Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 480/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 480/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2410/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR. 480/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta L. R. și pe pârâtele S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE PRIN A.J.F.P. SIBIU și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin registratura instanței s-au depus din partea reclamantei, note scrise.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 10 Legea 554/2004.
Apoi constată că prin întâmpinarea depusă, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Orășenesc Săliște a solicitat admiterea acțiunii doar împotriva pârâtei Administrația F. Pentru Mediu, apărare pe care instanța o califică ca fiind excepția lipsei calității procesual pasive a instituției financiare și o pune în discuție.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Serviciului F. Orășenesc Săliște, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta nu este fondată și o respinge având în vedere că există identitate între pârâții chemați în judecată și persoanele obligate să răspundă pretențiilor reclamantului potrivit raportului juridic dedus judecății.
Din oficiu, instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei instanța apreciază că este fondată motiv pentru care o admite având în vedere raportul juridic dedus judecății și subiectele acestui raport. Instanța constată că față de dispozițiile OUG 50/2008 coroborate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 92/2003 R, este subiect al raportului juridic fiscal, organul fiscal care calculează și încasează taxa de poluare este S. F. Orășenesc Săliște care în temeiul acestor dispoziții legale, a acționat în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Prin urmare, obligația de restituire nu revine Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, în temeiul dispozițiilor legale indicate, nefiind justificată calitatea procesuală pasivă, motiv pentru care excepția va fi admisă.
Având în vedere actele dosarului și față de faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile și concludente soluționării cauzei, apoi constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Constată că cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.06.2014 la această instanță reclamanta L. R. a chemat în judecată pe pârâții S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE PRIN A.J.F.P. SIBIU și Administrația F. pentru Mediu București solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 7630 lei reprezentând taxa de poluare pentru autoturisme pe care a achitat-o la 15.07.2009, la plata dobânzii aferente acestei sume de la data plății până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că în anul 2009, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford Transit din Spania însă pentru a-l înmatricula în România i s-a impus achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008. Pârâtul a pretins și a încasat astfel o plată nedatorată, prin încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (90 din Tratatul Comunității Europene), dispoziții direct aplicabile în dreptul intern potrivit art. 148 alin.2 Constituția României.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 110 TFUE, Legea 554/2004, art. 21 alin. 4, art. 117 alin. 1 lit. a, d, f din Codul de procedură fiscală, iar în probațiune s-au depus înscrisuri: carte de identitate reclamantă, răspunsul pârâtei la cererea prealabilă, cererea de restituire, decizia de calcul a taxei, chitanța de plată, carte de identitate auto, certificat de înmatriculare auto în limbă străină și traducerea acestuia.
Cererea a fost legal timbrată cu 300 lei.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului F. Orășenesc Săliște care este doar un simplu încasator al taxei virată în fondul Administrației F. pentru Mediu București.
Pe fondul cererii pârâta a arătat, în esență, că taxa este reglementă prin dispoziții legale și că dobânda nu poate fi acordată decât de la data cererii de restituire, conform art. 124 cod de procedură fiscală.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu București nu a formulat întâmpinare.
În cauză nu s–au administrat alte probe cu excepția înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism Ford Transit cu nr. de identificare WFOHXXTTPH4T06588 care a fost înmatriculat prima dată la 16.02.2005 într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Germania.
La data de 15.07.2009 a fost achitată taxa pentru emisii poluate în sumă de 7630 lei cu chitanța . nr._, în baza Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, pentru a putea proceda la înmatricularea autovehiculului.
Instanța constată că potrivit prevederilor O.U.G. nr.50/2008 – cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum acestea sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate a acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele produse înafara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand. Întrucât O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Art. 110 TFUE menționează că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și, în plus, nici un stat membru nu poate aplica asupra produselor provenind din alte state membre vreo formă de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a altor produse.
Astfel, prin acest articol se instituie scopul general privind libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele naționale.
Urmare a analizării dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale Uniunii europene nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru al uniunii Europene, dacă este pentru prima dată înmatriculat în România.
Prin această reglementare taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru iar cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second hand deja înmatriculate în România.
Curtea de Justiție Europeană analizând compatibilitatea art.110 TFUE a taxei de poluare percepută în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 în cauza T. versus Statul român, a decis că „art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat, dacă regimul acestei mărfuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională”.
Ulterior, tot Curtea de Justiției Europeană a luat în discuție, în cauza N., toate modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, respectiv prin OUG nr. 117/2009, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 114/2008 a constatat că textul legal în toate variantele sale instituie și respectiv menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule cumpărate din alte state membre și înmatriculate inițial în acel stat membru.
Astfel, Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxă de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională, anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012 că obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
Însă, prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012.
Față de aceasta, prevederile Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule devin discriminatorii, discriminare ce rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012. Efectul suspendării acestor prevederi legale nu face altceva decât să mențină discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeana în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxa la reînmatriculare.
Prin urmare, având în vedere că noua versiune a taxei de poluare - prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituită prin OUG nr. 1/2012 - este echivalentă cu OUG 50/2008, se ajunge din nou în situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului.
În acest sens s-a pronunțat și CJUE, prin ordonanța din 03.02.2014, în cauzele reunite C-214/13 și C97/13 (C. și C.), apreciind pozitivă diferența între Legea 9/2012 și OUG 50/2008 (pct. 30) dar constatând că OUG 1/2012 a privat art. 4 al. 2 de efectele sale până la 01.01.2013 rezultând un regim de impozitare asemenea celui instituit de OUG 50/2008 cu efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală (pct. 31).
Dispune ordonanța că art. „110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stata membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În ceea ce privește art. 12 Legea 9/2012, această dispoziție prevede restituirea taxei de poluare achitată în baza OUG 50/2008 cu modificări, condiționat de existența unei diferențe de valoare între cele două taxe.
În opinia instanței, și o astfel de dispoziție este contrară dreptului comunitar deoarece limitează restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la diferența dintre cuantumul acestei taxe și posibilul cuantum inferior al unei taxe instituite ulterior și aplicate retroactiv în mod discriminatoriu ori, de principiu, statul membru care a perceput o taxă contrară dreptului Uniunii trebuie să o restituie contribuabililor integral pentru a-și onora obligațiile ce-i revin în baza dreptului Uniunii ( Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C- 565/11 I., punctul 20, în cauza C-398/09 pct. 17 Lady&Kid, și C-591/10 Littlewoods Retail și alții, pct. 24) dar și pentru a-și onora o obligație de natură civilă față de contribuabil.
Pentru toate aceste considerente, constatând inexistența unui drept de creanță fiscală și, corelativ, a obligației de achitare a taxei de poluare din partea reclamantului pentru autoturismul importat, acest fapt lipsind de temei refuzul autorității publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii reclamantului de restituire a taxei achitate, astfel că se impune sancționarea acestei obligații.
Aplicând cu prioritate dispozițiile comunitare, instanța constată că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant este întemeiată și va fi admisă în baza art. 1 și 8 Legea 554/2004 dispunându-se restituirea taxei de 7630 lei.
În ceea ce privește cererea de obligare la dobânda fiscală de la data plății taxei, pârâta a invocat dispozițiile art. 70 și 124 OG 92/2003 apreciind că dobânda nu poate fi calculată decât începând cu data formulării cererii de restituire a taxei și până la momentul restituirii integrale.
În această privință, instanța învederează cauza CJUE C-565/11 ( M. I. împotriva AFP Sibiu și AFM București) potrivit căreia „ atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau sumelor reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei…Principiul obligării statelor membre să restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept”(paragraful 21,22).
Curtea a interpretat dreptul Uniunii în sensul că „se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal (art. 70 și 124 OG 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Aplicând principiul supremației dreptului Uniunii, instanța va înlătura dispozițiile naționale contrare acestuia și va obliga pârâtele la plata dobânzii legale calculată conform art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Cheltuieli de judecată
Văzând dispozițiile art. 451 cod de procedură civilă instanța va obliga pârâtele căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1150 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 300 lei și onorariu avocat de 850 lei justificat cu chitanța 39/3.06.2014 – fila 6.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamant L. R. cu domiciliul procesual ales la Av. I. M.– Sibiu, .. 17, apt. 2, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtele S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE cu sediul în Săliște, ., jud. Sibiu, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 7630 lei, reprezentând taxa de poluare achitată conform chitanței de plată . nr._/17.07.2009 precum și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume, calculată conform art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele de mai sus să plătească reclamantei suma de 1150 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sanctiunea nulitatii.
Pronunțată in ședința publica din 13.03.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P.20.04.2015
Tehnored. D.E.P.21.04.2015
Ex. 5
| ← Pretentii. Sentința nr. 1502/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
