Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 317/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 317/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 7126/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 317
Ședința publică din 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
GREFIER: L. B.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect contestație act administrativ privind pe reclamantul Ș. M., cu domiciliul în . și pe pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE prin AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea ., jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din 10 ianuarie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ /08.11.2012 reclamantul Ș. M. în contradictoriu cu pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE prin AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TULCEA, a formulat contestație împotriva Deciziei nr._ din 03.10.2012 prin care i s-a imputat suma primită cu titlu de indemnizație de creștere a copilului O.U.G. nr. 111/2010, Opțiunea II.
În motivare arată că, din 21 aprilie 2011 a solicitat în scris să primească sumele cuvenite pentru creșterea copilului, dar s-au găsit sume ca venituri în valoare de 1280 lei pe perioada anului 2011.
Arată că, în realitate, conform adeverinței de venit nr._ din 8 noiembrie 2012 eliberată de Administrația Finanțelor Publice – Babadag, rezultă că pe perioada anului 2012 reclamantul nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile.
Mai arată că, veniturile din asigurări cu S.C. Carpatica Asig S.A. au fost contractate în anii anteriori și pe anul 2011, dar priveau utilaje agricole și auto proprii, veniturile fiind neînsemnate.
Mai arată reclamantul că nu și-a dat seama că suma de 1.280 lei realizată pe întreg anul 2011 trebuia declarată, întrucât contractele erau din perioada 2007, iar pentru aceste motive este de acord să plătească venitul realizat de 1.280 lei, dar nu toată indemnizația în valoare de 16.000 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, decizia nr._ din 03.10.2012, copie act identitate, adeverință de venit, alte înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 06 decembrie 2012 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare în care, în principal, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, motivat de faptul că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la data de 08.11.2012, iar contestația la deciziei a fost depusă la A.J.P.I.S. Tulcea la data de 09.11.2012, încălcând astfel condițiile stabilite de Legea contenciosului administrativ.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamantul a încălcat două condiții fundamentale pentru acordarea concediului și indemnizației pentru creșterea copilului până la 2 ani, respectiv nu și-a suspendat toate activitățile producătoare de venit și a realizat venituri supuse impozitului pe venit în perioada de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului.
Examinând cauza și excepția invocată, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, instanța reține că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile de către partea care se consideră vătămată într-un drept al său prevăzut de lege printr-un act administrativ considerat nelegal, iar neîndeplinirea acestei proceduri prealabile împiedică formularea acțiunii în justiție.
În cauză, se constată că decizia nr._ a fost emisă de intimată la 03.10.2013 iar contestația care reprezintă o procedură prealabilă a fost înregistrată la intimată la 9.11.2012, în timp ce acțiunea s-a înregistrat la Tribunalul Tulcea la 8 noiembrie 2012, deci înainte de soluționarea plângerii prealabile.
Dar până la pronunțarea hotărârii, intimata a comunicat răspuns contestatorului astfel că, pentru a evita un formalism excesiv, instanța nu va reține excepția invocată cu privire la lipsa procedurii prealabile, în condițiile în care este evidentă poziția intimatei în ce privește solicitarea petentului.
Pe fond, instanța reține că, pe baza probelor administrate, contestatorul este beneficiar al indemnizației pentru creșterea copilului până la 2 ani din data de 21.04.2011 pentru minorul Ș. I. M., conform Deciziei nr._/17.06.2011 emisă de intimată.
Potrivit art. 13 alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 111/2010 și art. 6 alin. 5 lit. f) din H.G. nr. 52/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. Nr. 111/2010, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă doar cu condiția suspendării activității pentru perioada în care se solicită concediul pentru creșterea copilului.
Instanța mai reține că, potrivit art. 7 din H.G. Nr. 52/2011 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a ordonanței de urgență nr. 111/2010, concediul pentru creșterea copilului până la 1-3 ani și cel de până la 2 ani se acordă la cererea scrisă aprobată de angajator iar în cazul persoanelor îndreptățite care desfășoară activități independente sau agricole, care nu au un contract de muncă, concediul îl reprezintă întreruperea sau suspendarea activității pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de un an sau 2 ani ori 3 ani pentru copilul cu handicap.
Din probele administrate în cauză, rezultă că contestatorul a procedat la suspendarea activității în baza contractului de muncă la S.C. SEREDI AGROCEREAL S.R.L. fără a-și suspenda contractul de mandat încheiat cu S.C. CARPATICA ASIG S.A., cu numărul 19/28.12.2007, în baza căruia a continuat să realizeze venituri în perioada februarie – decembrie 2011, ianuarie 2012, aprilie – iulie 2012.
Întrucât contestatorul nu a respectat condițiile prevăzute de lege pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului și a primit drepturi în perioada când s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului, în mod corect intimata a procedat la recuperarea indemnizației, conform art. 24 din O.U.G. Nr. 111/2010 pentru perioadele aflate în discuție.
Contestatorul nu a procedat la suspendarea contractului de mandat cu nr. 19/28.12.2007 decât la 01.08.2012 și a realizat venituri impozabile pe perioada cât a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, așa cum rezultă din adeverința nr._ din 13.09.2012 emisă de S.C. CARPATICA ASIG S.A., cât și din declarația de impunere pe anul 2011 a contestatorului.
Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 111/2010, reclamantul era obligat să comunice în scris Primăriei orice modificare intervenită în situația sa care să fi avut incidență asupra încetării ori suspendării plății indemnizației, în termen de 15 zile de la momentul în care a apărut o astfel de situație ori este evident că această obligație nu a fost respectată.
Față de toate aceste considerente, se va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile ca nefondată.
Respinge acțiunea având ca obiect contestație act administrativ privind pe reclamantul Ș. M., cu domiciliul în . și pe pârâtul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE prin AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea ., jud. Tulcea, ca nefondată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B. L. B.
06.02.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
07.02.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 166/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
