Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 181/294/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 377/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. B.
Judecător: I. V.
Grefier: C. M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelantul – intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU și pe intimata - petentă M. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul – intimat cons. jr. G. M., pentru intimata – petentă M. D. lipsă, av. ales R. R. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată că în camera de consiliu a fost vizionat CD-ul depus la dosar de către intimatul IPJ Sibiu.
Reprezentantul apelantului – intimat, cons. jr. G. arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei – petente, av. ales R. depune la dosar chitanța reprezentând onorariul avocațial și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța nefiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului – intimat, cons. jr. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de constatare a contravenției, întrucât consideră că din vizionarea înregistrării video depusă la dosarul cauzei se poate observa faptul că petenta circulă pe sensul opus, respectiv că efectuează această manevră de depășire nelegală. De asemenea, arată că din înregistrarea video se vede foarte clar numărul mașinii, motiv pentru care consideră că sunt îndeplinite toate condițiile privind filmarea respectivă, astfel că petenta a săvârșit contravenția menționată de către agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravenției.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei – petente, av. ales R. solicită respingerea apelului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Învederează faptul că instanța de fond pe lângă filmarea care se încadrează în dispozițiile legale, a audiat și doi martori, astfel că a putut încadra fapta mult mai bine, în sensul că din partea în care e filmat este om mică pantă, iar din unghiul în care este filmat nu se vede dacă a început și linia discontinuă sau doar linia continuă. Mai mult, consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că depășirea s-a finalizat nu pe linia discontinuă ci pe partea de scuar marcat pentru că acolo se împart benzile și din două se transformă într-una iar din declarațiile martorilor audiați, respectiv a persoanei care a fost depășită în cauză, reiese că depășirea a avut loc pe linie discontinuă. Susține că instanța de fond a observat care a fost și atitudinea în trafic a petentei, în sensul că martora care a fost depășită a spus că pe tot parcursul localității Săcel, petenta a avut o atitudine corespunzătoare în trafic în sensul că a stat în spatele ei, iar la ieșire a intrat în depășire. Susține faptul că mașina conducă de petentă este un Ford Fiesta și având în vedere că nu era un pericol nu s-a grăbit la reîncadrarea în banda de pe care a plecat. de asemenea, arată că petenta invocă și faptul că nu cunoaște locul, iar după mica pantă care era acolo nu a avut că începe linia discontinuă.
Raportat la fapta în sine, consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că depășirea nu s-a încheiat pe linia discontinuă și în al doilea vând a avut în vedere pe lângă filmarea despre care se face vorbire și audierea celor doi martori, respectiv unul se afla în mașină și era coleg cu petenta, iar al doilea martor este chiar persoana pe care a depășit-o și care a venit și a spus că totul s-a desfășurat conform legii. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria Săliște la data de la data de 28.03.2014 petenta M. D., domiciliată în București, .. 13, ., ., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. R. R., - Sibiu, .. 15, jud. Sibiu în contradictoriu cu intimatul IPJ SIBIU, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2014 prin care a fost sancționată, în baza art., în baza art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și art. 100 alin. 3 lit.e din OUG nr. 195/2002 republicată, cu amendă în sumă de 340 lei reprezentând 4 puncte amendă .
În motivarea în fapt a plângerii, petenta arată că cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu corespunde întrutotul realității, agentul de poliție reținând eronat că a efectuat manevra de depășire neregulamentară prin încălcarea liniei continue de separație a sensurilor de deplasare. Se arată de către petentă că a efectuat manevra de depășire întrucât pe sensul de circulație pe care se deplasa nu se afla amplasat nici un indicator de restricționare a depășirii, iar carosabilul era marcat cu linie întreruptă care permite depășirea, după care a revenit pe banda de circulație regulamentară după efectuarea depășirii, acest lucru petrecându-se până în poziția în care începe marcajul cu linie continuă a separației sensurilor de deplasare, zonă care, indică interdicția depășirii acesteia.
În drept de invocă prevederile OG nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002 și OUG 195/2002.
Intimatul IPJ Sibiu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării se arată că petenta a încălcat prevederile art. 120 al. 1, din HG nr. 1391/2006 și art. 100, al. 3 lit. e din OUG 195/2002 R prin faptul că a depășit un autoturism în zona de acțiune a indicatorului „ Depășirea Interzisă „ și pe marcaj longitudinal continuu circulând pe contrasens. Fapta a fost constatată cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, cu respectarea prevederilor art. 109 alin. 2 și 3 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Prin sentința civilă nr. 398/2014 judecătoria Săliște a admis plângerea formulată de petenta M. D. în contradictoriu cu intimatul IPJ SIBIU, și în consecință a anulat procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._/18.03.2014, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 18.03.2014 a fost sancționată petenta cu amendă în cuantum de 340 lei reprezentând 4 puncte amendă și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 120 al. 1, din HG nr. 1391/2006 și art. 100, al. 3 lit. e din OUG 195/2002 R.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză P. A. (f.42) și C. T. A. (f.43) rezultă că susținerile petentei se confirmă în sensul că manevra de depășire efectuată nu era pe o porțiune de drum în zona indicatorului Depășirea interzisă sau în zona marcajului longitudinal continuu simplu.
Verificând procesul verbal sub aspect formal instanța constată acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă stabilite de OG 2/2001, art. 17 instituind expres motivele de nulitate absolută a procesului verbal ,orice alte lipsuri din procesul verbal fiind sancționate cu nulitate relativă ,ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a adus o vătămare ,iar instanța să constate în raport de materialul probator că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal .
Cu privire la fapta consemnată în procesul verbal în sarcina petentului ,instanța apreciază că din acest punct de vedere plângerea este întemeiată,pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:e) nerespectarea regulilor privind depășirea;
Potrivit art. 45 alin (1) din OUG 195/2002, Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră. (3) Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. Potrivit art. 120 - (1) din HG 1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor: a) în intersecții cu circulația nedirijată; b) în apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m; d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m;e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje; f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea;g) în dreptul stației pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar stația nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni; h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii; k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație. (2) Se interzice depășirea coloanei oficiale.
Din vizionarea CD-ului privind înregistrarea faptei, se observă faptul că manevra de depășire a fost efectuată în zona de preselecție a benzilor de circulație, ori în această zonă este interzisă oprirea voluntară, nu și depășirea, decât în măsura în care s-ar încălca marcajul continuu, ceea ce nu este cazul în speță. De asemenea, reținem că prin manevra efectuată, petenta nu a periclitat în nici un fel circulația pe drumurile publice, la momentul respectiv, în zonă neobservându-se prezența în trafic, pe sens opus, a altor vehicule.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum si modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului. În cauza respectivă, Curtea a concluzionat în sensul că „ amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 se include în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator ”. Așadar,Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În aceste condiții, instanța de fond apreciază că atâta timp cât intimatul nu a probat în mod concludent săvârșirea faptei de către petent, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestuia nu a fost răsturnată, petenta a făcut dovada celor susținute în plângerea contravențională, respectând condițiile impuse de practica CEDO privitoare la aspectele probatorii, motiv pentru care a admis plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I. de Politie al Județului Sibiu solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei in fond si schimbarea in tot a sentinței instanței de fond in sensul respingerii in totalitate a plângerii contravenționale si menținerea procesului verbal așa cum a fost întocmit.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică si nelegală, având in vedere că instanța a admis plângerea deși din înregistrarea video aflata la dosar si luata in considerare ca proba la judecarea fondului, se observa cu ușurința numărul de înmatriculare si ca autovehiculul condus de petent a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul. Din imaginile video se observa ca petentul se afla pe contrasens in vederea efectuării depășirii, se observa marcajul dublu continuu.
Astfel constatarea personala a agentului coroborat cu înregistrarea video a faptei contravenționale,oprirea in trafic si identificarea conducătorului auto, sunt probe suficiente pentru a ne forma convingerea ca petentul a efectuat nelegal manevra de depășire.
Tribunalul analizând apelul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu nu îl găsește întemeiat urmând să îl respingă cu următoarea argumentație:
Fapta contravențională este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile actului normativ care prevăd contravenția, dau dreptul persoanei la un proces echitabil, în cadrul căruia persoana sancționată poate să utilizeze orice mijloc de probă pentru a dovedi că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate și în raport de probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal atacat, înregistrarea pe format CD a contravenției declarațiile martorilor audiați în cauză P. A. și C. T. A. rezultă că susținerile petentei – intimate se confirmă în sensul că manevra de depășire efectuată nu era pe o porțiune de drum în zona indicatorului Depășirea interzisă sau în zona marcajului longitudinal continuu simplu.
În temeiul art.1.031 din Noul cod de procedură civilă tribunalul va obliga apelantul să-i plătească intimatei M. D. suma de 600 lei reprezentând onorariu de avocat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I.P.J. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 398/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște pe care o păstrează.
Obligă apelantul să-i plătească intimatei M. D. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2015.
P., JUDECATOR,
G. B. I. V.
Încetat activitatea semnează
conform art. 426 alin 4 C.
PREȘEDINTE TRIBUNAL,
C. E. G.
Grefier,
C. M. P.
red. / tehnored. I.V. – 14.04.2015
ex. 5
J.fond – M. D.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 640/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
