Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 997/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 997/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 3209/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 997/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta V. M. și pe pârâtele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N. S. I. pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii
Reprezentantul reclamantei apreciază că Tribunalul Sibiu este competent să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 Cod procedură civilă coroborat cu art.10 Legea 554/2004.
Apoi constată că prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat admiterea acțiunii doar împotriva pârâtei Administrația F. Pentru Mediu, apărare pe care instanța o califică ca fiind excepția lipsei calității procesual pasive a instituției financiare și o pune în discuție.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției față de faptul că această pârâtă a emis decizia de calcul a taxei.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a AJFP Sibiu, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta nu este fondată și o respinge având în vedere că există identitate între pârâții chemați în judecată și persoanele obligate să răspundă pretențiilor reclamantului potrivit raportului juridic dedus judecății.
În continuare, reprezentantul reclamantei declară că nu mai are alte cereri de formulat, iar în probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 254, 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile și concludente soluționării cauzei, apoi constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3853 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și la plata dobânzii legale aferente calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Constată că la data de 20.08.2014 s-a înregistrat la această instanță acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 3853 lei, reprezentând taxa de emisii poluante pentru autovehicule la prima înmatriculare și a dobânzii legale aferentă calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Renault care anterior a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Germania și pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite o taxă pentru emisii poluante în sumă de 3853 lei, așa cum rezultă din Decizia de calcula a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule emisă de către Administrația Finanțelor Publice Sibiu.
În probațiune, au fost depuse următoarele acte chitanța prin care s-a achitat taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, decizia de calcul a taxei, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului din România, traducerea certificată a actul de proveniență al autoturismului dintr-un stat membru al Uniunii Europene, contractul de vânzare cumpărare precum și cererea de restituire cea fost adresată pârâtei și răspunsul primit, alte acte.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 300 lei.
În drept, au fost invocate: art. 2,7, 8,11, 18 Legea 554/2004, art. 30, 34, 110 TFUE, art. 148 Constituția României, Legea 9/2012, OG 92/2003, art. 453 Cod procedură civilă.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu solicitând respingerea acțiunii împotriva Administrația Finanțelor Publice ca netemeinică și nelegală, obligarea doar a pârâtului Administrația F. pentru Mediu București la restituirea sumei, având în vedere că Administrația Finanțelor Publice este doar simplu încasator iar taxa se face venit la alt buget, respingerea capătului de cerere privind dobânda legală, deoarece plata dobânzii se face în condițiile art. 124 OG 92/2003, respingerea capătului de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală întrucât legislația în vigoare aplicabilă în cauză la data plății taxei era constituțională și reflecta voința legiuitorului român.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat la 09.04.2012 un autoturism marca Renault care anterior a fost înmatriculat prima dată la 04.02.2000 într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv în Germania.
La data de 09.04.2012 a fost achitată taxa pentru emisii poluate în sumă de 3853 lei cu chitanța . nr._, în baza Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, pentru a putea proceda la înmatricularea autovehiculului.
Prin cererea depusă la Administrația Finanțelor Publice Sibiu reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe ca nedatorată, cerere care însă a fost respinsă de către pârâtă, motivat de faptul că obligația plății taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule în vederea înmatriculării este prevăzută de Legea nr.9/_, iar procedura de înmatriculare presupune obligația de plată a acestei taxe.
Pe fondul cauzei, instanța constată că potrivit prevederilor O.U.G. nr.50/2008 – cu modificările și completările ulterioare, exista obligația plății taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum acestea sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip a produselor utilizate a acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele produse înafara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand. Întrucât O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Art. 110 TFUE menționează că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și, în plus, nici un stat membru nu poate aplica asupra produselor provenind din alte state membre vreo formă de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a altor produse.
Astfel, prin acest articol se instituie scopul general privind libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele naționale.
Urmare a analizării dispozițiilor prevăzute de O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale Uniunii europene nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru al uniunii Europene, dacă este pentru prima dată înmatriculat în România.
Prin această reglementare taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru iar cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule second hand deja înmatriculate în România.
Curtea de Justiție Europeană analizând compatibilitatea art.110 TFUE a taxei de poluare percepută în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 în cauza T. versus Statul român, a decis că „art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat, dacă regimul acestei mărfuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională”.
Ulterior, tot Curtea de Justiției Europeană a luat în discuție, în cauza N., toate modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, respectiv prin OUG nr. 117/2009, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 114/2008 a constatat că textul legal în toate variantele sale instituie și respectiv menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule cumpărate din alte state membre și înmatriculate inițial în acel stat membru.
Astfel, Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxă de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională, anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, ca efect al aderării statului nostru la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, acestea precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă.
Potrivit art.141 alin.2 din Constituția României, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura de la aplicare normele din dreptul intern care contravin reglementărilor comunitare.
În concluzie, se constată că O.U.G. nr.50/2008 îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.110 TFUE, consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012 că obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7;
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant va fi admisă și pe cale de consecință vor fi obligate pârâtele la restituirea taxei de 3853 lei.
În ceea ce privește cererea de obligare la dobânda fiscală de la data plății taxei, pârâta a invocat dispozițiile art. 70 și 124 OG 92/2003 apreciind că dobânda nu poate fi calculată decât începând cu data formulării cererii de restituire a taxei și până la momentul restituirii integrale.
În această privință, instanța învederează cauza CJUE C-565/11 ( M. I. împotriva AFP Sibiu și AFM București) potrivit căreia „ atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau sumelor reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei…Principiul obligării statelor membre să restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept”(paragraful 21,22).
Curtea a interpretat dreptul Uniunii în sensul că „se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal (art. 70 și 124 OG 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Aplicând principiul supremației dreptului Uniunii, instanța va înlătura dispozițiile naționale contrare acestuia și va obliga pârâtele la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Cheltuieli de judecată
Văzând dispozițiile art. 451 cod de procedură civilă instanța va obliga pârâtele căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1200 lei, reprezentând: 300 lei taxa judiciară de timbru și 900 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta V. M. cu domiciliul în R., .. 1063, cu CNP_, cu domiciliul procesual ales Sibiu, .. Av. N. S. I., nr. 12 în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17,jud. Sibiu, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu domiciliul în sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 294,Corp A.
Obligă pârâtele să restituie reclamantei suma de 3853lei,reprezentând taxa de poluare achitată conform chitanței de plata .>TS8, nr._/09.04.2012, precum și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume, calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P. 27.05.2015
Tehnored. D.E.P. 28..05.2015
Ex. 5
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 334/2015.... → |
|---|
