Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 553/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2734/257/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 553/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. V. S.
Judecător: L. M. O.
Grefier: C. M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelanta - petentă J. V. P.F.A. și pe intimatul I. T. DE MUNCĂ SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, fiind primul termen de judecată, procedând în baza art. art. 482 rap. la art. 131 N.C.proc.civ. și art. 34 din OG 2/2001, la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei.
În baza art. 238 N.C.proc.civ. având în vedere actele dosarului și împrejurările cauzei, instanța apreciază că prezenta cauză se va soluționa la termenul de astăzi, sens în găsește cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei de fata retine urmatoarele:
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Medias la data de 8.08.2014 sub nr_ , petenta PFA J. V. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Sibiu, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal contravențional . nr._/1.08.2014, cu sancțiunea avertismentului .
În motivarea plângerii sale petenta a aratat ca în luna iulie a apelat la serviciile numitului S. M. pentru activitatea de barman, stabilind o perioadă de probă de o lună de zile pentru a verifica aptitudinile acestuia în vederea angajării, ca a fost în eroare cu privire la obligația de a încheia cu acesta un contract de muncă si ca după efectuarea controlului de către inspectorii de muncă, a îndeplinit obligațiile stabilite de aceștia, încheind contract de muncă cu numitul S. M. . Totodată, petenta arată că plata amenzii ar avea ca urmare încetarea activității, și, de asemenea, că fapta nu a fost săvârșită cu intenția de a se sustrage de la obligațiile legale .
Prin întâmpinarea formulată, intimatul s-a opus admiterii plângerii .
În motivarea întâmpinării s-au aratat următoarele:
În data de 31.07.2014 inspectorul de muncă l-a identificat pe S. M. desfășurând activități specifice de barman în incinta punctului de lucru al petentei ; acesta a declarat în scris că lucrează pentru petentă din data de 1.07.2014, fiind în perioada de probă ,că lucrează normă întreagă, în ture de la 9,00 la 23,00, 2 zile urmate de 2 zile libere, și câte 2 zile de sâmbătă și de duminică pe lună, pentru un salariu de 670 lei net, 900 lei brut, și că nu a primit un exemplar al contractului individual de muncă.În data de 8.08.2014 petenta a transmis în Revisal contractul de muncă al numitului S. M., încheiat cu data începerii activității de 1.07.2014, dar cu timp de lucru de 2 ore/zi, contrar celor susținute de către angajat . Susținerile petentei referitoare la perioada de probă pentru verificarea aptitudinilor persoanei respective nu reprezintă un motiv de exonerare de răspundere, astfel cum reiese din prevederile art.31 alin.1-4 din Legea 53/2003 – Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1494/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Medias în dosarul nr._ , a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta ca neîntemeiată și a fost menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/1.08.2014, ca legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contravențional . nr._/1.08.2014 întocmit de către intimat a fost sancționată petenta pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 – Codul muncii cu amendă în cuantum de 10.000 lei.
În fapt s-a reținut că, la data de 31.07.2014, ora 14,00, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru – bar al petentei, situat în Ș. mare, ., unde a fost identificat numitul S. M., care a declarat că este în perioada de probă, nu a primit un exemplar al contractului individual de muncă, lucrează din data de 1.07.2014 în funcția de barman cu un salariu de 900 lei / lună, cu normă întreagă .
S-a constatat că angajatorul încalcă prevederile art.16 alin.1 din Legea 53/2003, care prevede că primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, constituie contravenție .
Reprezentantul legal al petentei a fost de față la efectuarea controlului și la întocmirea procesului-verbal contravențional.
Potrivit dispozițiilor art.260 alin.1 lit.e din Legea 53/2003: „ Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (…) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Corespunzător prevederilor art.16 alin.1 din lege: „contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”
Contractul individual de muncă se încheie anterior începerii activității, și se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă ( alin.2 al aceluiași text legal ).
Chiar dacă angajatorul optează pentru stabilirea unei perioade de probă, sunt incidente prevederile art.31 alin.1-4 din lege, potrivit cărora:
„(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
(4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.”
Petenta nu contestă temeinicia procesului-verbal contravențional .
La data efectuării controlului de către inspectorii de muncă, numitul S. M. a declarat ( astfel cum se menționează în fișa de identificare – fila 18 dosar) că prestează activitate în funcția de barman de la data de 1.07.2014, cu normă întreagă de 8 ore pe zi, fiind în perioada de probă, pentru un salariu lunar net de 670 lei și 900 lei brut .
Audiat fiind în instanță, în calitate de martor, la propunerea petentei, S. M. declară ( fila 61 ) că, la momentul efectuării controlului ( 31.07.2014 ) lucra de o săptămână și câteva zile, și că perioada de probă a durat câteva săptămâni până la data de 1.07.2014, când i s-a încheiat contract individual de muncă.
Totodată, martorul afirmă că pe perioada de probă lucra 8-9 ore pe zi, iar de la data de 1.07.2014 lucrează doar două ore pe zi, atunci când este solicitat de către J. V., pentru un salariu de 255 lei.
Declarația dată de martor în instanță este în totală contradicție cu declarația dată de acesta cu ocazia controlului efectuat de către inspectorii de muncă.
Astfel, potrivit depoziției date în instanță, martorul ar fi lucrat și înainte de data de 1.07.2014, câteva săptămâni, cu titlu de perioadă de probă, ceea ce presupune că acesta a lucrat aproximativ 2 luni până la momentul controlului, fără a avea încheiat contract individual de muncă .
Contractul de muncă a fost încheiat ulterior întocmirii procesului-verbal contravențional, fiind transmis de către petentă la data de 8.08.2014 în sistemul Revisal ; contractul apare ca fiind încheiat la data de 30.06.2014, cu începere a activității de muncă de la data de 1.07.2014, pentru un program de 2 ore/zi.
Potrivit depoziției martorului, acesta primește un salariu lunar de 255 lei.
Din cele reținute, se desprind câteva aspecte controversate, de natură să creeze dubii asupra bunei-credințe a reprezentantului legal al petentei .
În primul rând, ar fi momentul de început al activității martorului, moment care se pare că este chiar anterior celor constatate de către inspectorii de muncă exclusiv pe baza declarației date de acesta cu ocazia controlului efectuat .
Apoi, se pune problema volumului de activitate zilnică a martorului ; potrivit propriei sale declarații, acesta a fost solicitat de către J. V. în iunie 2014 să o ajute în activitatea specifică barului, în condițiile în care programul de funcționare al acestuia este de la 9 dimineața până a doua zi dimineața la ora 5, și aceasta era singura care se ocupa de bar. În mod surprinzător și neverosimil, însă, după data de 1.07.2014 până în prezent, martorul ar lucra doar 2 ore pe zi, și doar atunci când J. V. are altă treabă și nu poate desfășura efectiv activitatea de barman . Nu numai că este neverosimil faptul că, deși în așa-zisa perioadă de probă, martorul lucra 8-9 ore pe zi, în ture de la 9,00 la 23,00- 2 zile urmate de 2 zile libere, și câte 2 zile de sâmbătă și de duminică pe lună ( astfel cum, de altfel, declară însuși martorul în fața inspectorilor de muncă cu referire la perioada lunii iulie ), iar ulterior nu a mai fost nevoie să lucreze decât două ore pe zi ( în contextul în care programul de funcționare al barului a rămas neschimbat, iar martorul și J. V. sunt singurii care prestează activitate de barman ), dar este chiar în contradicție cu declarația dată de martor inspectorilor de muncă referitor la perioada lunii iulie .
Se poate lesne bănui, prin urmare, că cele menționate în contractul individual de muncă cu referire la programul de muncă și la salariul cuvenit martorului, nu sunt reale.
Ca atare, instanța reține că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa de către agentul constatator, procesul verbal fiind legal și temeinic .
Totodată, instanța reține că sancțiunea aplicată acesteia a fost corect individualizată în raport de criteriile legale prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G.2/2001, corespunzător pericolului social concret al faptei săvârșite, pentru argumentele deja evocate, aplicarea sancțiunii avertismentului fiind apreciată ca ineficientă în planul reeducării petentei din perspectiva conduitei sale în calitate de angajator
Împotriva sentinței civile nr. 1494/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Medias în dosarul nr._ , petenta J. V. PFA a declarat apel la data de 12.12.2014 prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, cf art . 480 al 3 teza a II a C., iar in subsidiar, in baza art 480 al 3 teza I cpc admiterea apelului si schimbarea în totalitate a hotărârii atacata în sensul schimbării sancțiunii amenzii în avertisment.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că cercetarea judecatoreasca efectuata in cauza nu a fost indreptata asupra contraventiei identificata in actul constatator ci s-a analizat o alta imprejurare cu privire la care nu exista acuzatie si care excede obiectului judecatii, ca acest aspect echivaleza cu lipsa judecatii fondului. Cu privire la petitul subsidiar s-a aratat, in esenta, ca instanta a transformat o circumstanta atenuanta . recunoasterea savarsirii faptei se transforma . respingerea plangerii, ca pozitia procesuala a petentei a fost acela ca nu a avut cunostinta despre necesitatea incheierii contractului individual de munca pe perioada de proba, ca a recunosut aceasta neglijenta si conduita sa ar fi trebuit sa atraga clementa din partea instantei . S-a mai aratat ca instanta a aplicat principiul in dubio pro reo in defavoarea petentei, ca acest dubiu ar fi trebuit sa ii profite petentei, ca instanta s-a pronuntat avand in vedere aspecte care nu sunt incriminate prin procesul verbal de contraventie, ca dintre toate aspectele controlate inspectorii de munca nu au gasit decat o singura neregula, ca solutia pronuntata se fundamenteaza pe o imrejurare ulterioara incheierii procesului verbal si pentru care petenta nu a fost sanctionata, ca instanta nu a facut nici o referire la inscrisurile depuse le dosar si din care rezulta ca si-a inceput activitatea doar in luna aprilie 2014, ca toate obligatiile datorate bugetului statului au fost indeplinite si ca si-a indeplinit si obligatiile stabilite de inspectorii de munca in intervalul acordat.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul I. T. DE MUNCĂ SIBIU a formulat întâmpinare la data de 04.02.2015 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1494/2014 arătând că situația faptică din procesul-verbal se coroborează cu ansamblul probator administrat, ca instanta a interpretat corect actul dedus judecatii, ca judecata de fond s-a efectuat cu cercetarea fondului, ca instanta a luat in considerare atat fisa de identificare completata de S. M. la solicitarea inspectorului de munca cat si depozitia data de acesta in fata instantei, ca si pentru perioada de proba exista obligatia de a se incheia contract de munca, ca la individualizarea sanctiunii instanta a tinut cont de perioada mare de timp de cca 2 luni in care unitatea a primit la munca fara forme legale pe S. M., ca daca nu ar fi fost efectuat controlul unitatea nu ar fi incheiat nici ulterior contract de munca si ca in mod corect s-a apreciat de catre instanta ca exista dubii cu privire la buna credinta a reprezentantului legal al petentei . S-a mai precizat că instanța de fond a reținut în mod corect că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, petenta stăruind o perioadă îndelungată de timp în acțiunea antisocială
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
Apelanta a formulat si raspuns la intampinare (f 22) prin care a reiterat, in esenta, cele mentionate in cererea de apel.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în condițiile art. 479 C.proc.civ., tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
La data de 01.08.2014 a fost intocmit de catre intimata procesul-verbal de contraventie . nr._/1.08.2014 prin care apelanta petenta a fost sancționată cu amenda de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 – Codul muncii .
În fapt s-a reținut că, la data de 31.07.2014, ora 14,00, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru – bar al petentei, situat în Ș. mare, ., unde a fost identificat numitul S. M., care a declarat că este în perioada de probă, nu a primit un exemplar al contractului individual de muncă, lucrează din data de 1.07.2014 în funcția de barman cu un salariu de 900 lei / lună, cu normă întreagă .
S-a constatat că angajatorul încalcă prevederile art.16 alin.1 din Legea 53/2003, care prevede că primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii activității, constituie contravenție .
Reprezentantul legal al petentei a fost de față la efectuarea controlului și la întocmirea procesului-verbal contravențional
Tribunalul reține că petenta nu a contestat nici in fata primei instante si nici prin cererea de apel starea de fapt mentionata in procesul verbal, aratand doar ca nu a incheiat contract de munca pentru persoana primita la munca in perioada de proba din cauza ca nu stia ca este obligatoriu acest fapt si ca a formulat apel împotriva sentinței si cu privire la modalitatea gresita de individualizare a sancțiunii.
Analizand hotararea primei instanta raportat la motivele de apel mentionate de apelanta petenta instanta constata ca motivele invocate sunt neintemeiate, ca in mod corect a fost stabilita starea de fapt de catre instanta de fond, ca in mod corect s-a efectuat cercetarea fondului cauzei si ca referirile primei instante cu privire la realitatea contractului de munca cu timp partial incheiat martorului S. M. nu reprezinta decat argumente cu privire la reaua credinta a reprezentantului legal al petentei, rea credinta care care a determinat instanta de fond sa aprecieze ca in speta nu se justifica aplicarea sancțiunii avertismentului . Astfel, pornind de la analizarea declaratiei martorului audiat in cauza, instanta de fond a concluzionat ca cele menționate în contractul individual de muncă cu referire la programul de muncă și la salariul cuvenit martorului, nu sunt reale, si, pe cale de consecinta a apreciat ca sanctiunea avertismentului ar fi „ ineficientă în planul reeducării petentei din perspectiva conduitei sale în calitate de angajator „.
In consecinta se constata ca nu a fost analizata de catre instanta de fond o alta imprejurare cu privire la care nu exista acuzatie, ca circumstanta atenuanta a recunoasterii faptei nu a fost transformata ., ca starea de fapt pentru care a fost sanctionata petenta era in mod evident corect mentionata, ca petenta nu avea cum face dovada contrara acestei stari de fapt, neputand prezenta un contract de munca incheiat la o data anterioara controlului si inregistrat in REVISAL, ca recunoasterea faptei nu poate fi deci considerata ca si circumstanta atenuanta si ca apelanta nu poate invoca in aparare necunoasterea dispozitiilor legale.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sanctiunii realizată de instanța de fond se reține că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a sancțiunii dispunând respingere cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
La aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea amenzii aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece apelanta-petentă nu a incheiat contract de munca unei persoane primite la munca pentru o perioada lunga de timp, respectiv timp de 2 luni înaintea constatării săvârșirii faptei de către inspectorii ITM, și, nici dupa efectuarea controlului nu a inteles sa ii incheie acestei persoane contract de munca conform timpului de munca efectiv si activitatii efectiv prestate de acesta, singura imprejurare ca petenta si-a inceput efectiv activitatea doar in luna aprilie 2014 neconstituind o circumstanta atenuanta suficienta pentru aplicarea sanctiunii avertismentului .
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea de apel formulată de apelanta - petentă împotriva sentinței civile nr. 1494/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Medias în dosarul nr._ , sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta -petentă J. V. PFA cu sediul in S. M. . jud Sibiu în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă Sibiu, cu sediul în Sibiu, ..17, jud. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1494/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Medias în dosarul nr._ și păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. V. S. L. M. O.
GREFIER,
C. M. P.
Plecat în C.O.semnează
Conform art.426 alin 4 C.
Grefier șef
C. M.
Tehnored. L.M.O. 26.06.2015
ex. 4
J.fond – D.I. S.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
