Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 642/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 663/174/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 642/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. V. S.
Judecător L. R. P.
Grefier N. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant I. C. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU - POSTUL DE POLIȚIE NOCRICH, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părtilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederază că în camera de consiliu a fost vizionată înregistrarea pe suport electronic depusă la dosar de intimat, după care:
Instanța, procedând în baza art. 482 rap. la art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 32 si 34 al.2 din OG 2/2001.
Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. față de actele dosarului apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub nr._ /18.09.2014, petentul I. C., în contradictoriu cu intimata IPJ SIBIU, a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/04.09.2014, solicitând în principal înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate iar în subsidiar anularea actului contestat, în ambele cazuri cu restituirea sumei achitate deja ca umătate din minimul amenzii prevăzut de lege.
În motivarea plângerii, petentul a recunoscut că a depășit limita de viteză însă cu mai puțin de 20 km/h și aceasta deoarece a depășit un autoturism care circula cu o viteză redusă iar apoi, pe un sector de drum în pantă, a frânat pentru a reduce viteza în limite legale. A mai susținut petentul că a condus cu peste 50 km/h maxim 10 secunde, în condiții de semi-intuneric după ce anterior rulase cu 35-40 km/h.
A arătat petentul că nu au existat indicii privind posibilitatea producerii vreunui acccident ca urmare a depășirii vitezei, că zona în care s-a aplicat sancțiunea nu are treceri de pietoni, este mărginită de spații verzi iar de la carosabil până la trotuar sau locuințe este o diatanță de până la 1 m, că petentul nu a mai fost sancționat contravențional de peste 19 ani
Intimatul IPJ SIBIU a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca nefondată, și menținerea procesului verbal, întrucât petentul a săvârșit cu vinovăție faptele contravenționale reținute în actul sancționator și nu sunt motive de nulitate a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 883/2014 pronunțată de Judecătoria A., s-a respins plângerea formulată și s-a menținut procesul verbal atacat.
Prima instanța a reținut în esență:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/04.09.2014 (f. 5), petentul I. C. a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de, art. 100 al. 2 rap. la art. 108 lit. b) pct. 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 121 al. 1 HG 1391/2006 și art. 101 al. 1 pct. 18 rap. la art. 35 al. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că acesta, în data de 04.09.2014, în ., a condus autoturismul marca Dacia nr._ cu viteza de 75 km/h, fără a avea asupra sa documentele legale.
Pentru prima contravenție s-a aplicat o sancțiune principală constând în amenda în cuantum de 360 lei ar pentru a doua contravenție o sancțiune principală constând în avertisment. De asemenea, s-au aplicat sancțiuni complementare constând în puncte de penalizare.
Petentul a contestat doar prima contravenție, privind depășirea vitezei legale.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale sancționabile cu nulitatea absolută.
Motivele de nelegalitate invocate de petent sunt sancționabile doar cu nulitatea relativă și virtuală, în condițiile art. 175 al. 1 C.p.c., aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001. Astfel, ca regulă, petentul este ținut să facă dovada unei vătămări suferite care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
Motivele invocate sunt neîntemeiate.
Descrierea faptei nu este incompletă, respectând cerințele art. 16 din OG 2/2001, art. 109 al. 2 din OUG 195/2002. Niciun text de lege nu impune să fie consemnate tipul/marca, ., certificatul de omologare, verificarea metrologică, sigiliul aparatului radar. Orice mențiuni care permit identificarea mijlocului tehnic comologat și verificat metrologic respectă exigențele textelor de lege menționate. Iar în speță procesul-verbal contestat identifică exact autovehiculul pe care era montat aparatul radar (MAI_) și faptul că era staționat. Aceasta permite coroborarea cu buletinul de verificare metrologică (f. 38), respectiva verificare menționând expres că aparatul radar îndeplinește cerințele tehnice în condițiile în care este montat pe autovehiculul MAI_.
Tot cu privire la descreierea faptei, se reține că niciun text de lege nu impune să fie consemnate borna kilometrică, un număr de casă și perioada de timp pe parcursul căreia a fost depășită viteza. În măsura în care descrierea realizată de agentul constatator permite coroborarea cu celelalte mijloace de probă în așa fel încât să permită instanței efectuarea controlului de legalitate și temeinicie, sunt respectate cerințele art. 16 din OG 2/2001.
În speța de față, mențiunile procesului-verbal contestat sunt suficient de detaliate astfel încât, coroborate cu înregistrarea pe suport DVD și raportul agentului constatator, să permită instanței efectuarea controlului de legalitate și temeinicie.
Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. Conform art. 121 alin. 1, 2 din HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În cauza de față au fost avute în vedere, astfel cum rezultă din ansamblul probatoriu administrat, faptul că au fost săvârșite 2 contravenții, locul săvârșirii faptei, viteza maximă admisă pe respectivul sector de drum, măsura în care s-a depășit această viteză și timpul de rulare în aceste condițiii, urmarea produsă (constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în condiții de deplină siguranță a circulației pe drumurile publice), urmările care s-ar fi putut produce.
Contrar susținerilor petentului, acesta a fost înregistrat de aparatul radar circulând aproximativ 15 secunde cu viteza variind între 75 și 72 km/h, fără a se afla în depășirea vreunui alt vehicul și a frânat doar în imediata apropiere a autoturismului pe care se afla amplasat aparatul radar. Pe de altă parte, zona în care s-a aplicat sancțiunea nu are treceri de pietoni, este mărginită de spații verzi iar de la carosabil până la trotuar sau locuințe este distanță.
În același timp vor fi avute în vedere elementele constatate privind persoana petentului, conduita acestuia înainte și după săvârșirea contravenției.
Petentul nu a înțeles să își însușească fapta contravențională ci a ales să invoce o multitudine de motive de nulitate a procesului-verbal contestat (neîntemeiate) a susținut în mod nesincer că ar fi frânat după ce a efectuat o depășire. Pe de altă parte, se reține că nu există date privind sancționări contravenționale rutiere ale petentului .
Ca urmare, instanța consideră că sancțiunea principală constând în amenda corespunde gradului de pericol social al faptei. Aceasta cu atât mai mult cu cât petentul avea și a și făcut uz de facilitatea de a achita jumătate din minimul legal al amenzii.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat apel solicitând admiterea lui și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și reindividualizării sancțiunii aplicate în sensul înlocuirii cu avertismentul.
Se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală deoarece nu i s-a prezentat proba video și nu au fost luate în considerare argumentele invocate de el în apărare.
A recunoscut depășirea vitezei odată cu depunerea plângerii ,deci și-a însușit fapta. E o persoană care nu a mai încălcat legislația rutieră de peste 19 ani ,iar zona respectivă era largă și nepericuloasă.
Constatarea contravenției se face doar cu mijloace tehnice omologate și certificate, neexistând o descriere corespunzătoare a faptei și a locului . Se impunea înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform dispozițiilor art. 476, 477 din Noul Cod procedură civilă, Tribunalul a constatat că prezentul apel este fondat pentru următoarele motive:
Petentul este vinovat față de contravenția reținută și contestată cu plângere,respectiv depășirea limitei de viteză cu 25 km/h ,dar și cu privire la cea necontestată și care nu a fost analizată de judecătorul fondului.
Instanța de fond nu a analizat corespunzător sancțiunea față de circumstanțele cauzei și persoana petentului precum și a analizării pericolului social concret al contravenției de depășire a regimului legal de viteză pe acel drum judetean nr.106 din .> Contrar celor reținute petentul a recunoscut încă de la promovarea plângerii că a depășit viteza, iar față de faptul nevizionării înregistrării depuse de intimat nu și-a putut formula o apărare exactă nemaiștiind cum s-a produs fapta.
Din pozele depuse de petent precum și din înregistrarea video analizată în camera de consiliu și de Tribunal, se poate observa, că drumul public era larg și linie dreaptă ,fără marcaje de trecere pietoni, astfel că pericolul social a fost minim așa cum s-a invocat.
E de remarcat și lipsa de antecedență a acestuia și astfel se impune a se analiza reindividualizarea sancțiunii aplicate ,cererea lui fiind întemeiată sub acest aspect.
Sancțiunea avertismentului față de cele arătate mai sus, va fi de natură a-și atinge scopul educativ și preventiv pe viitor asupra petentului. Fiind la prima încălcare a legislației se impunea o sancționare mai blândă.
Prin urmare în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă se va admite calea de atac formulată în cauză și se va schimba sentința civilă atacată în sensul admiterii în parte a plângerii și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 360 lei cu sancțiunea avertismentului și se va dispune restituirea părții din amenda achitată de 180 lei reprezentând ½ din minim.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelant I. C. împotriva sentinței civile nr.883/2014 pronunțată de Judecătoria A. pe care o schimbă in sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petentul I. C. și in consecință:
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale, cu sancțiunea avertismentului.
Dispune restituirea amenzii achitate de petent.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședința publică azi, 4.06.2015.
Președinte, A. V. S. | Judecător, L. R. P. Plecat C.O. semnează conf. Art. 426 al.4 C.p.civ. Președintele completului A. V. S. | |
Grefier, N. M. |
red.A.V.S.17.07.2015
4 ex.
jud. fond. N. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 339/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
