Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 383/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 2949/184/2013
Dosar nr._ Apel contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 383/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier F. F. M.
Pe rol judecarea apelului C. administrativ și fiscal formulat de apelantul petent O. I., cu domiciliul în localitatea Beleți-Negrești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.534/24.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O., cu sediul în Slatina, ..19, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul petent O. I. asistat de avocat C. D., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială și o schiță a locului reținerii contravenției în sarcina petentului. Prezintă spre observare originalul permisului de conducere, dobândit la data de 09.05.1995.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și dosarul se află în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C. D. pentru apelantul petent O. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, conform motivelor expuse pe larg și pe care le susține pe scurt în fața instanței, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond pe care o consideră netemeinică și nelegală, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și anularea măsurii de reținere a permisului, fără cheltuieli de judecată, întrucât petentul nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 21.11.2013, petentul O. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ O. – Poliția B., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 08.11.2013.
În motivare, a arătat că a fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere care l-a amendat contravențional și i-a reținut permisul de conducere pentru că a circulat pe sensul opus fără a efectua manevra de depășire. Arată că situația de fapt reținută în procesul verbal nu este reală.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și testimonială și a anexat originalul procesului verbal contestat și copie CI.
Intimatul a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori în dovedirea situației de fapt. De asemenea, a fost audiat și martorul asistent.
Prin sentința civilă nr.534/24.03.2014, s-a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul O. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._, emis de intimat la data de 08.11.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte de amendă în sumă de 480 lei, constatându-se că, în fapt „în ziua de 08.11.2013, ora 12.25, aflându-se în orașul B., pe ., a condus autoutilitara cu nr._, circulând pe sensul opus fără a efectua manevra de depășire ”.
În drept, fapta reținută a fost încadrată în dispozițiile art.101 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2002, rep. .
În baza art.34 alin.1 din OG.nr.2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, verificând și sancțiunile aplicate.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.
În cauza de față, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.
Din punct de vedere al legalității procesului verbal, instanța a constatat că la întocmirea acestuia, au fost respectate toate dispozițiile art.16 și art.17 din OG nr.2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul verbal.
Apărarea formulată de către petent în sensul că agentul constatator ar fi comis un abuz nu poate să constituie obiectul prezentei cauze, petentul având posibilitatea să se adreseze organelor competente în acest sens.
În ceea ce privește temeinicia procesului – verbal contestat, instanța a reținut că situația de fapt mai sus arătată nu a fost infirmată de declarațiile martorilor Crăsănoiu G. și P. A. C. care au arătat că petentul “ este posibil să fii atins puțin axul drumului, în sensul că ar fi trecut pe sensul opus de mers, dar acea porțiune de drum nu era prevăzută cu marcajul linie continuă. Pe . cam vreo 500-600 m, întrucât nu era spațiu pentru a întoarce …” .
Instanța a considerat însă că aceste depoziții nu infirmă situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție; pe de altă parte, în aprecierea acestor declarații instanța ține cont și de împrejurarea că martorii în discuție au relatat o împrejurare care, dacă ar fi fost reală, ar fi trebuit invocată chiar de către petent în fața polițiștilor care au încheiat actul în litigiu, pentru a-i determina pe aceștia să își reconsidere opinia în legătură cu vinovăția sa în săvârșirea faptei reținute sau cel puțin pentru a fi menționată în procesul – verbal, la rubrica referitoare la obiecțiuni.
Or, după cum rezultă din chiar cuprinsul procesului verbal atacat, petentul a refuzat să facă obiecțiuni, deși existența împrejurării în discuție l-ar fi exonerat de culpă, astfel încât orice persoană cu reacții normale ar fi invocat-o de la bun început în apărarea sa.
Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că agentul constatator i-a adus la cunoștință petentului despre faptul că are dreptul să formuleze obiecțiuni, dar acesta a refuzat.
În aceste condiții, analizând și motivele plângerii, instanța constată că petentul a circulat pe sensul opus de mers, dar în apărare invocă faptul că la acel moment vizibilitatea era bună, iar de pe contrasens nu circulau alte vehicule.
Or, aceste susțineri nu pot să-l exonereze de plano pe petent de răspunderea contravențională a faptei, acesta bazându-se practic numai pe o situație de fapt norocoasă, în sensul că atunci când a condus pe sensul opus – fapt recunoscut, de pe contrasens nu au circulat alte mașini.
În consecință, petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea inserată în procesul –verbal.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul O. I., considerând-o nelegală și netemeinică.
In motivarea apelului se reia situația de fapt expusă în plângerea contravențională aflată în dosarul de fond, susținându-se că din punct de vedere al încadrării legale a faptei contravenționale, acesta nu se găsea în ipostaza menționată de codul rutier, referitoare la „depășire”.
Se invocă dispoz. art. 54 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de trecere pe o altă bandă de circulație, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie menținută pe întreaga durat a efectuării manevrei și în acest mod au stat lucrurile în cauza de față.
Prevederile art. 45 din OUG nr. 195/2002 care reglementează manevra de depășire nu au fost încălcate pentru a se putea aplica vreo sancțiune, considerând că au fost respectate dispoz. art. 125 -126 din RA OUG nr. 195/2002.
Se mai arată că în cuprinsul motivării hotărârii s-a dat o altă interpretare celor relatate de către petent în plângere, iar declarațiile martorilor audiați în cauză au oferit suficiente date pentru a se constata că situația de fapt s-a petrecut așa cum a fost prezentată de către petent.
Consideră că în cauză a făcut dovada susținerilor sale prin care înlătura prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție și faptul că nu a dorit să efectueze mențiuni în cuprinsul acestuia nu-i poate agrava situația, în condițiile în care acesta a refuzat primirea procesului verbal ce i-a fost comunicat ulterior prin poștă.
Împotriva sentinței a declarat apel petentul O. I., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se reia situația de fapt invocată la instanța de foind, insistându-se pe faptul că din declarațiile martorilor audiați în cauză Crăsnoiu G. și P. A. C. au fost confirmate susținerile acestuia, rezultând împrejurările în care s-a comis fapta și care nu corespunde cu cea menționată în procesul verbal de contravenție.
Se arată că manevra efectuată de către apelant a fost legală și în conformitate cu prevederile art. 45 și 54 din OUG nr. 195/2002 și nu s-a pus în pericol în niciun mod siguranța circulației în zona respectivă.
Mai mult, se susține că acesta nu se afla în ipostaza de „depășire” prevăzută de codul rutier, astfel că fapta imputată nu a fost suficient descrisă în procesul verbal de contravenție, situație în care apreciază că a răsturnat prezumția relativă de veridicitate al acestui înscris.
Faptul că în procesul verbal, agentul de poliție a arătat că nu dorește să facă mențiuni, este irelevant în condițiile în care apelantul petent a refuzat să semneze procesul verbal ce a fost comunicat prin poștă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispoz.art. 476 cod pr civilă, instanța constată că apelul declarat de către petent este întemeiat.
Prin procesul verbal de contravenție întocmit la data de 8.11.2013, apelantul a fost sancționat pentru fapta prev.de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG n r. 195/2002 R, menționându-se că a condus autoutilitara cu nr._ pe . din B., circulând pe sensul. opus fără a efectua manevra de depășire.
Apelantul petent a prezentat situația de fapt în sensul că la acea dată a circulat în orașul B. pe care nu îl cunoștea suficient de bine, depășind zona un de urma să ajungă, situație în care s-a încadrat pe prima stradă la dreapta, respectiv . efectua manevra de întoarcere, deoarece se afla pe un drum european.
În acest scop, găsind un spațiu adecvat pentru realizarea manevrei de întoarcere, a întors mașina pe sensul de rulare către drumul european.
Această situație este confirmată și de martorii audiați în cauză care se aflau în autovehiculul condus de către petent.
Se constată astfel că apelantul petent nu a încălcat prevederile art. 45 din OUG nr. 195/2002 ce reglementează manevra de depășire, potrivit cărora „alin. 1 - depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial; alin. 2 - conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră; alin. 3 - atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire”.
De asemenea, acesta a respectat și prevederile art. 54 conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, iar semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.
De altfel, în procesul verbal de contravenție nu este descrisă suficient fapta săvârșită de apelantul petent pentru a se putea constata că a acesta a comis contravenția pentru care a fost sancționat, menționându-se doar conținutul dispoziției de sancționare prevăzut la art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002R.
Prin urmare, instanța de apel constată că prin probele administrate apelantul a înlăturat prezumția relativă de legalitate și temeinicia a procesului verbal de contravenție, situație în care, în temeiul art. 480 cod pr civilă, apelul va fi admis, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul petent O. I., cu domiciliul în localitatea Beleți-Negrești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.534/24.03.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O., cu sediul în Slatina, ..19, județul O., modifică sentința în sensul că admite plângerea petentului și anulează procesul verbal de contravenție.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, F. F. M. |
Red. GI
Tehnored.CM
Jf: LD P.
Ex.4/18.11.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 781/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 762/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
