Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 20476/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Judecător T. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de apelanta A.N.A.F. -DIRECȚIA R. ANTIFRAUDA SIBIU, apelant DIRECȚIA R. ANTIFRAUDA SIBIU în contradictoriu cu intimata F. P. . P. . M. Ș., împotriva sentinței civile nr. 3569/13.06.201având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezint ă pentru intimată av. M. Ș., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Instanța,verificând cererea de apel prin prisma prevederilor art.468,482 NCPC raportat la dispozițiile art. 131 și 185 NCPC, reține că este competentă general, material și teritorial să judecE cauza și constată că apelul a fost declarat în termen.
Verificând apelul prin prisma prevederilor art.470 al.l lit.b și e și alin.2 NCPC constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.470/3 teza I NCPC, sub sancțiunea nulității.
Tribunalul reține că limitele apelului sunt determinate de aceea ce s-a supus judecării în primă instanță și de motivele de apel. Constată că motivarea apelului nu cuprinde mijloace de apărare sau dovezi noi .
Instanța în baza art.482 raportat la art.238 din NCPC pune în discuția părți prezenta estimarea duratei procesului.
Reprezentanta intimatei precizează că, cauza se poate soluționa la acest termen arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat, instanța în baza art.482 NCPC coroborat cu art.392 NCPC deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului,menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Invocă faptul că intimata nu a săvârșit contravenția prevăzută de art.5 al.4 din OG nr. 15/1996. Intimata a acordat un avans spre decontare ,faptă ce nu constituie contravenție . Avansul de 10.000 lei se circumscrie limitei maxime admisă de lege,scopul achiziționării a fost acela al achiziționării de marfă. Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, acordarea cheltuielilor de judecată în apel, dovedite cu chitanța depusă la dosar.
Tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, motiv pentru care închide dezbaterile asupra apelului și în temeiul art.482 în aplicarea art.394 NCPC reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Constată că sub dosar nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în Sibiu, ., județul Sibiu, în contradictoriu cu intimata, A.N.A.F. - DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 17, județul Sibiu, solicitând instanței ca prin sentință să dispună:
- anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 05.12.2013, ca netemeinic și nelegal și, în consecință, să se dispună anularea amenzii aplicate;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a plângerii se arată că, în data de 04.12.2013 a fost acordat numitului Tiban F. - angajat și asociat al societății, cu titlu de avans pentru aprovizionare marfă suma de 10.000 lei. Avansul astfel acordat se încadrează în prevederile art. 5 alin. 2 lit. c și art. 5 alin. 4 din OG nr. 15/1996 coroborat cu pct. 7 din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 2185/2004.
Potrivit acestor reglementări legale este permisă efectuarea plăților în numerar către persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei, iar sumele acordate de persoana juridică angajaților proprii cu titlu de avansuri pentru aprovizionări diverse se încadrează în categoria plăților către persoanele juridice.
Ori, în condițiile în care societatea petentă a acordat angajatului propriu în data de 04.12.2013 un avans spre decontare în sumă de 10.000 lei cu scopul efectuării de aprovizionări diverse, plata făcută respectă limita maximă admisă de lege, astfel că sancționarea contravențională este nejustificată.
Prin sentința civilă nr.3569/2014, instanța legal sesizată a admis în parte plângerea petentei și în consecință, a înlocuit sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei cu sancțiunea „ avertisment”.
Totodată, a fost obligată intimata la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr. 1563/05.12.2013 încheiat de Direcția R. Antifraudă Sibiu, petenta . SRL a fost sancționată cu amendă în sumă de 5.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 din OG nr. 15/1996.
S-a reținut în sarcina petentei săvârșirea următoarei fapte: în urma controlului efectuat în data de 05.12.2013 la sediul societății din Sibiu, ., s-a constatat că nu au fost respectate prevederile art. 5 alin. 4 din OG nr. 15/1996, unde se prevede că la acordarea avansurilor spre decontare în scopul efectuării de plăți către persoane juridice se vor respecta cerințele prevăzute la alin. 2 lit. c art. 5, respectiv de 5.000 lei către o singură persoană juridică. Astfel, în data de 04.12.2013 societatea a acordat avans pentru cumpărare marfă pentru domnul Tiban F. conform dispoziției de plată FN din 04.12.2013 în sumă de 10.000 lei. Fapta este sancționată conform art. 6 alin. 2 din OG nr. 15/1996, ea fiind săvârșită în data de 04.12.2013 și sancționată în data de 05.12.2013. La prezentul proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se anexează în copie conform cu originalul dispoziția de plată din data de 04.12.2013, precum și nota explicativă dată de administratorul societății Tiban F..
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de reprezentantul societății petente cu mențiunea că a luat cunoștință de conținutul acestuia și că vor fi formulate obiecțiuni în termenul legal.
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în cauză, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/1996 persoanele juridice pot efectua plăți în numerar în următoarele cazuri: c) plăți către persoane juridice în limita unui plafon zilnic maxim de 10.000 lei, plățile către o singură persoană juridică fiind admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 5.000 lei. Totodată, alin. 4 al art. 5 prevede că, la acordarea avansurilor spre decontare, în scopul efectuării de plăți către persoane juridice, se vor respecta cerințele prevăzute la alin. 2 lit. c.
Referitor la situația avansurilor spre decontare, în Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din OG nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar valutare la pct. 7 se prevede că, sumele acordate de persoanele juridice angajaților proprii cu titlu de avansuri pentru aprovizionări diverse vor avea regimul plăților către persoane juridice și se vor încadra în limita plafonului de 10.000 lei, prevăzut la art. 5 alin. 2 lit. c) din ordonanță.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că, întrucât plățile către o singură persoană juridică sunt admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 5.000 lei, avansul spre decontare acordat unui singur salariat nu trebuie să depășească limita de 5.000 lei într-o singură zi, iar suma avansurilor acordate într-o singură zi intră în calculul plafonului maxim de 10.000 lei, în mod greșit apreciind petenta că se poate acorda unui salariat un avans spre decontare în sumă de 10.000 lei într-o singură zi.
Având în vedere faptul că numitului Tiban F. i s-a acordat la data de 04.12.2013 din casieria societății suma de 10.000 lei cu titlu de contravaloare avans marfă, conform dispoziției de plată emisă la data respectivă, în mod justificat apreciază instanța fondului s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 6 alin. 2 din OG nr. 15/1996.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța de fond, analizând sancțiunea aplicată, prin raportare la criteriile prev.de art.5 alin 5 și art.21 alin 3 din OG 2/2001, la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, la faptul că imediat după efectuarea controlului societatea a acționat în sensul îndreptării neregulilor constatate, la data de 06.12.2013 fiind restituit integral avansul acordat spre decontare cu depășirea plafonului legal, că plata amenzii stabilite în sarcina petentei, deși reprezintă minimul amenzii, constă într-o sumă importantă care poate afecta activitatea societății, a apreciat că se impune reindividualizarea acestei sancțiuni, dispunând înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, ca fiind suficientă pentru realizarea scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ București, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În expunerea motivelor de apel, se susține în esență că instanța de fond, în mod greșit a considerat că prin procesul verbal . nr._/05.12.2013 încheiat de Direcția R. Antifrauda Fiscala Sibiu, agentul constatator nu a avut în vedere dispozițiile art.21 alin 3 din OG 2/2001 referitoare la gradul de pericol social al faptei savârșite în momentul aplicării sancțiunilor petentei . SRL.
Apreciază apelanta că sancționarea contravenționala este perfect justificată, întrucât plățile către o singură persoana juridică sunt admise în limita unui plafon zilnic în sumă de 5.000 lei, iar suma acordată ca și avans marfa conform dispoziției de plată FN/04.12.2013 este de 10.000 lei.
Totodată, susține apelanta că fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apelanta afirmă că în mod nelegal, instanța a admis cererea contestatoarei de obligare a instituției intimate la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, nu s-a reținut că ar exista vreo culpă procesuală Agentiei Naționale de Administrare Fiscală, care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art.466 și urm Cod procedură civilă, Lg.nr.28/1999, Lg.nr.82/1991, OG nr.2/2011 și dispozițiile art.223 alin3 C..
Verificând în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul constată că, criticile formulate de apelantul petent nu sunt fondate pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a cenzurat în mod corect atât probatoriul administrat în cauză, cât și interpretarea dispozițiilor legale incidente speței.
Cenzurând argumentele apelantului cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind criteriile de individualizare ale sancțiunii aplicate, Tribunalul le găsește nefondate.
Fiind sesizată prima instanță și cu privire la o nouă apreciere a sancțiunii aplicate, în mod corect a apreciat, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de lege, că se justifică măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Astfel, se constată că intimata - petentă nu figurează cu antecedență contravențională și imediat după aplicarea sancțiunii contravenționale, s-a conformat dispozițiilor legale.
Nici motivul de apel vizând cheltuielile de judecată nu poate fi primit.
Apelanta se află în culpă procesuală, iar cheltuielile de judecată reprezentând c/val taxei judiciare de timbru, au fost necesare și real făcute.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 476 al.3 C.p.c,. apreciază ca nefondate criticile apelantului, motiv pentru care va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond, în temeiul art. 480 al. l teza I C.p.c.,ca fiind legală și temeinică.
Văzând și prevederile art.453 alin.1 din NCPC coroborate cu dispoz. art.452 din același cod;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ București împotriva sentinței civile nr.3569/13.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o menține.
Obligă apelanta A.N.A.F. să plătească în favoarea intimatei S.C. F. P. .. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2015.
Președinte, M. O. | Judecător, T. M. | |
Grefier, M. M. |
Red.TM/28.07.2015
C..CM/13.08.2015
J.Fond S.R.
Ex.5
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 612/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 410/2015.... → |
|---|
