îndreptățiți la cuantumul dobânzii penalizatoare ce va fi calculată, după . OG nr. 13/2011, potrivit acestui act normativ, dobândă penalizatoare care este definită de art.1 alin.3 ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență. Până la data de 01 septembrie 2011, când a intrat în vigoare OG nr. 13/2011, dobânda legală urmează a fi calculată potrivit dispozițiilor OG nr. 9/2000.
Este de menționat că în privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde
cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul reclamanților în calitate de creditori, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
Se impune acordarea dobânzii de la data scadenței sumelor menționate în titlul executoriu deoarece executarea acestuia a început, făcându-se plăți eșalonate, ceea ce a determinat întreruperea cursului prescripției ,aspect ce face să curgă un nou termen de prescripție de la ultimul act de executare prin care se efectuează plata.
Se impune adoptarea acestei soluții având în vedere că prin Decizia nr. 2/2014, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
,,În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.""
Această decizie este obligatorie pentru instanță potrivit art.517 alin 4 din codul de procedură civilă, ceea ce determină soluția de admitere a cererii astfel cum a fost formulată.
In concluzie, instanța reține că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, le este afectat reclamanților dreptul de proprietate, motiv pentru care se va admite acțiunea urmând ca pârâtul să fie obligat la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 755 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, calculată de la data emiterii hotărârii și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții S. C., S. I., Marincă I., N. D., C. G., P. R., G. I., B. M., T. M., S. Titonel, prin S. din Administrația Publică O. "Consilium" cu sediul procesual ales în Caracal, .. 9, ., ., în contradictoriu cu pârâta P. C. Brâncoveni, cu sediul în . și obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr.
755/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, calculată de la data emiterii acestei hotărâri și până la data plății integrale a sumelor.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Decembrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, Nuți F. O. M. | ||
Grefier, S. B. |
Red.N.Fl.O.M/SM
Ex.13/19.12.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 21/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 730/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
