Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 04-09-2015, Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 461/294/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 905/CA/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător G. C. M.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea apelului declarat de petentul apelant M. M.-L., împotriva Sentinței nr. 56/2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons. jur. C. G. pentru intimat, lipsind apelantul – petent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Instanța față de disp. art. 482 cu raportare la art. 131 din codul de procedură civilă, verificându-și din oficiu competența materială, teritorială și funcțională, constată că este competentă să judece apelul formulat conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Față de disp. art. 238 C. pune în discuție durata estimării judecării procesului.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și estimează că la acest termen de judecată prezenta cauză poate fi soluționată.
După ascultarea părților, instanța apreciază că procesul se poate judeca la acest termen de judecată.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală. Susține că instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt, arătând că, din probele administrate cu înregistrarea video s-a făcut dovada depășirii vitezei legale cu 155 km/h.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr. _ la Judecătoria Săliște, petentul M. M.-L. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE SIBIU, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea procesului verbal . nr._/27.07.2014 încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul susține că starea de fapt reținută prin procesul verbal nu este reală, întrucât viteza cu care conducea nu era de 155 km/h așa cum se menționează în procesul verbal deoarece circula în coloană, urmat de mai multe autoturisme.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv copia procesului verbal.
Intimatul prin întâmpinare (f 22) a solicitat respingerea plângerii ca nefondată. În drept s-au invocat disp. art. 102,121 din HG 1391/2006, art. 109 din OUG 195/2002 R, O.G. nr. 2/2001.
Prin Sentința nr. 56/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent.
Argumentația primei instanțe.
Petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006, coroborat cu art. 109 al. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002 R, fapta constând în aceea că a depășit viteza legală de deplasare pe sectorul de drum pe care se afla. Din actele de la dosar rezultă că în data de 27.07.2014 petentul se deplasa pe DN 1 în localitatea Apoldu de Sus, și a fost înregistrat de aparatul radar montat pe auto_ pentru motivul că a depășit neregulamentar, fără a respecta semnificația indicatorului rutier „ Depășirea Interzisă” încălcând astfel marcajul longitudinal continuu, care desparte sensurile de mers, circulând pe contrasens.
Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza A. c. Romania, cererea nr._/03), în materia contravențională este aplicabilă prezumția de nevinovăție ca și în materia dreptului penal. În consecință se impune ca agentul constatator să facă dovada celor reținute în procesual verbal încheiat pentru sancționarea petentului.
În acest sens, în cauza de față s-au administrat următoarele probe: imaginile obținute de organul constatator în momentul constatării săvârșirii contravenție (f 23), documentele care atestă legitimitatea și validitatea înregistrărilor care, potrivit art. 102 al. 2,3 din OUG nr. 195/2002 care stau la baza constatării săvârșirii contravenției, respectiv buletinul de verificare metrologică nr._/16.08.2013 (f 24) și atestatul prin care agentul care a instrumentat aparatele din dotare este împuternicit în acest sens (f 24, aceste aspecte fiind de natură a determina legalitatea constatării. S-a mai depus la dosar fișa abaterilor rutiere (f 25).
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că pe de o parte, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv: numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșita, data comiterii faptei, semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal, criticile formulate de petent nu se confirmă. Prin Dec. nr. 22/2007, pronunțată în recurs în interesul legii s-a decis că în aplicarea disp. art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Cu alte cuvinte, doar nulitățile reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 fac parte din categoria nulităților absolute, în timp ce nulitățile din art. 16 al aceluiași act normativ fac parte din categoria nulităților relative, a căror invocare trebuie să fie argumentată prin dovedirea unui prejudiciu suferit de petent urmare a încălcării disp. invocate. Or, în cauza de față nu s-a făcut dovada unui astfel de prejudiciu.
În ce privește atestarea legalității măsurătorilor efectuate cu ajutorul cinemometrelor, aceasta este reglementată de pct. 5 din NML 021-05, care prevede următoarele:
„5.1 Modalitățile de control metrologic legal aplicabile cinemometrelor sunt prevăzute în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, în vigoare, publicată în Monitorul Oficial al României.
5.2 Cerințele metrologice si tehnice care trebuie verificate în cadrul modalităților de control metrologic legal prin aprobare de model și verificare metrologică (inițială, periodică) sunt indicate în tabelul 1.
5.3 Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice si tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare.
5.4 Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare.
5.5 Verificarea metrologică inițială și periodică a cinemometrelor se efectuează atât prin simularea măsurărilor în condiții de laborator, cât și prin măsurări efective efectuate în condiții de trafic normal.
5.6 Pentru fiecare modalitate de verificare metrologică (inițială sau periodică) se eliberează buletin de verificare metrologică, și se aplică marcajul de verificare metrologică.
5.7 Intervalele maxime de timp între două verificări metrologice succesive sunt prevăzute în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal, în vigoare.
Actele depuse la dosar de intimat fac dovada legalității măsurătorilor în sensul că există certificatul metrologic în care este consemnată . numărul de identificare al aparatului montat pe mașina cu nr. de înmatriculare_, calibrat pentru măsurători atât în regim staționar cât și în deplasare (f.20).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța retine că potrivit art. 121 al.1 și 2 din HG nr. 1391/2006 („Conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic”), coroborat cu art. 109 al. 1-3 din OUG nr. 195/2002 R, („Constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar in punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontiera. Constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției. In cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia si in lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta in procesul-verbal, fără a fi necesara confirmarea faptelor de către martori.”).
Potrivit pct. 4.2 din NML 021-05, măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele.
Potrivit pct. 4.3 din NML 021-05, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
Potrivit pct. 4.4 din NML 021-05, măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri:
- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Din probele administrate rezultă că agentul constatator a reținut corect starea de fapt, a făcut o corectă încadrare juridică a faptei și a individualizat judicios sancțiunea aplicată, iar petentul nu a reușit să administreze probe din care să rezulte o altă stare de fapt sau măcar dubii cu privire la corectitudinea celor constatate de agentul constatator.
Împrejurarea că sancțiunea este aplicată de un alt ofițer decât cel care a constatat săvârșirea contravenției nu este de natură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal, cerința legală referindu-se doar la calitatea de agent constatator a persoanei care constată săvârșirea contravenției.
Lipsa mențiunilor cu privire la datele tehnice de identificare ale aparatului radar folosit la efectuarea măsurătorilor nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal, fiind în cel mai rău caz motiv de nulitate relativă pentru a cărei invocare petentul trebuie să facă dovada unui prejudiciu decurgând din lipsa respectivei mențiuni, ceea ce nu este cazul în speță.
În cuprinsul acestuia este indicat faptul că viteza s-a măsurat cu aparatura instalată pe mașina cu nr. de înmatriculare …., iar din certificatul de verificare metrologică rezultă datele tehnice de identificare ale respectivului aparat, precum și faptul că îndeplinea la momentul constatării faptei condițiile legale pentru ca măsurătoarea efectuată să fie considerată probă legală.
Intimata a făcut dovada stării de fapt pe baza căreia s-a constatat săvârșirea contravenției, iar petentul nu a reușit să facă dovada contrară și nici existența vreunei cauze de înlăturare a răspunderii sale.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel în termen petentul, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție iar în subsidiar să se dispună înlocuirea amenzii cu "avertisment".
Apelul a fost legal timbrat cu 20 de lei taxă judiciară de timbru.
Motivarea apelului.
În expunerea motivelor de apel, petentul susține că situația de fapt reținută de prima instanță este în neconcordanță cu aceea menționată în procesul verbal, iar hotărâre nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind încălcate prevederile imperative ale art. 425 din codul de procedură civilă.
Se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că a fost sancționat pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, întrucât în procesul verbal s-a menționat că fata este aceea prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1396/2006, constând în depășirea neregulamentară, fără a respecta semnificația indicatorului „depășirea interzisă” și a marcajului continuu.
Consideră petentul că o exprimare generală, fără a analiza, raportat la situația de fapt, nu este de natură a complini rigoarea impusă de art. 425 alin. 2 din codul de procedură civilă și nu poate fi luată în considerare din moment ce datele pe care se bazează sunt total eronate.
În acest sens, invocă jurisprudența Î.C.C.J. și anume Decizia nr. 723/2000.
Sub aspectul prezumției de legalitate și temeiniciei a procesului verbal de contravenție, menționează că atât potrivit dreptului intern cât și jurisprudenței CEDO, autoritatea emitentă și care aplică sancțiunea contravențională are obligația de a proba fapta contravențională, vinovăția contravenientului și pericolul social al faptei reținute în sarcina acestuia.
În drept, a invocat disp. art. 466 și urm. din codul de procedură civilă, art. 425 alin. 2 din codul de procedură civilă .
Intimatul deși a fost legal citat nu a depus sunt cu privire la apel.
Examinând apelul prin prisma prevederilor legale aplicabile și raportat la motivele invocate de apelant, tribunalul constată următoarele.
În speță, sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 teza I din codul de procedură civilă, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Potrivit disp. art. 425 alin. 1 lit. b) din codul de procedură civilă: în considerentele hotărârii se vor arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Contrar acestui text de lege, deși a respins plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.07.2014, prima instanță a reținut în considerente hotărârii, motive străine de natura cauzei.
Astfel, prin procesul verbal contestat s-a reținut că petentul a săvârșit contravențiile prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1396/2006, constând în aceea că la data de 27.07.2014, în jurul orei 11,14, pe DN1 în localitatea Apoldu de Sus, a condus autoturismul marca BMW cu nr._ și a depășit neregulamentar autoturismul cu nr._ care circula regulamentar, fără a respecta semnificația indicatorului „depășirea interzisă” și a marcajului continuu.
Instanța a reținut însă o cu totul altă stare de fapt, decât aceea menționată în procesul verbal, și anume că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1396/2006 coroborat cu art. 109 al. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002 R, constând în aceea că a depășit viteza legală de deplasare pe sectorul de drum pe care se afla.
Considerentele de drept, respectiv argumentele legale reținute de instanță în cuprinsul hotărârii, nu pot fi luate în considerare atâta vreme cât acestea se referă la o cu totul altă stare de fapt decât aceea dedusă judecății.
Deși aveau posibilitatea, în condițiile art. 480 alin. 3 teza a II a din codul de procedură civilă să solicite trimiterea cauzei spre rejudecare, părțile nu au înțeles să se prevaleze de acest text de lege menit să le asigure dublul grad de jurisdicție, ci au solicitat instanței de apel să evoce fondul.
Constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului și întrucât părțile nu au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul în baza disp. art. 480 alin. 3 teza I din codul de procedură civilă, va admite apelul declarat de petent, va anula sentința apelată și în consecință va proceda la rejudecarea procesului evocând fondul.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond, tribunalul constată că plângerea formulată de petent este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Examinând procesul verbal sub aspectul legalității, se constată că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, cu probatoriul administrat în cauză, s-a făcut dovada dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa, starea de fapt menționată în cuprinsul acestuia fiind confirmată.
Astfel, contravențiile săvârșite de petent au fost constatate cu un mijloc tehnic certificat și omologat, respectiv cu aparatul radar montat pe autoturismul_ .
Din înregistrarea video pe suport magnetic depusă la dosar rezultă foarte clar că la data și ora menționate în procesul verbal, în localitatea Apoldu de Sus, petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr._ încălcând marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers.
Așa fiind, contrar celor susținute de petent, procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie iar intimatul a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se beneficiază acesta, fiind vorba de o acuzație asimilată în accepțiunea CEDO unei acuzații în materie penală.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul în rejudecare va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal . CP nr._/27.07.2014 încheiat de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de petentul apelant M. M. L., împotriva Sentinței nr. 56/2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.
Anulează sentința mai sus menționată și rejudecând cauza în fond:
Respinge plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.07.2014 încheiat de intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.09.2015.
Președinte, D. Șomandră | Judecător, G. C. M. | |
Grefier, S. B. |
Red. Tehnored. G.C.M.
Ex. 4/5.10.2015
Judecător fond: D. A.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 357/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
