Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 937/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 937/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 2000/104/2014
Dosar nr._ - contencios administrativ -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 937/2014
Ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
Grefier D. M. Ș.
Pe rol pronunțarea rezultatului dezbaterilor avute loc asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. A. cu domiciliul în . și pe pârâta D. G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
Constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08.10.2014 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09.10.2014, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C. A. a chemat în judecată pe pârâta pe pârâta D. G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titluri executorii, de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a sumelor pe care le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentinței nr.784/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul O., cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că prin titlurile executorii reprezentate de sentința nr.784/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. și decizia nr.1172/10.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. a fost obligată să plătească drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, aferent perioadei octombrie 2005-octombrie 2008 și pentru viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de plată.
Deși reclamantul se află în posesia unor titluri executorii încă din anul 2008, nici până la această dată debitoarea pârâtă nu a înțeles să-și execute obligația și să achite în întregime sumele datorate.
Precizează reclamantul că prin hotărârile judecătorești menționate au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, însă, solicitarea acestor dobânzi pe cale separată nu este împiedicată de vreo dispoziție legală, atâta timp cât obligația legală subzistă.
Astfel, conform hotărârilor judecătorești menționate, pârâta a fost obligată să plătească drepturi bănești reprezentând suplimentul postului(25%) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(25%), iar o parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, pârâta prevalându-se de dispozițiile OUG nr.75/2008 și OUG nr.71/2009 pentru a amâna și a face plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii nr.113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016 s-a ajuns la o situație prejudiciabilă, iar hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art.6 din CEDO și art.1 din Primul Protocol adițional.
Consideră reclamantul că prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență și, așa cum rezultă din hotărârile menționate, creanța este certă și exigibilă.
Așadar, în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art.1073 cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare – daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, reclamantul solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da, având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
În privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite, apreciază reclamantul că, în speță, sunt îndeplinite toate cerințele legii.
Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație, întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Deci, câtă vreme se află în fața unei evaluări legale, reclamantul consideră că nu are obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației a suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 cod civil, anterior, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile.
Învederează reclamantul că în privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009 poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsură este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, acesta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
Precizează reclamantul că, în condițiile în care debitorul nu a avut acordul său în calitate de creditor la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
În același timp, titlurile executorii sunt din anul 2008, ceea ce ar însemna c plata să se facă efectiv la circa 8 ani de la data emiterii lor.
În acest sens, debitorul se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație care ar exonera pe debitor de răspundere.
Au fost depuse la dosar, în copie, sentința nr.784/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, încheierea din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, înființare poprire creanță nr.110/_, certificat, completare raport de expertiză contabilă nr.1 din 18.01.2010, raport de expertiză contabilă nr.1 din 18.01.2010, decizia nr.1172 din 10 martie 2009.
Pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice C. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca netemeinică și nelegală, întrucât executarea sentinței nr.684/2008 este în desfășurare, instituția publică respectând astfel prevederile art.1 din OUG 71/2009, acordându-se astfel pe tranșe în fiecare an o cotă parte din titlul executoriu și totodată, sumele achitate au fost actualizate cu indicele de inflație, respectând prevederile art.3 din actul normativ menționat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă 784/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, modificată prin decizia nr.1172/10 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal, pârâta DGFP O. a fost obligată să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază aferent perioadei 10.10._08 și în continuare până la intervenirea unei cauze legale de stingere a obligației.
În baza hotărârilor judecătorești menționate, doar o parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, pârâta prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, pentru a amâna plata diferențelor.
Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamant întrucât hotărârea judecătorească irevocabilă va fi pusă în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul reclamantului de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, dispune 1101 C. civ. aplicabil în materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată. Este adevărat că de la acest principiu există câteva excepții care nu-și au aplicabilitate în cauză.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. Așa cum rezultă din hotărârile atașate suntem în prezența unei creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză solicită reclamantul acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite apreciază instanța că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme se află în fața unei evaluări legale, nu are obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației a suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ. anterior, act normativ în vigoare la data acordării drepturilor bănești, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile, iar conform art. 1088 din același cod: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art. 1535 din Noul cod civil - „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fară a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care: „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.”
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fară echivoc că, în speță, dreptul creditorului (al reclamantului) la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fară o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamantului, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamantul este îndreptățit să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin lege (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011).
OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
De asemenea, interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, conduce la concluzia că dobânda legală (circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului (existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamantului la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți; în niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul (persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fară a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale (condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
In contextul celor expuse anterior, se constată ca reclamantul este, în mod evident, îndreptățit la cuantumul dobânzii penalizatoare ce va fi calculată, după . OG nr. 13/2011, potrivit acestui act normativ, dobândă penalizatoare care este definită de art.1 alin.3 ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență. Până la data de 01 septembrie 2011, când a intrat în vigoare OG nr. 13/2011, dobânda legală urmează a fi calculată potrivit dispozițiilor OG nr. 9/2000.
Este de menționat că în privința evaluării daunelor interese moratorii, aceasta se face prin lege, atunci când neexecutarea obligației are ca obiect o sumă de bani.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție. De altfel, în condițiile în care, debitorul nu a avut acordul reclamantului în calitate de creditor, la eșalonarea plății, această plată nu se putea efectua eșalonat prin ordonanțe succesive.
In concluzie, instanța reține că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, îi este afectat reclamantului dreptul de proprietate, motiv pentru care se va admite acțiunea, urmând ca plata dobânzii să se facă de la data introducerii acțiunii, 2.06.2014, până la achitarea integrală a sumelor.
Se impune adoptarea acestei soluții având în vedere că prin Decizia nr. 2/2014, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
,,În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.""
Această decizie este obligatorie pentru instanță potrivit art. 517 alin 4 din codul de procedură civilă, ceea ce determină soluția de admitere a cererii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. A. cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în Slatina, ., județul O., și obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale stabilite prin sentința nr.784/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, modificată prin decizia nr.1172/10 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal, de la data introducerii acțiunii, 02.06.2014, până la achitarea integrală a sumelor .
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Octombrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, Nuți F. O. M. | ||
Grefier, D. M. Ș. |
Red.N.Fl.O.M/SM
Ex.4/10.11.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 718/2014. Tribunalul OLT | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 396/2014.... → |
|---|
