Despăgubire. Sentința nr. 778/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 778/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 977/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 778/2014
Ședința publică din data de 09.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. G.
Grefier: I. M. I.
Pe rol, pronunțarea rezultatelor dezbaterilor avute loc asupra cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții S. E. D., domiciliat în Slatina, ., ., ., județul O., S. N., domiciliat în Rm. V., ., nr. 3, ., M. T., domiciliată în C., .. A1, ., județul D. și S. B. A., domiciliată în . Gura Vulcanei, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202, având ca obiect despăgubire.
Constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2014 ce au fost consemnate în încheierea din acea dată, instanța, deliberând, a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamanții S. D., S. N., M. T. și S. B. A. au chemat în judecată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de_ lei, reprezentând compensații bănești, stabilite conform hotărârii nr.220/10.01.2012 a Comisiei Județene O. de aplicare a Legii nr.290/2003, sumă actualizată cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, se arată că urmare a cererii reclamanților, adresată Comisiei Județene O. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, înregistrată sub nr. R2407/2003, prin care au fost solicitate despăgubiri pentru bunurile ce au fost abandonate în localitatea Berezina, jud. C., Republica Ucraina, la data de 10.01.2012, a fost adoptată Hotărârea nr.220 prin care a fost aprobată cererea, propunându-se acordarea de compensații bănești, valoarea compensațiilor fiind stabilită în cuantum de 69.738 lei.
Urmare a adoptării acestei hotărâri și a comunicării ei, reclamanții s-au conformat și au transmis pârâtei toate documentele, necesare în vederea efectuării plăților conform dispozițiilor H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, astfel cum reiese din adresa din data de 16.01.2013, primită de la instituția pârâtă.
Pe cale de consecință, în conformitate cu aceleași dispoziții legale anterior amintite, respectiv art.18 punctul 5 litera c din H.G.1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, pârâta avea obligația să le acorde, respectiv să le achite compensația astfel stabilită, eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an, până la data de 20.01.2013 și 40 % în anul următor, respectiv în anul 2014 până la data de 20.01.2014, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 și 100.000 Ron .
Menționează însă că, până la această dată, deși au făcut numeroase demersuri la instituția pârâtă, nu au primit niciun răspuns, scris, verbal, pârâta susținând că nu sunt bani și nu se știe nimic până la această dată, punându-se chiar sub semnul întrebării achitarea acestei compensații. Reclamanții arată că ultima intervenție pe lângă pârâtă au efectuat-o la data de 20.02.2014, transmițând la sediul pârâtei cu confirmare de primire o nouă cerere.
În atare situație, nefiind nicio altă soluție de rezolvare, au considerat că se impune acționarea pârâtei în judecată și obligarea acesteia printr-o sentință judecătorească, ce urmează a fi executată silit.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.290/2003.
Reclamanții au depus la dosar Hotărârea nr. 220 din 10.01.2012,adresa nr._/16.01.2013 emisă de ANRP, cererea către ANRP privind plata despăgubirilor și dovada confirmării de primire.
La data de 18 aprilie 2014, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Se arată că în data de 10.01.2012, Instituția Prefectului Județului O. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților S. E. D., S. N., M. T. și S. B. A., Hotărârea nr. 220.
Prin Hotărârea nr. 220/2012 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 69.378 lei, compensații bănești pentru bunurile pe care le-a deținut autorul S. D. din ., abandonate și sechestrate ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților privind plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 220/2012, se solicită să se constate că cererea este prematur introdusă, iar, în subsidiar, neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 10/2014, precizează următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006".
Prin urmare, creanța stabilită prin Hotărârea nr. 220/10.01.2012 emisă de către Comisia Județeană O. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu este exigibilă în momentul de față, astfel că acțiunea formulată de reclamanți este prematură.
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 10/2014, suspendarea plăților pe o perioadă de 6 luni este necesară, având în vedere, urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea drepturilor privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea Legii nr. 9/1998 republicată și Legii nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere necesitatea instituirii unor reglementări speciale care să coreleze modalitatea de plată a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, și Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, cu sursele de finanțare, astfel încât să se asigure menținerea echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, dată fiind necesitatea stabilirii unei noi modalități de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, și Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și a identificării surselor de finanțare necesare, în contextul admiterii excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu refuză plata acestor despăgubiri, ci se obligă la plata sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
În aceste condiții, este necesară crearea unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidența proiectului de ordonanță. în acest sens, precum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o astfel de măsură trebuie să păstreze un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Zubko și alții împotriva Ucrainei, paragraful 67 sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Decizia din 4 septembrie 2012 pronunțată în Cauza D. și alții împotriva României, a reținut că nu se poate aprecia că însăși substanța dreptului reclamanților a fost afectată, iar eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă (paragraful 51). De asemenea, a apreciat că echilibrul dintre interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neexistând vreo dovadă potrivit căreia Guvernul nu ar avea intenția să respecte calendarul de plăți (paragrafele 49 - 50).
Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existența unui bun în sensul art 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și Legii nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora.
Măsura reglementată este mai degrabă una prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate. Rezultă că prin O.U.G. nr. 10/2014 statul nu afectează esența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu neagă existența acestuia.
Prin urmare, pârâta solicită admiterea excepției invocate și, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată.
În conformitate cu dispoz.art. 223 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 – 208 din Noul Cod de procedură civilă, art. 24 din legea nr. 554/2004, Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, OUG nr. 10/2014.
Reclamanții S. E. D., S. N., M. T. și S. B. A. au depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, considerând că în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 10/2014, având în vedere data scadentă la care pârâta trebuia să-și achite obligația față de aceștia.
De asemenea, excepția trebuie respinsă motivat de faptul că, așa cum a statuat un principiu de drept – legea civilă nu retroactivează – ori în cauză creanța lor era exigibilă la momentul apariției ordonanței invocată, dreptul fiind născut cu mult timp înainte.
In concluzie, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și,
pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 69.378
lei reprezentând compensațiile bănești, stabilite conform hotărârii
nr.220/10.01.2012, sumă actualizată cu indicele de inflație de la scadentă la
data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu
acest proces.
Pârâta a depus copia dosarului privind plata despăgubirilor ca urmare a cererii înregistrată cu nr. 9503 din 20.08.2012.
Analizând cu precădere, potrivit art. 246 cod pr civilă, excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare,instanța reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Instituția Prefectului Județului O. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților S. E. D., S. N., M. T. și S. B. A., Hotărârea nr. 220 din 10.01.2012 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 69.378 lei, compensații bănești pentru bunurile pe care le-a deținut autorul S. D. din ., abandonate și sechestrate ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
La data de 09.08.2012, reclamantul S. D. a formulat cerere în numele tuturor moștenitorilor autorului S. D. către ANRP pentru plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 220/2012 emisă de Instituția Prefectului Județului O..
În conformitate cu prevederile art. 2 din OUG nr. 10/2012 publicată în Monitorul Oficial al României la data de 14.03.2014, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 21.03.2014, cât și la data soluționării prezentei cauze - 09.09.2014, era suspendată plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene, astfel că excepția prematurității cererii invocată de pârâtă este întemeiată.
Instanța va respinge apărările invocate de reclamanți în ceea ce privește excepția susmenționată, potrivit cărora în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 10/2014 raportat la data scadentă la care pârâta trebuia să-și achite obligația față de reclamanți, având în vedere că în cauză prematuritatea se raportează la dreptul reclamanților de a le fi plătite despăgubirile, iar nu la dreptul de a le fi stabilite aceste despăgubiri.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, suspendarea a fost prorogată până la data de 31 decembrie 2014 prin Legea nr. 112/2014.
Susținerea reclamanților în sensul că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca aceste despăgubiri să fie achitate cu celeritate și prioritate, mai ales că a trecut o perioada lungă de la formularea cererilor și până la emiterea titlurilor - 10.01.2012, ce nu mai poate fi considerată termen rezonabil, este neîntemeiată, având în vedere că în prezenta cauză cererea de acordare a despăgubirilor a fost formulată în data de 10.08.2012, iar introducerea acțiunii în instanță s-a făcut la data de 21.03.2014.
De asemenea, din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 10/2014, reiese că suspendarea plăților pe o perioadă de 6 luni este necesară, având în vedere urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea drepturilor privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea Legii nr. 9/1998 republicată și Legii nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, se va admite excepția prematurității cererii, invocată de pârâtă și se va respinge cererea formulată de reclamanți ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității cererii, invocată de pârâtă și respinge cererea formulată de reclamanții S. E. D., domiciliat în Slatina, ., ., ., județul O., S. N., domiciliat în Rm. V., ., nr. 3, .. A, ., M. T., domiciliată în C., .. A1, ., județul D. și S. B. A., domiciliată în . Gura Vulcanei, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202, ca prematur formulată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.09.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
Red. MG
7ex./08.10.2014
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ?.u..... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 582/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
