Obligaţia de a face. Sentința nr. 1072/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1072/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2747/104/2014
Dosar nr._ fond contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1072/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Grefier F. F. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții I. (L.) E., cu domiciliul în Slatina, ., ..A, ., județul O., L. E., cu domiciliul în Slatina, ..10, ., I. C. V., cu domiciliul în Slatina, ., ., . și pe pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..13, sector 3, pârât - chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU, cu sediul în București, ..28-30, sector 1, având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. G. C. pentru reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.civilă, constată, în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.civilă, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina; se învederează faptul că la dosar s-au depus note de concluzii din partea pârâtei U. S. Haret.
Apărătorul reclamanților depune la dosar chitanța din 18.11.2014 reprezentând onorariul de avocat și solicită să se ia act de faptul că renunță la cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și dosarul se află în stare de judecată, acordă cuvântul părții prezente pe fond.
Avocat B. G. C. pentru reclamanții I. (L.) E., L. E., I. C. V., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și admiterea cererii de chemare în garanție, cu obligarea la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă și aprobarea tipării formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diplomă, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanții I. (L.) E., L. E., I. C. V.
au chemat în judecată pe pârâții U. S. Haret București și M. Educației Naționale, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ca primul pârât să elibereze diplomele de licență și suplimentele la acestea, iar al II-lea pârât să aprobe tipărirea formularelor tipizate referitoare la aceste acte, în teren de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamanții arată că au urmat cursurile Facultății de Management Financiar contabil C. din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, specialitatea contabilitate și informatică de gestiune, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlu de licențiat în științe economice, conform adeverințelor nr.409/16.07.2009, nr.411/16.07.2009 și respectiv 372/14.01.2014, act cu termen de valabilitate de 12 luni.
Termenul de valabilitate a acestei adeverințe este de maxim 12 luni și la împlinirea termenului, reclamanții au solicitat instituției pârâte U.S.H. eliberarea diplomei de licență, efectuând numeroase demersuri, formulând și cereri scrise către instituția de învățământ care le-a comunicat că până în prezent comanda de formulare de diplomă făcută către MEN nu a fost onorată decât parțial și că în momentul în care se vor primi formularele de diplomă de licență se va proceda operativ la completarea formularelor pentru toți absolvenții universității aflați în această situație.
Având în vedere că până la această dată nu le-au fost eliberate diplomele de licență, s-au adresat instanței de judecată cu solicitarea de a obliga pârâta la eliberarea acestora și a suplimentelor la diplomă, iar pârâtul MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate care cade în obligația acestei autorități.
Au fost atașate copii de pe înscrisurile menționate, adeverințele nr. .409/16.07.2009, nr.411/16.07.2009 și respectiv 372/14.01.2014, ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență la instituția de învățământ pârâtă.
Instituția pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare, susținând că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanți în sensul că după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, a eliberat adeverințele de absolvire, cu termen de valabilitate de 12 luni potrivit metodologiei prevăzută de art. 23 și 38 din Ordinul MECTS /2007.
Se susține că M. Educației este autoritatea publică care gestionează materialele și tipizatele cu regim special, necesare pentru eliberarea diplomei și a suplimentului la diplomă solicitate de reclamantă, sens în care pârâta a făcut demersuri către această autoritate pentru aprobarea și tipizarea acestor formulare.
In acest sens, pârâta a trimis mai multe adrese autorității publice în perioada 2009 – 2011 prin care a solicitat aprobarea pentru a tipări formularele necesare eliberării diplomelor, ce se tipăresc la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea acestei instituții.
Pe acest considerent, în temeiul art. 72 – 74 Noul Cod proc. civilă, coroborat cu art. 28 din legea nr. 554/2004, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a autorității publice a Ministerului Educației Naționale ( fost MECTS) pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă sub sancțiunea prev.de art. 24 din legea nr. 554/2004. Sunt invocate dispozițiile din legea nr. 84/95 privind legea învățământului, cât și Ordinul MEC nr.3404/2006 și HG nr. 366/2007, în vigoare la data când reclamanții au parcurs studiile superioare și au susținut examenul de licență, acte normative care instituie în sarcina acestei autorități, obligațiile legale referitoare la emiterea documentelor care atestă parcurgere unei forme de învățământ superior.
Se arată că în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin mai multe decizii de speță în anii 2010 – 2011, inclusiv prin admiterea cererii de chemare în garanție a autorității publice.
S-au atașat la întâmpinare și cererea de chemare în garanție, copii de pe înscrisurile menționate, respectiv adresele emise către chemata în garanție în perioada 2009 – 2011, parte din răspunsurile primite, cât și adresele de revenire, precum și practica judiciară invocată.
Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a reclamanților, invocând mai multe excepții și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată, pe care însă instanța nu le va mai analiza, deoarece, reclamanții la termenul din 19.11.2014 u renunțat la cererea de chemare în judecată împotriva acestui pârât.
Astfel, M. Educației Naționale, chematul în garanție de către pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare la această cerere, invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, motivat de faptul că această instituție este un terț în raport de contractul de studii încheiat de fiecare reclamant cu U. S. Haret.
Se solicită să se constate că pârâta nu a depus vreo dovadă din care să rezulte că a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID/FR și nici că s-a supus unei evaluări conform OUG nr. 75/2005 și HG nr. 1011/2011, forma ID pentru specializarea respectivă, astfel că nu se regăsește ca fiind acreditată provizoriu sau acreditată forma de învățământ menționată, față de hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate precum și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, invocând HG nr. 1609/2004, nr. 916/2005, nr. 676/2007, nr. 635/2008, nr. 749/2009, nr. 966/2011.
Sunt invocate prevederile art. 72 cod pr civilă (art. 60 cod pr civilă), care nu sunt incidente în cauză, deoarece partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri dacă există un raport juridic. Chemarea în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine în principiu tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Față de această situație, se arată că între cele două instituții nu există un raport juridic care să determine admiterea cererii de chemare în garanție, și în susținerea acestei apărări, a fost invocată practică judiciară, menționând hotărârile judecătorești prin care au fost respinse cererile de chemare în judecată precum și cele de chemare în garanție.
În subsidiar, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, deoarece acestei părți nu i se poate imputa nicio culpă în îndeplinirea obligațiilor și atribuțiilor ce decurg din lege sau din convenții, neexistând niciun act normativ care să oblige această instituție să aprobe tipizarea diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea, decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat în condițiile legii.
Se arată că la data înființării Universității S. Haret prin legea nr. 443/2002 era în vigoare HG nr. 1011/2001 ce reglementa organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior.
Potrivit acestei hotărâri pârâta avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate, ci și pentru toate formele de învățământ. In speță, pârâta nu avea autorizarea pentru forma de învățământ la distanță, astfel că nu avea dreptul să susțină examen de licență așa cum s-a arătat și în decizia ÎCCJ nr. 3306/2011, precum și decizia nr.2395/2013 a C.A. București.
La data înmatriculării studenților care au absolvit cursurile facultății în anul 2008 – 2009, pârâta era acreditată pentru anumite specializări numai la forma de învățământ de zi și deținea autorizație provizorie pentru unele din ele, numai sub forma învățământului fără frecvență, așa cum rezultă din anexa nr. 2 pct.6 la HG nr. 940/2004, precum și HG nr. 1609/2004.
Se susține că pârâta nu a fost acreditată sau autorizată provizoriu pentru această formă de învățământ așa cum s-a stabilit și prin Hotărârile de Guvern emise în anul 2007 și 2008 cu numerele 676 și respectiv 635, ce au fost contestate de către pârâtă la ÎCCJ, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 4726/2009.
Se concluzionează că pârâta a organizat nelegal examenul de licență pentru o specializare pentru care nu a fost acreditată deși, instituția publică luând cunoștință despre aceste aspecte, a dat posibilitatea cursanților valorificării anilor de studii prin înmatricularea acestora la formele de învățământ ce funcționau cu autorizație sau acreditare.
Analizând actele dosarului in raport de dispozițiile legale, tribunalul apreciază că cererea reclamanților este întemeiată.
Așa cum rezultă din adeverințele nr.409/16.07.2009, nr.411/16.07.2009 și respectiv 372/14.01.2014, reclamanții sunt absolvenți al Facultății de Management Financiar Contabil C. din cadrul Universității S. Haret, au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, adeverințele respective fiind eliberate pentru a servi la angajare și completarea dosarului personal și având termen de valabilitate până la eliberarea diplomelor de licență.
Recunoscând promovarea studiilor și examenului de licență, pârâta USH nu a eliberat și Diplomele de Licență motivat de faptul că formularul tipizat necesar completării acesteia nu a fost aprobat și eliberat de către chematul în garanție MECTS, actual MEN.
În temeiul contractelor de studii încheiate între reclamanți și pârâta USH s-a născut și obligația eliberării diplomei de licență, care aparține acestei pârâte și care a asigurat pregătirea profesională și evaluarea reclamanților și a organizat finalizarea studiilor - examen de licență, urmând să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență, îndeplinirea acestei obligații depinzând și de aprobarea și de eliberarea documentelor tipizate de către MEN.
Este adevărat că art.2 din legea 288/2004 dispune că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, actele de studii putând fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației in vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, neputând fi recunoscute acte de studii eliberate nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale, însă calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a USH vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acesteia și nu poate prejudicia pe reclamanți, „aparența dreptului” fiind de partea lor, aceștia in niciun caz neputând fi sancționați pentru eventuala lipsă de acreditare a USH.
Chiar dacă există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (art. l7 alin l lit b din OUG 75/2005), aceasta se derulează în raporturile universității cu MEN, iar nu in raporturile pe care universitatea le are cu reclamanții, cărora nu le poate fi imputată eroarea comună în privința legalității formei de învățământ absolvite.
Din actele depuse la dosar rezultă derularea raporturilor juridice între reclamanți și USH, inclusiv faptul că aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale referitoare la plata taxelor de studii, la susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență,fiind eliberate și adeverințele în acest sens,aspecte care au creat aparența de legalitate a formelor de învățământ și care nu poate conduce la sancționarea reclamanților prin neeliberarea diplomelor de licență.
Pe de altă parte, se constată că adeverințele eliberate reclamanților sunt valabile, acestea nefiind revocate sau anulate de vreo autoritate administrativă sau instanță judecătorească așa încât produc în continuare efecte juridice, în sensul recunoașterii drepturilor conferite de lege pe baza acestora (reclamanții fiind încadrată in baza adeverințelor) .
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 1 și art.18 alin. l și 5 din Legea 554/2004, se va admite cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și se va dispune obligarea acesteia să emită și să elibereze diplomele de licență.
Referitor lacererea de chemare în garanție, instanța urmează să constate că excepția de inadmisibilitate invocată de M.E.N. este neîntemeiată, deoarece solicitarea de aprobare a tipizării formularelor destinate actelor de studii, este partea procedurii de eliberare a diplomei de licență ce se desfășoară între unitatea de învățământ și MEN conform Ordinului nr. 2284/2007.
Prin urmare, obligația incumbă acestei părți ce derivă din lege, deoarece diplomele de licență se emit numai cu avizul MEN, instituție care refuză aprobarea tipizării formularelor acestor documente. Față de această situație, sunt îndeplinite prevederile art. 72 Noul cod pr civilă ( art. 60 cod pr civilă), pârâta putând să se îndrepte cu cerere în garanție, nu numai în despăgubiri, existând raportul juridic potrivit legii nr. 84/1995.
Pentru argumentele expuse, este întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, referitoare la obligarea MEN de aprobare a tipăririi formularelor tipizate, deoarece prin adresele nr. 769/2009; 31, 557, 569, 573/2010, 1054/2011, 960/2009, 278/2010, pârâta USH a solicitat aprobarea acestora la . în garanție nefăcând dovada că ar fi avizat tipărirea lor.
Întrucât obligația pârâtei USH referitoare la eliberarea diplomei de licență este corelativă obligației chematului în garanție de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă, chematul în garanție fiind obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență către reclamanți, fiind îndeplinite cerințele art. 28 din Legea nr. 554/2004.
Numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii ce se adoptă pentru cererea de chemare în judecată, deoarece eliberarea de către pârâtă a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către MEN în calitate de autoritate administrativă competentă.
De altfel, și practica judiciară este în acest sens așa cum rezultă din deciziile ÎCCJ depuse de către părți la dosar și anume decizia nr. 5656 /2011, nr. 5386/2011, nr. 5722/2011, nr. 2533/2012, nr. 628/2012 și nr. 953/2012.
Având în vedere admiterea cereriid e chemare î judecată a reclamanților, ăn temeiul art.451 alin.1 C.p.c. urmează să fie obligată pârâta la 900 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat și taxă de timbru aferentă acțiunii.
Pârâta a solicitat cheltuieli de judecată de la chemata în garanție, sens în care a depus la dosar factura nr. 203 din 22.09.2014, privind onorariul de avocat de 620 lei și, potrivit dispozițiilor art. 451 alin . 2 cod pr. civilă, instanța va reduce onorariul avocațial având în vedere faptul că în speță, dosarul s-a judecat la primul termen, că cererea este repetitivă, astfel încât, va obliga chematul în garanție la cheltuieli de judecată de 200 lei reprezentând onorariu de avocat și 50 de lei taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanții I. (L.) E., cu domiciliul în Slatina, ., ..A, ., județul O., L. E., cu domiciliul în Slatina, ..10, ., ., I. C. V., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., așa cum a fost precizată și obligă pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, ..13, sector 3 la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă și obligă chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ..28-30, sector 1, la tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență.
Se ia act că reclamanții au renunțat la cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului M. Educației Naționale.
Obligă pârâta U. S. Haret la 900 lei cheltuieli de judecată către reclamanți și chematul în garanție la 250 lei către pârâtă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Președinte, G. I. | ||
Grefier, F. F. M. |
RD.GI/FM
7 ex/23.12.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 169/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 161/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
