Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 675/2015. Tribunalul SIBIU

Decizia nr. 675/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 457/294/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 675/2015

Ședința publică de la 05 Iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. D.

Judecător: I. V.

Grefier: N. M.

Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelantul C. N. A. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție P.V. ., NR._.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- apelant Petent - C. N. A. personal, lipsa fiind intimat - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Apelantul personal depune la dosar înscrisuri pentru circumstanțiere si practică judiciară, arată că nu are alte cereri de solicitat în cauză, prezentul complet de judecată fiind competent în soluționarea cauzei.

Instanța, procedând în baza art. 482 rap. la art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 32 si 34 alin. 2 din OG 2/2001.

Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ., având în vedere susținerile apelantului, actele existente la dosarul cauzei și împrejurările cauzei, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la termenul de astăzi, și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Apelantul personal solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, a se dispune schimbarea sentinței apelante în sensul admiterii plângerii si anulării procesului verbal de contravenție ca nefiind legal si temeinic. Arată că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, arată că nu s-au respectat disp. art. 3.8.2 ali.1 lit.c, d, e si f coroborat cu normele de metrologie legală nr. NML 021-05, in sensul că aparatul radar a înregistrat imagini încrucișate, respectiv 2 autoturisme, autoutilitara pe care era montat cinemometrul a fost amplasată lângă gardul unui parc voltaic fotocelular care produce energie, aparatul radar neavând discriminator de sens, deci nu putea înregistra în același timp autoturismul care vine spre el si care trece pe lângă el in celălalt sens. Față de toate înscrisurile depuse la dosar arată că apelul este fondat, solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond, in sensul admiterii plângerii si anularea procesului verbal de contravenție nefiind legal si temeinic.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. dosar_ pe rolul Judecătoriei Săliște, petentul C. N. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ SIBIU, ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatate a contravenției . nr._/31.07.2014, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 810 lei și anularea măsurii privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, întrucât procesul-verbal este netemeinic și nelegal.

În motivarea plângerii, petentul contestă viteza reținută în sarcina sa, solicitând dovada după fotografia video a aparatului radar, atestatul operatorului radar și certificatul de verificare metrologică a aparatului radar. În fapt, la data de 31.07.2014, la . fost oprit de un echipaj al poliției care i-a adus la cunoștință că a circulat cu o viteză mai mare decât cea legală, fiind surprins de aparatul radar cu viteza de 162 km/h., fiindu-i aplicată o amendă de 810 lei și ca măsură complementară i s-a reținut și permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile.

În drept, a invocat prev. OG 2/2001, art.95(99), OUG 95/2002.

Intimatul IPJ Sibiu a formulat întâmpinare (f.13 dosar), prin care se solicită respingerea plângerii petentului, ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic. Arată că starea de fapt a fost corect reținută în cuprinsul actului, iar sancțiunea aplicată este legală. De asemenea, din punct de vedere al formei, procesul verbal nu este afectat de cauze de nulitate. Fapta petentului este dovedită cu înregistrarea efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, la dosar fiind depuse imaginile care atestă faptul că acesta a circulat cu viteza de 162 km/h. La dosar există buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care are valabilitate un an. De asemenea, s-a depus atestatul operatorului radar.

În drept, s-au invocat prev.art.205 și 223 NCPC, art. 121, alin. 1 din HG nr.1391/2006, art. 102, alin. 3lit.e și art. 1099 din OUG nr.195/2002R, Ord.2/2001.

Prin sentința civilă nr. 41/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C. N. A. în contradictoriu cu intimatul IPJ SIBIU împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/31.07.2014.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.07.2014 întocmit de către IPJ Sibiu s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale de 810 lei și ca măsură complementară i s-a reținut și permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile, pentru săvârșirea contravenției prev de art 121/1 din HG 1391/2006, și sancționată de art. 102 alin.3, lit.e din OUG 195/2002.

În fapt s-a reținut prin actul de sancționare că petentul, în data de 31.07.2014, la ora 12.54.28, autoturismul marca Mercedes cu număr înmatriculare_ circula pe DN 1 și a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 162 km/h, depășind viteza legală permisă pe segmentul respectiv de drum, fiind înregistrat cu aparatul radar.

Analizând procesul verbal atacat atât din oficiu cât și sub aspectul motivelor invocate de petent, instanța a constatat că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Sub aspect formal instanța a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă stabilite de OG 2/2001, art. 17 instituind expres motivele de nulitate absolută a procesului verbal, orice alte lipsuri din procesul verbal fiind sancționate cu nulitate relativă ,ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a adus o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal.

În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, în fata instanței organul constatator a înțeles să probeze săvârșirea faptei de către petent, depunând la dosar DVD-ul cu înregistrarea video din care rezultă că petentul a circulat cu viteza de 162 km/h în zona de limitare a vitezei de 100 km, precum și atestatul polițistului operator radar și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a efectuat înregistrarea, aceste dovezi fiind suficiente pentru stabilirea de către instanță a conformității măsurătorii și înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală NML 021-05, în sensul că au fost efectuate de operator calificat, potrivit pct. 4.3, cinemometrul era verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căreia se precizează, că acesta măsoară atât “în regim staționar, cât și în regim de deplasare”.

Sub aspectul faptei consemnate în procesul verbal în sarcina petentului, analizând întregul material probator administrat în cauză precum și prevederile legale invocate, instanța a apreciat că susținerile petentului nu sunt întemeiate.

Intimatul IPJ Sibiu a depus înregistrarea video a faptei reținute cât și dovada verificării metrologice a aparatului radar și atestatul agentului de poliție care desfășoară activitatea cu aparatura de supraveghere a traficului și măsurarea vitezei de deplasare, care în opinia noastră nu pot constitui probe preconstituite atâta timp cât petentul poate verifica data la care a fost săvârșită contravenția, ora și numărul de înmatriculare al autoturismului.

Potrivit dispozițiilor art. 121 alin.1 din HG 1391: „ (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Potrivit art. 48 din OUG 195/2002: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”. Articolul 49 alin.4, lit. b al aceluiași act normativ prevede că limitele maxime de viteză în afara localității sunt: pe drumurile expres sau pe cele naționale europene E - 100 km/h. iar în localitate limita maximă a vitezei este de 50km/h.

Cum din imaginile depuse la dosar rezultă că autoturismul condus de petent a circulat cu viteza de 162 km/h, este evident faptul că acesta a încălcat dispozițiile legale care reglementează viteza maximă admisă pe respectivul sector de drum.

Aceste împrejurări sunt în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională, care în aprecierea noastră, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și 34 OG 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de organul constatator. A conferi o forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2002, sancțiunea trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si de circumstanțele personale ale contravenientului, nejustificându-se cererea petentului de a se anula sancțiunea dispusă.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că procesul verbal nu este lovit de nulitate, iar sub aspectul faptei reținute, petentul nu a făcut proba contrarie celor reținute în procesul-verbal, motiv pentru care, în temeiul art. 31, 32 OG2/2001, a dispus respingerea plângerii, reținând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 41/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._, petentul C. N. A. a declarat apel la data de 06.04.2015 prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate.

În motivarea apelului, apelantul a arătat în esență că instanța de fond a motivat doar o stare de pericol teoretică fără a face referire de vreun fel la prezenta speță și fără a motiva dacă problemele ce vizau aspectul legalității procesului-verbal în sine cât și ce este la fel de important: probele ce stau în susținerea procesului-verbal. Apelantul a mai arătat că nu s-a vut în vedere faptul că se deplasa la un P. pentru a își demosntra total nevinovăția și pentru a își salva singur dreptul său de a conduce și dreptul său la libera circulație. Apelantul a mai precizat că nu a greșit cu nimic și prin județul Sibiu a avut parte de cele mai negre zile, că pentru el condusul nu mai este de mult o plăcere, ci doar o necesitate, și mai ales că are 21 de ani de permis de 8 ani și nu a avut accidente. Apelantul a mai arătat că, atunci când se întorcea de la P. către Serviciul Rutier Sibiu, a fost oprit de către același C. I. care îi făcuse abuziv dosar penal și i-a împiedicat dreptul la libera circulație, spunându-i că trebuie să îi ia permisul.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 alin. 1, art. 468 alin. 1, art. 470 alin. 1 lit. a), b), și e) din Codul de procedură civilă, art. 34 alin. 1, 2, art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, art. 14 alin. 4, 5, 6, art. 7 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, art. 252 alin. 1 și 3 noul Cod de procedură civilă.

În susținerea cererii, apelantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 19-31, 35-154).

Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

În ceea ce îl privește pe intimat, acesta, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în condițiile art. 479 C.proc.civ., tribunalul reține că apelul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.07.2014, apelantul-petent a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, pentru faptul că, în ziua de 31.07.2014, ora 12:54, pe DN 1 km 329 m, în afara localității Săliște, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 162 km/h în zonă de limitare de 100 km/h, fiind depistat și filmat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatricualre_ aflat în staționare. Procesul-verbal a fost semnat de petent, iar, la rubrica obiecțiuni, s-a consemnat „am fost sancționat de alt agent constatator”.

Instanța de fond, examinând în acest context legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, în mod corect, a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Însă, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, se reține că, potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravențiedepășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Prin urmare, proba esențială în cauză este înregistrarea care relevă viteza autovehiculului.

În cauză, din înregistrarea faptei pe suport CD aflată la dosar, instanța reține că, la momentul 12:54:25, autovehiculul în cauză apare ca circulând cu o viteză de 0 km/h, la 12:54:26, se indică o viteză de 155 km/h care crește pe parcursul a două secunde până la 162 km/h, iar, apoi, după o secundă, respectiv la 12:54:29, autovehiculul are o viteză de 53 km/h.

Or, având în vedere schimbarea bruscă a vitezei indicate de la 162 km/h la 53 km/h în mai puțin de o secundă, în condițiile în care autovehiculul condus de apelant era singurul din imagine, face ca asupra înregistrării efectuate să existe un dubiu cu privire la viteza avută în concret de autovehiculul în cauză.

Prin urmare, în privința probațiunii, se constată că organul constatator, prin probele administrate nu a reușit să facă dovada săvârșirii faptei de către petent dincolo de orice îndoială rezonabilă (cf. hot. CEDO în cauza A. împotriva României), susținând cele consemnate în procesul – verbal cu înregistrări video neconcludente, iar petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

Pe cale de consecință, existând dubiu în ceea ce privește săvârșirea contravenției, instanța, în lipsa unor elemente certe de natură să probeze situația de fapt reținută, reține că apelantul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care, în baza art. 480 C. proc. civ. și art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța va admite apelul, va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/31.07.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Admite cererea de apel formulată de petentul C. N. A., CNP_, cu domiciliul în Urziceni, .. 70, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 41/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._ pe care o schimbă în tot în sensul că:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. N. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, CUI_, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu.

Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/31.07.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2015.

Președinte,

D. D.

Judecător,

I. V.

Grefier,

N. M.

red./tehnored D.D.

4 ex.

jud. fond. V. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 675/2015. Tribunalul SIBIU