Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 171/2015. Tribunalul SIBIU

Sentința nr. 171/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 5436/85/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 171/CA

Ședința publică de la 10 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. O.

Grefier C. D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant Ș. N. A. și pe pârât D.G.R.F.P.B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., având ca obiect anulare act administrativ.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 27.01.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

TRIBUNALUL,

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul acțiunii.

1.1 Reclamantul R. A., prin acțiunea înregistrată la data de 26 iulie 2013, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului S. ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- constatarea nulității deciziei de impunere nr.1140/31.01.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr.1139/31.01.201 emise de pârâtă;

- constatarea nulității deciziei nr.69/19.04.2012 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația administrativă formulată și,

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

1.2 Pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cu consecința menținerii actelor administrative contestate și a sumei de plată.

2 Aprecierea părților.

2.1 Reclamantul susține că, sub aspectul motivelor de nulitate nu au fost respectate dispozițiile legale privind informarea contribuabilului anterior începerii inspecției fiscale, există inadvertențe și corecturi cu privire la datele de începere, suspendare și reluare a controlului, nu a fost determinată întinderea perioadei supusă controlului și nu i-au fost comunicate anexele care au stat la baza controlului iar contestația formulată cu privire la decizia de impunere a fost formală, prin decizie fiind redate pasaje din RIF.

2.1.1 Pe fond, reclamantul a arătat că este nelegală impunere cotei de 24% asupra tranzacțiilor imobiliare efectuate pentru apartamentele înstrăinate din locațiile Bronzului 15 și Gării 34 B., având în vedere opinia exprimată prin adresele nr.4039/2009 și nr.6813/2009 de direcția logistică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la aplicarea cotei reduse de TVA, în cazul livrării unei locuințe din categoria în discuție.

2.1.2 Reclamatul invocă greșita aplicare a dispozițiilor Codului fiscal referitoare la dreptul de deducere, precum și greșita aplicare a cotei 24%, în condițiile în care era aplicabilă cota redusă de TVA de 5%, încălcând prevederile pct.23 alin.(2) din H.G. nr.44/ 2004, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene.

2.2 Pârâta, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., în calitate de succesor legal în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S., conform O.U.G. nr.74/2003, H.G. nr.520/2013 și Ordinului președintelui ANAF nr.1500/2013, în baza mandatului nr.4763/ 06.11.2014 (fila 323), prin întâmpinarea depusă la data de 06.02.2014 (fila 122) susține că, reclamantul a efectuat, în perioada 01.01.2008 - 31.10.2012, mai multe tranzacții imobiliare, obținând venituri care intră în sfera de aplicare a TVA și pentru care s-a procedat la stabilirea venitului total realizat, a datei de la care a intervenit calitatea de plătitor de TVA, fiind emisă în acest sens decizia de impunere nr.1140/31.01.2013, pe baza raportului de inspecție fiscală, decizie contestată și soluționată prin decizia nr. 96/19.04.2013.

2.2.1 Pârâta a arătat că pentru veniturile realizate, care intră în sfera de aplicare a TVA, reclamantul datorează TVA în valoare de 244.020 lei, astfel că, susținerile acestuia cu privire la lipsa reglementării legale privind includerea acestor operațiuni nu este fondată, având în vedere dispozițiile art.127 alin.(1) și alin.(2) Cod fiscal și pct.3 alin.(1) din H.G. nr.44/2004, care reglementează categoria operațiunilor impozabile din punct de vedere al TVA, ale art.127 alin.(1) și alin.(2) Cod fiscal, care definesc persoana impozabilă și ale art.152 alin.(2) Cod fiscal, care reglementează cifra de afaceri care servește drept referință pentru stabilirea plafonului de scutire de TVA.

2.2.2 În ceea ce privește motivele de așa zisă nulitate invocate de reclamant și prevăzute de art.102, pârâta a arătat că procesul verbal întocmit la data de 19.12.2012 a fost încheiat numai pentru stabilirea datei începerii inspecției fiscale, deoarece reclamantul nu era înregistrat ca persoană impozabilă, obligată să întocmească și să conducă registrul unic de control, stare de fapt care rezultă și din decizia de soluționare a contestației, care reține faptul că acesta a fost încheiat în baza art.97 alin.(1) și alin.(2) Cod procedură fiscală, reclamantul fiind cel care a refuzat să primească înștiințarea pentru discuția finală, comunicată cu respectarea dispozițiilor art.44 din Cod. Cu privire la argumentul privind necomunicarea anexelor la RIF, pârâta a arătat că acestea reprezintă foto copii ale documentelor aferente construcțiilor, puse la dispoziție de reclamant iar cu privire la actele de comunicare a începerii, suspendării și continuării inspecției fiscale s-a arătat că acestea poartă numerele de înregistrare la instituție iar cu privire la realitatea datelor a apreciat că acestea pot fi calificate ca fiind erori materiale, fără relevanță asupra actului de control.

2.3 Pârâta a arătat că în ceea ce privește modul de calcul al taxei pe valoare adăugată se impune respingerea susținerilor reclamantului cu privire la impunerea cotei de 24% asupra tranzacțiilor imobiliare efectuate pentru apartamentele înstrăinate din locațiile Bronzului 15 și Gării nr.34 B., având în vedere că acestea nu îndeplinesc condițiile art.140 alin.(2), lit. c) din Codul fiscal, antecontractele și contractele de vânzare autentificate chiar dacă au fost însoțite de declarații cumpărătorilor acestea nu au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile pct.23 alin.(8) din H.G. nr.44/_.

2.3.1 Pârâta a arătat că susținerile reclamantului cu privire la achitarea sumelor reprezentând prețul apartamentelor înstrăinate la altă dată de cât cea menționată în contracte este nelegală, deoarece nu se pot face probe care să răstoarne un înscris autentic, astfel că în mod corect s-a reținut data de 01.04.2011, ca fiind data de la care reclamantul a devenit plătitor de TVA.

2.3.2 În ceea ce privește TVA respins la rambursare s-a susținut că suma de 18.174 lei aferentă lucrărilor de reabilitare a imobilului situat în B., . S.C. Stabil Construct S.R.L., cu factura nr. ST 179/02.07.2012, acestea nu sunt aferente operațiunilor pentru care reclamantul a fost autorizat și au fost efectuate anterior ca reclamantul să devină persoană impozabilă. Pârâta a arătat că nici TVA-ul în sumă de 19.019 lei nu este deductibilă, cât timp este aferentă achizițiilor de materiale de construcții realizată de persoana fizică R. A., în nume propriu, în condițiile în care contractul de prestării servicii nr.1/16.01.2010, încheiat cu aceeași societate, la pct.2.6 prevede că, executantul execută lucrarea cu materialele sale utilizând aparatura din dotarea proprie, astfel că s-a apreciat că operațiunile efectuate nu beneficiază de acordarea dreptului de deducere a taxei.

2.3.3 Pârâta, organul fiscal de control a stabilit că, calculul TVA suplimentar s-a efectuat în condițiile prevăzute de Codul fiscal iar cel al accesoriilor în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, sumele fiind apreciate prin decizia de soluționare a contestației ca fiind corect stabilite de emitentul raportului de inspecție fiscală și al deciziei de impunere emisă pe numele reclamantului.

3 C. juridic.

3.1 Reclamantul invocă prevederile art.205 Cod procedură fiscală.

3.2 Pârâta invocă prevederile art.126, art.127, art.134 și art.14 Cod fiscal, art.102 alin.(3) din Codul de procedură fiscală și art.205 Cod procedură civilă.

4 Aprecierea Tribunalului.

4.1 Prin raportul de inspecție fiscală nr.1139 din 31.01.2013 având ca obiectiv verificarea modului de fundamentare a cererii de rambursare a soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugată, cu control anticipat rezultată din decontul de TVA, întocmit pe luna octombrie 2012, înregistrat la organul fiscal sub nr. FSBSIBA -_-2012, s-a reținut în ceea ce privește calitatea de plătitor al taxei pe valoarea adăugată că, reclamantul s-a înregistrat în scopuri de TVA începând cu data de 01.07.2012 (fila 173), conform declarației de înregistrare fiscală 020, înregistrată la organul fiscal sub nr._/06.06.2012, fiindu-i atribuit codul de înregistrare fiscală RO_.

În raport de obiectul controlului, prin raport s-a reținut în ceea ce privește activitatea desfășurată, că reclamantul a executat lucrări de construire de etajare și mansardare . în Municipiul B., ., conform autorizației de construire nr.613 din 08.09.2010, iar din cele 14 apartamente la mansardă a înstrăinat 6, anterior înscrierii acestora în carte funciară, conform contractelor de vânzare cumpărare.

În raport se reține că în anul 2012, reclamantul a executat în baza autorizației de construire nr.569 din 24.08.2012, lucrări de construire, mansardare și reabilitare termică a imobilului situat în Municipiul B., ., realizând 15 apartamente la mansardă.

4.1.1 În ceea ce privește, stabilirea datei reale de depășire a plafonului de scutire pentru taxa pe valoare adăugată, organul de control, urmare a verificării celor 6 contracte de vânzare cumpărare, a celor 11 promisiuni de vânzare cumpărare și pe baza procesului verbal nr.858/24.01.2013, efectuat ca urmare a controlului încrucișat efectuat la S.C. Stabil Construct S.R.L. a reținut că reclamantul are încheiate 3 antecontracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1299/20.06.2012, în sumă de 3.000 euro, nr.2046/11.09.2012, în sumă de 10.000 euro și nr.2097/18.09.2012, în sumă de 10.000 euro. Pe baza acestor documente, prezentate de contribuabilul reclamant, s-a constatat că la data de 24.02.2011 a fost depășit plafonul de scutire de 119.000 lei, prevăzut de art.152 alin.(1) și alin.(2) Cod fiscal, cifra de afaceri realizată fiind de 190.419 lei, reprezentând avansul încasat conform promisiunilor de vânzare cumpărare nr.738/23.02.2011 și nr.775/24.02.2011, înscrise în contractele de vânzare cumpărare nr.1064/23.05.2012 și nr.1038/20.06.2011, în baza cărora au fost înstrăinate apartamentele nr.25 și 21, situate în Municipiul B., ., . că avansurile încasate reprezintă operațiuni taxabile, care intră în calculul cifrei de afaceri ce servesc drept referință, la determinarea plafonului de scutire TVA, conform revederilor art.134 ind.1 alin.(1) și alin.(3) coroborat cu art.134 ind.2 alin.(1) și alin.(2) lit. b) Cod fiscal.

Prin raport s-a concluzionat că, reclamantul a dobândit calitatea de persoană impozabilă din perspectiva taxei pe valoarea adăugată la data de 01.04.2011, ca urmare a depășirii plafonului la data de 24.02.2011, dată de la care avea obligația de solicita înregistrarea ca plătitor de TVA, în regim normal până la data de 10.03.2011, devenind plătitor la 01.04.2011, conform dispozițiilor art.152 alin.(6) și art.153 alin.(1) Cod fiscal raportat la art.72 alin.(1) lit. e) și alin.(3), art.22 Cod procedură fiscală (fila 174).

4.1.2 Sub aspectul verificării deconturilor de taxă pe valoare adăugată, prin raportul de inspecție se reține că, deconturile de TVA au fost depuse de reclamant lunar, doar începând cu luna iulie 2012, deconturile aferente lunilor iulie - octombrie 2012, fiind înscrise în jurnalele de vânzare cumpărare TVA, decontul pe luna octombrie fiind cel care a generat controlul fiscal anticipat, conform Ordinului nr.263/2010, pentru aprobarea procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative taxă pe valoare adăugată cu opțiune de rambursare astfel că s-a reapreciat perioada fiscală: pentru anul 2011, luna calendaristică, în condițiile nerespectării obligației de înregistrare fiscală și de declarare a cifrei de afaceri și, pentru anul 2012, luna calendaristică, ca urmare a faptului că cifra de afaceri realizată în anul 2011 a depășit plafonul de 100.000 euro, reținându-se aplicabilitatea prevederilor art.156 ind.1 alin.(1) și alin.(2) Cod fiscal și pct.80 alin.(1) din H.G. nr.44/2004.

4.1.3 Sub aspectul bazei de impozitare și a modului de calcul al taxei, organul de control a constatat că, pentru perioada 01.04.2011, dată la care s-a apreciat că reclamantul a devenit plătitor de TVA, până la data de 30.06.2012 nu s-au emis facturi fiscale pentru tranzacțiile efectuate și nu a fost întocmită evidența contabilă sub acest aspect iar după data de 01.07.2012, dată la care reclamantul s-a înregistrat ca plătitor de TVA, s-a întocmit evidența contabilă în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, respectiv jurnale de vânzări, dar nu au fost emise facturi pentru livrările de bunuri imobile efectuate, apreciindu-se că au fost încălcate prevederile art.153 alin.(1) alin.(2) și alin.(4) Cod fiscal coroborat cu pct79 alin.(1) H.G. nr.44/2004, art.155 alin.(2), art.156 ind.2 alin.(1), art.156 alin.(4) Cod fiscal, art.1 alin.(1) și alin.(2) din ordinul nr.1372/2008, privind organizarea evidenței TVA.

4.1.4 Sub aspectul taxei colectate, organul de control, procedând la stabilirea datei de la care reclamantul a început să desfășoare activitate economică a reținut că pentru cele 5 antecontracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1548/16.07.2012, nr.1650/23.07. 2012, nr. 1299/20.06.2012, nr.2046/11.09.2012 și nr.2097/18.09.2012, la care au fost anexate declarațiile pe proprie răspundere ale cumpărătorilor, în vederea aplicării cotei reduse de 5%, acestea nu îndeplinesc condițiile impuse de art.140 alin.(2 ind.1) lit. c) Cod fiscal coroborat cu pct.23 alin.(11) din H.G. nr.44/2004, pentru aplicarea cotei reduse de 5%. Organul de control a reținut că aplicarea eronată a cotei reduse de 5% și în luna august 2012 asupra bazei de impozitare pentru 2 apartamente, din B., . înstrăinate prin contractele autentificate sub nr.1776/07.08.2012 și nr.1921/24.08.2012, în condițiile în care contravaloarea acestora a fost încasată, în baza promisiunilor de vânzare cumpărare nr.2382/27.05.2011 (încheiată la data de 07.10.2011) și nr.3874/09.08.2011, nefiind prezentate cu privire la acestea declarațiile cumpărătorilor, autentificate la data încheierii promisiunilor și în condițiile în care aceste declarații au fost autentificate doar la momentul vânzării (fila 179).

4.1.5 În susținerea aplicării cotei eronate de 5%, organul fiscal a invocat următoarele argumente:

- cele două apartamente provin din imobilul mansardă construit în baza autorizației nr.613/08.09.2010, imobil pentru care reclamantul se susține că nu a prezentat documente referitoare la construire, apartamentare, stadiul în care aceste imobile au fost construite și vândute;

- contractele de vânzare cumpărare nu conțin mențiunea expresă că la momentul vânzării apartamentele satisfac cerința de locuit. Se reține prin raport că ulterior reclamantul a prezentat contractul de prestare servicii cu privire la instalațiile de utilizare gaze naturale, încheiat cu S.C. Termo Fix S.R.L. și facturile nr.129 și nr.130 din 31.08.2011, precum și contractele de racordare la energia electrică nr. C7244 și C7226/2011.

Organul de control a apreciat că operațiunile impozabile ale contribuabilului în perioada 01.04._12 sunt în sumă totală de 1.177.319 lei, constând în:

- încasarea de avansuri în sumă totală de, 923.233 lei, conform promisiunilor de vânzare înscrise în contractele de vânzare cumpărare nr.950/10.05.2012, nr.1776/07.08.2012, nr. 885/02.05.2012 și nr. 1921/24.08.2012, prin care au fost înstrăinate apartamentele nr.22 - 25 din B., . și în contractele de vânzare cumpărarea nr. 1548/16.07.2012, nr.1650/23.07.2012, nr.1299/20.06.2012, nr.2046/11.09.2012 și nr.2097/ 18.09.2012,

- vânzarea a 6 apartamente noi, în sumă totală de 254.086 lei, din locația B., ., pentru care contribuabilul nu a prezentat proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, apartamente calificate de organul de control ca fiind construcții noi, prin faptul că au fost livrate anterior datei de 31 decembrie a anului următor celui în care s-a edificat construcția, taxabile din punct de vedere al TVA.

4.1.6 Raportul evidențiază că, organul de control a stabilit suplimentar o diferență de TVA în sumă de 227.867 lei, calculată prin procedeul sutei mărite, pentru determinarea sumei taxei, în cazul cotei standard, întrucât prețul de vânzare include și taxa conform înscrisurile supuse verificării, astfel că s-a stabilit o diferență de 206.827 lei din care se scade valoarea de 21.040 lei, colectată de reclamant prin decont.

Organul fiscal a reținut ca deficiență faptul că:

- suma de 18.174 lei, aferentă unei baze impozabile de 75.754 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reabilitare a imobilului din B., . către S.C. Stabil Construct S.R.L., cu factura nr.179/02.07.2012, conform contractului nr.1/16.01.2012 a fost dedusă în mod eronat, având în vedere că acestea au fost prestate către asociația de proprietari și nu sunt operațiuni taxabile ale persoanei impozabile, lucrările fiind efectuate anterior obținerii autorizației de construire.

- suma de 19.019 lei, aferentă unei baze de impunere de 79.225 lei, reprezentând achiziții de materiale în nume propriu, în condițiile în care persoana fizică R., nu este autorizată să poată achiziționai deține stoc de materiale de construcții și în condițiile în care persoana impozabilă justifică încorporarea acestora în bunurile imobile construite.

Prin raportul de inspecție fiscală organul de control concluzionează în sensul că, reclamantul în calitate de persoană impozabilă din perspectiva taxei pe valoarea adăugată care a solicitat la rambursare TVA în sumă de 84.450 lei, datorează pentru operațiunile efectuate în perioada 01.01._12, TVA de plată stabilit suplimentar, în sumă de 244.020 lei cu majorări/dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 53.620 lei.

4.2 În baza raportului de inspecție fiscală s-a emis decizie de impunere nr.1140/31.01.2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a acestor sume (filele 168-171), decizie comunicată la data de 06.02.2013 (fila 167).

4.3 Împotriva acestei decizii și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza acesteia, reclamantul a formulat la data de 08.03.2013, contestație înregistrată sub nr._, solicitând în temeiul dispozițiilor art.205 - 207 Cod procedură fiscală, admiterea contestației, apreciind că, măsura dispusă se întemeiază pe greșita interpretare și aplicare a prevederilor Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, pe nesocotirea dispozițiilor privind calificarea sa ca persoană impozabilă, urmare a încadrării tranzacțiilor imobiliare efectuate ca făcând parte din categoria activităților economice în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. A invocat nulitatea actelor fiscale încheiate de organul de control ca urmare a încălcării dispozițiilor art.102 alin.(6) Cod procedură fiscală și a încălcării dreptului la apărare iar cu privire la fondul cauzei a invocat greșita aplicare a cotei de TVA datorată și nelegala respingere a cererii de rambursare TVA în sumă de 19.071 lei.

4.4 Prin Decizia nr.69 din 19.04.2013, pârâta a respins contestația reclamantului ca nefiind întemeiată (fila 137).

4.4.1 Pentru a emite această decizie pârâta a reținut calitatea de persoană impozabilă a contestatorului persoană fizică, întrucât a desfășurat activitate economică cu caracter de continuitate, prin faptul că, în perioada verificată 01.01._12 a încheiat cu persoane fizice contracte de vânzare cumpărare de apartamente.

4.4.2 În expunerea stării de fapt care a stat la baza impozitării, organul de soluționare a contestației a reținut că, contestatorul a efectuat, în această perioadă operațiuni care intră în sfera de aplicare a TVA, constând, executat în baza autorizației de construire nr.613/08.09.2010, lucrări de etajare și mansardare . în B., . iar încasarea de sume cu titlu de avans anterior datei la care a intervenit livrarea, perioada scurtă de timp între momentul achiziției și date înstrăinării a rezultat că tranzacțiile nu au avut caracter ocazional, nefiind dobândite în vederea utilizării lor în scopuri personale

4.4.3 În ceea ce privește modul de calcul al taxei pe valoare adăugată emitentul deciziei de soluționare a contestației a stabilit că se impune respingerea susținerilor reclamantului cu privire la impunerea cotei de 24% asupra tranzacțiilor imobiliare efectuate pentru apartamentele înstrăinate din locațiile Bronzului 15 și Gării nr.34, B., având în vedere că acestea nu îndeplinesc condițiile art.140 alin.(2), lit. c) din Codul fiscal, antecontractele și contractele de vânzare autentificate chiar dacă au fost însoțite de declarații cumpărătorilor acestea nu au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile pct.23 alin.(8) din H.G. nr.44/_.

4.4.4 Cu privire la susținerile reclamantului de achitare a sumelor reprezentând prețul apartamentelor înstrăinate la altă dată de cât cea menționată în contracte s-a apreciat cu privire la nelegalitatea operațiunii, deoarece nu se pot face probe care să răstoarne un înscris autentic, astfel că în mod corect s-a reținut data de 01.04.2011, ca fiind data de la care reclamantul a devenit plătitor de TVA.

4.4.5 În ceea ce privește TVA respins la rambursare s-a susținut că suma de 18.174 lei aferentă lucrărilor de reabilitare a imobilului situat în B., . S.C. Stabil Construct S.R.L., cu factura nr. ST 179/02.07.2012, acestea nu sunt aferente operațiunilor pentru care reclamantul a fost autorizat și au fost efectuate anterior ca reclamantul să devină persoană impozabilă. Pârâta a arătat că nici TVA-ul în sumă de 19.019 lei nu este deductibilă, cât timp este aferentă achizițiilor de materiale de construcții realizată de persoana fizică R. A., în nume propriu, în condițiile în care contractul de prestării servicii nr.1/16.01.2010, încheiat cu aceeași societate, la pct.2.6 prevede că, executantul execută lucrarea cu materialele sale utilizând aparatura din dotarea proprie, astfel că s-a apreciat că operațiunile efectuate nu beneficiază de acordarea dreptului de deducere a taxei.

4.4.6 Organul fiscal de control a stabilit că, calculul TVA suplimentar s-a efectuat în condițiile prevăzute de Codul fiscal iar cel al accesoriilor în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, sumele fiind apreciate prin decizia de soluționare a contestației ca fiind corect stabilite de emitentul raportului de inspecție fiscală și al deciziei de impunere emisă pe numele reclamantului.

4.4.7 S-a reținut că, contestatorul a depășit plafonul la data de 10.03.2011, devenind plătitor de TVA începând cu data de 01.04.2011 iar la determinarea bazei impozabile s-a avut în vedere perioada 01.01._12, fiind corect stabilită baza impozabilă de către organul fiscal.

4.5 Analizând argumentele reclamantului, privind motivelor de nulitate invocate Tribunalul, prin prisma dispozițiilor art.46 Cod procedură fiscală, constată că actul administrativ contestat conține toate elementele prevăzute de art.43 alin.(2) din Codul de procedură fiscală astfel că se va respinge cererea principală de constatare a nulității deciziei de impunere nr.1140/31.01.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1139/31.01.2013 și a deciziei nr.69 din 19.04.2013 de soluționare a contestației.

4.6 Analizând argumentele reclamantului, privind motivul de anulabilitate vizând greșita aplicare de către organul fiscal a cotei de 24 % și nu de 5% asupra tranzacțiilor imobiliare efectuate, Tribunalul reține următoarele:

Pentru cele 5 antecontracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1548/ 16.07.2012, nr.1650/23.07.2012, nr.1299/20.06.2012, nr.2046/11.09.2012 și nr.2097/18.09. 2012, la care au fost anexate declarațiile pe proprie răspundere ale cumpărătorilor, în vederea aplicării cotei reduse de 5%, organul fiscal a apreciat că acestea nu îndeplinesc condițiile impuse de art.140 alin.(2 ind.1) lit. c) Cod fiscal coroborat cu pct.23 alin.(11) din H.G. nr.44/2004, pentru aplicarea cotei reduse de 5%.

Examinând antecontractele de vânzare cumpărare sub aspectul existenței clauzei sau declarației pe proprie răspundere a cumpărătorilor se constată că cerința prevăzută de art. 140 alin.(2 ind.1) lit. c) Cod fiscal coroborat cu pct.23 alin.(11) din H.G. nr.44/2004, pentru aplicarea cotei reduse de 5%, nu este îndeplinită cu privire la apartamentele M2 . - .. A), ap.21 - ..23 . imobilul din B., ., întrucât nu se încadrează în criteriile prevăzute prin Anexa 1 din Legea locuinței nr.114/1996, care impun ca locuințele ca să fie locuibile, trebuie să îndeplinească cerințe minimale iar mențiunea din antecontracte, privind livrarea acestora cu instalații de apă și canalizare, dar fără instalații sanitare, conduc la concluzia neîndeplinirii condițiilor pentru aplicarea cotei reduse de TVA.

În ceea ce privește apartamentele nr.22 și nr.24 din imobilul situat în B., ., .), înstrăinate în baza contractelor nr.1776/08.08.2012 și 1921/24.08.2012, apartamente a căror contravaloare a fost încasată la momentul încheierii promisiunilor de vânzare cumpărare autentificate cu nr.2382/27.05.2011 și nr.3874/09.08. 2011, contrar aprecierii organului de soluționare a contestației și organului de control, îndeplinesc condițiile pentru acordarea dreptului de aplicare a cotei reduse de TVA de 5%, în condițiile în care, chiar organul de control reține că, a existat autorizație de construire, contracte de prestări servicii, cu privire la instalațiile de gaze naturale și cu privire la rețeaua de energie electrică iar în cuprinsul antecontractelor se menționează, la art. IV Stadiul tehnic actual al imobilelor și cel de la data predării, că:,,apartamentul ce face obiectul prezentului contract trebuie predat la cheie,, dotările enumerate, fiind de natură a concluziona că sub acest aspect acestea au îndeplinit cerințele din Anexa 1 a Legii nr.114/1996.

Prin urmare, întrucât contractele de vânzare specifică, prin referire la antecontracte că cele două apartamente au fost realizate în proporție de 100%, Tribunalul, în baza dispozițiilor pct.23 alin.(10) din H.G.nr.44/2004 de aplicare a art.140 alin.(2 ind.1) lit. c), pct.1 și pct.2 Cod fiscal, va reține că cerința legală de existență a declarației a fost îndeplinită prin prezentarea acestora la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare. În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile pct. 23 alin.(11) din H.G.nr.44/2004 de aplicare a art.140 alin.(2 ind.1) lit. c) Cod fiscal, astfel că, reclamantul este îndreptățit la aplicarea acestei cote reduse, pentru aceste două apartamente.

Cu privire la apartamentul care a făcut obiectul promisiuni de vânzare cumpărare autentificate sub nr.738/23.02.2011, înscrise în contractul de vânzare cumpărare nr.1038/ 20.06.2011, relevant pentru calculul cifrei de afaceri și a depășirii plafonului legal de scutire din examinarea Tribunalul, examinând înscrisurile depuse la filele 225 - 233 și având în vedere argumentele și concluzia raportului de expertiză efectuat în cauză, reține că majorarea de preț de la 27.000 euro la 34.000 euro și termenul de plată de la data de 31.03.2011, a cărui respectare a stabilit sub condiția pierderii avansului de 10.000 euro, coroborată cu declarația promitentului cumpărător S. A. D. conduc la concluzia rezonabilă că diferența de 17.000 euro a fost achitată la data de 02.03.2011, înainte de data de 20.06.2012, când s-a transferat dreptul de proprietate conform contractului de vânzare nr.1308 către soții Sauer. Această sumă de 17.000 euro, echivalentul a 71.584 lei la data de 02.03.2011 (4,2108 lei/euro) îndeplinește condițiile de a fi recunoscută drept avans intrând în calculul cifrei de afaceri care servește drept referință la determinarea plafonului de scutire de taxă pe valoare adăugată, fiind o operațiune care generează exigibilitate de taxă, conform prevederilor art.134 ind.1 alin.(1) și alin.(3) coroborat cu art.134 ind.1 alin.(1) și alin.(2) lit. b) Cod fiscal.

Calculul realizat de expert în ceea ce privește cifra de afaceri reală, raportată la data de 01.04.2011, dată recunoscută de reclamant și de organul fiscal ca fiind data depășirii plafonului legal de scutire este de 262.003 lei, rezultată din contravaloarea în lei a avansului de 17.000 euro la care se adaugă suma stabilită de organul fiscal de 190.419 lei, expertul apreciind în mod corect că urmare a recalificării avansului, asupra acestei sume nu se datorează TVA, operațiunea de încasare a avansului încadrându-se în plafonul special de scutire prevăzut de art.152 alin.(1) Cod fiscal, de 119.000 lei.

4.7 Analizând argumentele reclamantului, privind motivul de anulabilitate vizând respingerea la rambursare a sumei de 19.019 lei, Tribunalul reține următoarele:

Din examinarea facturilor depuse la dosarul cauzei, necontestate de păți (filele 235 - 242) sub aspectul deductibilității acestei sume, prin prisma argumentelor organului fiscal și a argumentelor reclamantului, coroborat cu argumentația expertului contabil și a interpretării dispozițiilor legale aplicabile Tribunalul constată că, toate cele nouă facturi se referă la materiale pentru construcții iar cantitățile facturate pot fi apreciate ca necesare pentru edificarea unui număr de 29 de apartamente, în cauză, nefiind făcută dovada contrară că, achiziționarea acestor materiale se suprapune cu materialele facturate de către constructor S.C. Stabil Construct S.R.L., în baza contractului de prestări servicii nr.1/16.01.2012, astfel că această sumă poate fi apreciată ca fiind deductibilă, chiar dacă se referă la operațiuni economice reflectate în documente fiscale de achiziție anterioare datei de 01.0.2012 (data înregistrării în scopuri de TVA), operațiune permisă de dispozițiile art.145 alin.(4) Cod fiscal și pct.45 alin.(1) din H.G. nr.44/2004, coroborat cu art.153 Cod fiscal.

În raport se reține că în anul 2012, reclamantul a executat în baza autorizației de construire nr.569 din 24.08.2012, lucrări de construire, mansardare și reabilitare termică a imobilului situat în Municipiul B., ., realizând 15 apartamente la mansardă, pentru care, organul fiscal a constatat ca eronată deducerea TVA în sumă de 18.174 lei, aferentă unei baze impozabile de 75.754 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și facturate de S.C. Stabil Construct S.R.L., cu factura ST 179/02.07.2012, în baza contractului de execuție lucrări 1/16.01.2012.

Susținerea organului fiscal cu privire la deductibilitatea acestei sume de 18.174 lei, pe baza argumentului de interpretare vizând anterioritatea momentului de realizare a lucrărilor de reabilitare termică în raport de data eliberării autorizației de construire nr.569/24.08.2012, nu poate fi reținută ca pertinentă, în condițiile în care analiza economică impunea luarea în considerare a procesului de mansardare în forma reglementată prin actul administrativ cu caracter normativ al Consiliului Local al Municipiului B. și anume, Hotărârea nr.564/18.08.2012 privind ,,Regulamentul general pentru mansardarea blocurilor de locuințe în Municipiul B.,, care impune ca anterior autorizației de construire să fie realizată termoizolarea și refacerea fațadei în baza studiului de fezabilitate, pentru reducerea impozitului conform H.C.L nr.162/2012 și art.286 alin.(1) din Codul fiscal. Or, sub acest aspect este corectă aprecierea expertului contabil cu privire la deductibilitatea acestei sume, conform prevederilor art.145 alin.(2) Cod fiscal, în condițiile în care, data emiterii facturii pentru executarea lucrărilor de termoizolare de către, S.C. Stabil Construct S.R.L., este corelată, cu cerințele autorizației de construcție, în condițiile în care la data emiterii facturii, reclamantul era înregistrat în scopuri de TVA de la data de 01.07.2012.

4.8 În cauză, pentru argumentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul constată că, decizia de soluționare a contestației reclamantului și decizia de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală nu au la bază o corectă interpretare a actelor juridice încheiate de reclamant ceea ce a condus la greșita încadrare din punct de vedere fiscal cu privire la operațiunea impozabilă și cu privire la natura acesteia, taxabilă, cu sau fără drept de deducere/netaxabilă, cu privire la faptul generator și la exigibilitatea taxei pe valoare adăugată și la regimul de impozitare raportat la data la care a intervenit faptul generator, precum și la baza de impunere.

4.9 În consecință, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale pre menționate, precum și a dispozițiilor art.1 art. 8 și art.18 din Legea nr.554/2004, modificată, urmează a admite acțiunea în parte cererea subsidiară formulată de reclamant și a dispune anularea parțială a deciziei nr.69 din 19.04.2013 de soluționare a contestației și parțială a deciziei de impunere nr.1140/31.01.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr.1139/31.01.2013.

Reținând culpa procesuală a pârâtei, Tribunalul, în temeiul art.451 alin.(1) și 453 Cod procedură civilă, urmează a o obliga pe aceasta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.560 lei, reprezentând onorar expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea subsidiară formulată de reclamantul R. A., CNP_, cu domiciliul în S., ., județul S., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., în calitate de succesor în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului S., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., cu sediul procesual ales în S., Calea Dumbrăvii, nr.17, județul S. și în consecință:

Dispune anularea parțială a deciziei nr.69 din 19.04.2013 de soluționare a contestației și parțială a deciziei de impunere nr.1140/31.01.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr.1139/31.01.2013.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.610 lei, în favoarea reclamantului.

Respinge cererea principală de constatare a nulității deciziei de impunere nr.1140/31.01.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1139/31.01.2013 și a deciziei nr.69 din 19.04.2013 de soluționare a contestației.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.506 lei, reprezentând onorar expert.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.

Președinte,

M. O.

Grefier,

C. D.

Red. M.O.-20.05.2015

Listat C.D.- 20.05.2015

Ex. 4

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 171/2015. Tribunalul SIBIU