Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4639/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4639/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 7301/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4639/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect contestație act administrativ fiscal suspendare act administrativ privind pe reclamanta B. L. PFA cu sediul în loc. L., ., jud. Tulcea și pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
Susținerile părții prezente pe fond au avut loc în ședința din 09 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ /14 noiembrie 2012, reclamanta B. L. PFA a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Deciziei nr.24/16.05.2012 emisă de DGFP Tulcea și admiterea contestației formulate conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata nr._/29.02.2012 emisă de DGFP Tulcea, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că organul de control fiscal a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr._/14.04.2011, prin care nu era acceptată ca TVA deductibil suma de 12.727 lei. Prin acest act se stabilea obligația de plată a sumei de 13.726 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar și accesoriile aferente.
Susține reclamanta că împotriva actelor fiscale menționate mai sus a formulat în condițiile art. 205-207 Cod proc. fiscală o contestație adresată organului emitent și înregistrată sub nr._/09.04.2012.
În esență, a arătat reclamanta că organul de control a aplicat în mod eronat prevederile Codului fiscal în vigoare la data efectuării operațiunilor contabile și materiale, în ceea ce privește deductibilitatea TVA.
Învestită cu soluționarea acestei contestații a fost pârâta DGFP Tulcea care a emis Decizia nr. 24/16.05.2012, prin care a susținut că nu pot fi avute în vedere susținerile reclamantei întrucât operațiunile materiale în baza cărora au fost întocmite documentele justificative pe care organele de control le-au avut în vedere nu au fost necesare în scopul desfășurării activității.
Arată reclamanta că, într-o prima analiză, rezultă faptul că organul de control, prin decizia de impunere nr._/29.02.2012, în mod eronat a stabilit în sarcina agentului economic suma de 12.727 lei TVA, în fapt fiind vorba doar de suma de 4.639 lei taxa pe valoarea adăugată datorată suplimentar de PFA B. L., diferența de 8.088 lei reprezentând TVA refuzată la rambursare.
Referitor la suma de 1.787 lei, reprezentând TVA aferenta achiziției de servicii necesare întreținerii unei combine pentru recoltat porumb, pentru a justifica refuzul rambursării, organul de control fiscal invocă art.145 alin.(2) lit. a) din Codul Fiscal.
Se susține că, este evident că organul fiscal a interpretat într-un sens foarte restrictiv, la timpul trecut, prevederea legală respectivă, căci PFA B. L. a achiziționat utilajul agricol respectiv în scopul de a obține venituri viitoare din operațiuni autorizate prin obiectul principal de activitate.
Din punctul de vedere al reclamantei, PFA B. L. a îndeplinit condițiile cerute de prevederile legale, respectiv Codul fiscal, pentru a putea beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziției de servicii de reparații a utilajului agricol, respectiv: desfășoară operațiuni taxabile, în sensul ca este înregistrata în scopuri de TVA și livrările sale sunt taxabile, și deține factura fiscala emisa de un furnizor către sine, după cum spune si textul legal.
Referitor la suma de 2.720 lei, reprezentând TVA aferenta facturii fiscale nr.7/09.09.2011 emisă de furnizorul .. pentru operațiuni de întreținere a unor utilaje agricole, organul fiscal, specialist în lucrări agricole de altfel, în urma unui calcul empiric făcut din birou, apreciază că operațiunile respective nu erau necesare, considerându-le integral nedeductibile, invocând art. 21 din Codul Fiscal.
În afara faptului că organul fiscal nu precizează în ce proporție cheltuielile de întreținere a utilajelor agricole derulate de contribuabil nu au fost necesare, neapelând la niște normative tehnice emise de specialiști, ci la pure aprecieri birocratice nefondate, agentul fiscal invoca anumite prevederi aplicabile la calculul impozitului pe profit. Pentru deductibilitatea taxei pe valoarea adăugată, pe care agentul economic a plătit-o partenerului de afaceri, PFA B. L. a îndeplinit condițiile cerute de Codul Fiscal pentru deductibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor, după cum s-a specificat mai sus, respectiv: derularea de operațiuni taxabile și deținerea unei facturi fiscale pe numele sau.
Referitor la suma de 7.935 lei reprezentând TVA aferent avansului plătit către furnizorul S.C. CIP-A. S.R.L. pe care organul de control nu a acceptat-o ca deductibilă pe motivul că până la data controlului nu s-a stins avansul facturat, ținem să precizăm faptul că stingerea avansului prin stornarea facturii fiscale nu se putea întâmpla decât în doua cazuri: fie la predarea către S.C. CIP-A. S.R.L. a bunurilor care făceau obiectul contractului (100 tone grâu), fie la restituirea de către PFA B. L. a sumei primite in avans. Ori, niciuna din cele doua situații nu avusese loc pana la data controlului fiscal, drept pentru care nu trebuia stornata factura de avans, chiar dacă termenul contractual fusese depășit, contractul nefiind reziliat de niciuna din părți si producând în continuare efecte. Iar pentru taxa pe valoarea adăugată aferenta avansului plătit, PFA B. L. deținea factura fiscala emisa de furnizor, fapt ce îi dădea dreptul la deducerea taxei aferente acestuia.
Referitor la taxa în suma de 285 lei aferenta consumului de benzina pentru deplasarea cu un autoturism utilizat de contribuabil, suma neacceptata la deducere de către organul fiscal pe motiv ca PFA B. L. nu ar fi deținut un autoturism in patrimoniul afacerii, însuși organul de control se contrazice mai departe, precizând ca PFA B. L. utilizează un autoturism in baza unui contract de comodat, iar deplasările pentru care s-a decontat cheltuiala s-au efectuat in interesul afacerii, fapt justificat pe baza documentelor întocmite in acest sens (ordine de deplasare, foi de parcurs).
În dovedire, s-au depus la dosar o . înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat pârâta că ca urmare a inspecției fiscale efectuata de D.G.F.P. - Activitatea de Inspecție Fiscala Persoane Fizice la PFA B. L., organele de control au verificat modul de evidenta, calcul, declarare si virare a taxei pe valoare adaugata către bugetul consolidat al statului.
Astfel, se arată, au fost efectuate verificări asupra sumei negative de TVA in cuantum de 8.088 lei solicitate la rambursare prin decontul de TVA înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Baia cu nr._/25.10.2011 pentru luna septembrie 2011, organele de control stabilind ca PFA B. L. nu are dreptul la deducerea TVA in suma de 8.088 lei; in plus, aferent diferențelor de TVA (4.639 lei) constatate suplimentar pentru perioada verificata 01.05._11, conform art. 120 din Codul de procedura fiscala, au fost calculate accesorii (999 lei), respectiv majorări si penalități de întârziere aferente TVA pentru perioada 26.09._11.
De asemenea, se susține, in urma verificărilor, organele de control fiscal au constatat: PFA B. L. a dedus taxa aferenta cheltuielilor cu reparația si întreținerea unei combine de recoltat porumb deși avea cultura de mazăre in condițiile in care aceasta nu a fost utilizata niciodată si nici nu a efectuat prestări de servicii către alți clienți; reclamanta a dedus taxa aferenta achizițiilor de carburant (benzina) utilizat pentru un autoturism proprietate personala; de asemenea, a dedus taxa aferenta avansului de marfa facturat de . SRL, fara a storna avansul de marfa dupa expirarea termenului.
Concluziile controlului vizând perioada verificata, au fost consemnate in Raportul de inspecție fiscala parțiala nr._/29.02.2012, in baza căruia a fost emisa Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr._/29.02.2012, prin care au stabilit in sarcina PFA B. L. obligații fiscale de plata in suma totala de 13.726 lei, reprezentând: 12.727 lei TVA de plata, 999 lei accesorii TVA constând in majorări (303 lei) si penalități (636 lei) de întârziere aferente TVA de plata.
Reclamanta a depus la sediul DGFP Tulcea contestație împotriva deciziilor de impunere deciziilor de impunere nr._ si_/14.09.2011 emise in baza constatărilor stabilite prin raportul de inspecție fiscala, insa in urma analizei documentelor existente la dosarul cauzei, a susținerilor reclamantei precum si a actelor normative in vigoare, organul fiscal, prin decizia nr.24/16.05.2012 a respins contestația ca neîntemeiata.
Mai menționează pârâta că, referitor la afirmația reclamantei potrivit căreia „organul de control, prin decizia de impunere nr._/29.02.2012, în mod eronat a stabilit in sarcina agentului economic suma de 12.721 lei TVA, în fapt fiind vorba doar de 4.639 lei taxa pe valoarea adăugată datorată suplimentar de PFA B. L., diferența de 8.088 lei reprezentând TVA refuzată la rambursare" aceasta este eronata întrucât prin decizia de impunere menționată se precizează: TVA stabilită suplimentar de plată: 12.727, din care: TVA respinsă la rambursare- 8.088, TVA stabilită suplimentar și rămasă de plată - 4.639, sumele fiind prezentate in mod legal, astfel defalcate conform Cod MEF 14.13.02.18/i.v, aprobat prin OMEF nr. 149/10.05.2007 privind modelul și conținutul unor documente întocmite în activitatea de inspecție fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o formă de asociere.
Referitor la suma de 1.787 lei precizează pârâta ca reclamanta nu își motivează concret contestația cu privire la această sumă.
Astfel, cu privire la cheltuielile cu reparația combinei de recoltat porumb în sumă de 1787 lei, reclamanta nu a utilizat niciodată această combină întrucât nu a avut cultura de porumb, ci cultură de mazăre și nici nu a prestat servicii către alți clienți; campania de recoltat porumb nu se termină vara ci toamna astfel ca, nu se justifică facturarea reparațiilor combinei în luna august; combina (neutilizată) se afla în garanție și ca urmare reparația putea fi suportată de către furnizor, conform contractului.
Mai mult, din Nota explicativă data de reclamanta, la întrebarea organelor de control "cum explicați devizele de lucrări de service și spălat pentru combina de recoltat porumb, ținând cont de faptul că in perioada verificată nu ați avut cultură de porumb” PFA B. L. răspunde:"conform memoriului justificativ anexat - astfel: referitor la motivele pentru care combina de recoltat porumb a trebuit să fie spălată in lunile septembrie si octombrie 2011" - "D. fiind faptul că se apropia campania de recoltat porumb, a fost nevoie a se face o constatare a stării tehnice a utilajului, ceea ce a necesitat spălarea prealabilă...La o nouă încercare, s-a constatat că procentul de știuleți nedepănușați era prea mare și tot așa....a trecut sezonul de recoltat."
Învederează pârâta faptul ca din declarațiile contradictorii făcute de reclamanta rezultă fără echivoc că deși avea înființată cultura de mazăre, pregătea utilajul pentru cultura de porumb în "lunile septembrie și octombrie 2011" iar devizul anexat la factura nr.62/31.08.2011 (cu TVA 1.787 lei), era aferent lunii august 2011 astfel ca facturarea reparațiilor combinei în luna august nu se justifica.
Referitor la suma de 2.720 lei reprezentând TVA aferentă facturii fiscale nr.7/09.09.2011 pentru operațiuni de întreținere a utilajelor agricole, susținerile reclamantei potrivit cărora „agentul fiscal apeleazăla pure aprecieri birocratice nefondate", aceste acuzații nu pot fi reținute, întrucât organul fiscal a ținut cont de declarațiile reclamantei din contestație, unde preciza că: "având în vedere că suprafața de teren pe care o dețin în arendă este relativ mică, toate aceste utilaje au lucrat în limita posibilităților mele [...] medie 4h/zi” fapt pentru care menținem calculul privind aceste operațiuni pentru suprafața de teren de 111,36 ha prezentat în decizia de soluționare a contestației, ca fiind făcut în baza propriilor declarații și în baza prevederilor Codului fiscal.
Referitor la suma de 7.935 lei reprezentând TVA aferent avansului plătit către furnizorul ., se arată că suma respinsă la deducere aferentă avansului de marfă facturat de . SRL aferentă facturii nr. 105/01.11.2010 emisă în baza contractului nr.29/01.11.2010 este în cuantum de 7.935 lei și nu 2.720 lei cum în mod eronat susține reclamanta; actul adițional nr.2/15.08.2011 prin care a fost prelungit contractul pană la data de 31.12.2012 nu a fost prezentat în timpul controlului, deși, din declarația dată de reclamanta la încheierea inspecției fiscale rezultă faptul că aceasta a pus la dispoziția organelor de control toate documentele și informațiile solicitate pentru desfășurarea inspecției fiscale, potrivit Codului de procedură fiscală.
Se mai precizează că în baza contractului nr. 29/01.11.2010, Cap. l, obiectul contractului îl constituie "vânzarea de către vânzător și cumpărarea pe către cumpărător a cantității aprox. de 100 to grâu din recolta anului 2011" până la data de 15.08.2011, însă, urmare a solicitării de informații suplimentare de către organele de control privind stingerea avansului de marfă, reclamanta revine cu actul adițional nr. 1/15.08.2011 prin care se modifică obiectul contractului astfel: "vânzătorul va presta servicii de reparații și întreținere utilaje (...) Valoarea serviciilor prestate: 48.000 lei" - astfel că, până la data încheierii contractului la 15.08.2011, s-a stornat (cu factura 56/30.06.2011) doar suma de 7.000 lei din avansul inițial, înțelegând că nu s-au mai prestat serviciile.
Întrucât la data de 15.08.2011 a expirat termenul contractului, organele de control stabilesc faptul că a mai rămas de stornat diferența de 41.000 lei cu TVA aferentă în sumă 7.935 lei, insa, conform pct.69,(3) din HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal: "Regularizarea facturilor emise de către furnizori/prestatori pentru avansuri, sau în cazul emiterii de facturi parțiale pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii, se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri și/sau prestării de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeași factură pe care se evidențiază contravaloarea integrală a livrării de bunuri și/sau prestării de servicii. Pe factura emisă se va face o referire la facturile de avans sau facturile parțiale emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi pentru aceeași operațiune, în conformitate cu prevederile art.155 alin. A5) lit. n) din Codul fiscal."
Având in vedere faptul ca până la data soluționării contestației prealabile, reclamanta nu a depus actul adițional nr.2/15.08.2011 prin care susține ca a fost prelungit contractul pana la data de 31.12.2012 în justificarea afirmațiilor sale – susține pârâta că în mod legal a fost respinsă la deducerea suma de 7.935 lei reprezentând TVA aferentă avansului de marfă facturat de . SRL aferentă facturii nr. 105/01.11.2010, și deci, implicit suma de 2.720 lei, cât motivează reclamanta.
Referitor la suma de 285 lei reprezentând TVA aferentă bonurilor de benzină pentru un autoturism pus la dispoziția reclamantei în baza unui contract de comodat, se susține că potrivit dispozițiilor art. 145^1 alin. 1) cod fiscal, cap."Limitări speciale ale dreptului de deducere: „1) In cazul vehiculelor rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maxima autorizate care sa nu depășească 3.500 kg si care sa nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând si scaunul șoferului, nu se deduce taxa pe valoarea adăugata aferenta achizițiilor acestor vehicule si nici taxa aferenta achizițiilor de combustibil destinat utilizării pentru vehiculele care au aceleași caracteristici, aflate in proprietatea sau in folosința persoanei impozabile, cu excepția vehiculelor care se înscriu in oricare dintre categorii: vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenție, reparații, pază și protecție, curierat, transport de personal la și de la locul de desfășurare a activității, precum și vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenți de vânzări și de agenți de recrutare a forței de muncă; vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi; vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane, instruirea de către școlile de șoferi, transmiterea folosinței în cadrul unui contract de leasing financiar sau operațional; vehiculele utilizate în scop comercial, respectiv în vederea revânzării."
Urmare controlului efectuat s-a constatat ca reclamanta nu deține în patrimoniul afacerii și nici nu utilizează vreun autovehicul pentru care să justifice necesitatea achizițiilor de benzină; astfel, organele de control au consemnat in raportul de inspecție fiscala faptul că bonurile fiscale de benzină au fost utilizate pentru un autoturism proprietate personală - fără a se menționa existența vreunui contract de comodat.
Întrucât reclamanta nu face dovada că deține și utilizează autoturismul în interesul afacerii și nu justifică cu documente că ar fi folosit combustibilul în scopul realizării de venituri impozabile, respectiv nu prezintă contractul de comodat, ordinele de deplasare, foile de parcurs, etc., având în vedere că autovehiculul la care se referă reclamanta nu se încadrează în nici una din excepțiile prevăzute de Codul fiscal în acest sens la art.145^1, considera pârâta că afirmațiile reclamantei de la acest punct nu au suport legal, întrucât benzina nu a fost folosită în sensul prevăzut de art. 145, alin (2), lit. a), respectiv numai în folosul operațiunilor sale taxabile.
Potrivit art.48 din Codul fiscal: Nu sunt cheltuieli deductibile: a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sa/el.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Urmare inspecției fiscale parțiale efectuate la PFA – B. L., organele de control din cadrul A.I.F. – Serviciul de Inspecție fiscală Persoane Fizice al D.G.F.P. Tulcea au verificat modul de evidență, calcul, declarare și vizare a taxei pe valoarea adăugată către bugetul consolidat de stat.
Astfel, urmare verificării efectuate asupra sumei negative de TVA în cuantum de 8088 lei solicitate la rambursare prin decontul de TVA înregistrat la A.F.P. Baia sub nr._/25.10.2011 pentru luna septembrie 2011, organele de control aui stabilit că P.F.A. B. L. nu are dreptul la deducerea TVA în sumă de 8088 lei; în plus, aferent diferențelor de TVA – 4639 lei constatate suplimentar pentru perioada verificată 01.05.2011 – 30.09.2011, conform art. 120 din codul de procedură fiscală organele de control au calculat accesorii 999 lei respectiv majorări și penalități de întârziere aferente TVA pentru perioada 26.09.2011 – 25.10.2011.
De asemenea, în urma verificărilor, organele de control fiscal au constatat că P.F.A. B. L. a dedus taxa aferentă cheltuielilor cu reparația și întreținerea unei combine de recoltat porumb deși avea cultură de mazăre, în condițiile în care aceasta nu a fost utilizată niciodată și nici nu a efectuat prestări servicii către alți clienți; a dedus taxa aferentă achizițiilor de carburant-benzină utilizat pentru un autoturism proprietate personală; a dedus taxa aferentă avansului de marfă facturat de S.C. Cip-A. Prestcom S.R.L., fără a storna avansul de marfă după expirarea termenului.
Concluziile raportului vizând perioada verificată, au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală parțială nr._/29.02.2012, în baza căruia s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr._/29.02.2012 prin care au stabilit în sarcina P.F.A. B. L., obligații fiscale de plată în sumă totală de_ lei reprezentând_ lei TVA de plată, 999 lei accesorii TVA constând în majorări (303 lei) și penalități (636 lei) de întârziere aferente TVA de plată.
În cauză a fost încuviințată efectuarea unei expertize contabile de specialitate cu următoarele obiective: 1. să se verifice dacă achiziția serviciilor de întreținere a utilajului agricol aflat în patrimoniul reclamantei se încadrează la operațiuni prin care se acceptă deducerile TVA aferente facturilor fiscale întocmite pentru acestea; 2. să se verifice dacă factura fiscală nr. 7/09.09.2011 emisă de .. a fost emisă conform dispozițiilor legale în vigoare și poate constitui document justificativ pentru deducerea TVA; să se verifice dacă motorina consumată în perioada mai-septembrie este justificată în raport de consumurile specifice tipului de utilaj agricol folosit și de raportul lunar de lucrări; 4. să se verifice dacă factura fiscală de avans emisă de S.C. Cip-A. S.R.L. a fost emisă corect și poate constitui document justificativ în deducerea TVA aferent; 5. să se verifice dacă combustibilul înregistrat pe consumul PFA este justificată de utilizarea autoturismului primit în comodat.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert Tanvuia D. la obiectivele fixate și mai sus amintite s-au dat următoarele răspunsuri: 1. factura nr. 62/31.08.2011 în valoare de_,84 lei din care TVA deductibil 8709,84 lei de la S.C. Cip-A. Prestcom S.R.L. L. a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, iar P.F.A. B. L. a procedat la deductibilitatea TVA aferentă achiziției serviciilor necesare întreținerii combinei pentru recoltat porumb, rezultând din documente legal întocmite, cu respectarea prevederilor art. 145 alin. 2 lit. a (orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile) și art. 146 alin. 1 lit. a (pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul sau de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
2. factura nr. 7/09.09.2011 în valoare de_ lei, TVA deductibil 2720 lei, de la S.C. Actual Avantaj SRL L. a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, iar PFA B. L. a procedat legal la deductibilitatea TVA cu respectarea prevederilor art. 145 alin. 2 și art. 146 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
3. în perioada mai-septembrie 2011 a fost achiziționată cantitatea de_ litri motorină. Motorina consumată în perioada menționată mai sus este justificată respectându-se consumurile specifice tipului de utilaj agricol folosit și luând în considerare raportul lunar de lucrări.
4. factura fiscală de avans marfă nr. 105/01.10.2010 de la S.C. Cip-A. Prestcom S.R.L. conform contractului nr. 29/01.10.2010 a fost emisă corect și constituie document justificativ în deducerea TVA în sumă de 7935 lei conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, art. 145 alin. 2 lit. a și art. 146 alin. 2 lit. a.
5. combustibilul înregistrat pe consumul PFA urmare utilizării autoturismului primit în comodat nu se justifică, aceasta activitate intră sub incidența art. 145^1 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, suma de 285 lei fiind nedeductibilă.
Conform art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Iar potrivit art. 146 alin. 1 pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, precum și dovada plății în cazul achizițiilor efectuate de către persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziționează bunuri/servicii de la persoane impozabile în perioada în care aplică sistemul TVA la încasare.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat existența documentelor justificative referitoare la sumele deduse ca și cheltuieli potrivit dispozițiilor legale cu excepția sumei de 285 lei reprezentând TVA aferent bonurilor de benzină.
În aceste coordonate nu pot fi primite susținerile pârâtei cuprinse în întâmpinarea formulată în condițiile în care nu au fost produse dovezi în acest sens.
În raport de toate aceste considerente urmează ca instanța să admită în parte cererea și să anuleze în parte decizia nr. 24/16.05.2012 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale de plată nr._/29.02.2012 emise de pârâtă, menținând actele atacate pentru suma de 285 lei reprezentând TVA aferent bonurilor de benzină.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2125 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Urmează ca onorariul expertului contabil în sumă de 2125 lei să se vireze din fondul B.L. Ex. Tulcea către d-na expert Tanvuia D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. L. PFA cu sediul în loc. L., ., jud. Tulcea în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
Anulează în parte decizia nr. 24/16.05.2012 și decizia de impunere privind obligațiile fiscale de plată nr._/29.02.2012 emise de pârâtă, menținând actele atacate pentru suma de 285 lei reprezentând TVA aferent bonurilor de benzină.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2125 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Onorariul expertului contabil în sumă de 2125 lei se va vira din fondul B.L. Ex. Tulcea către d-na expert Tanvuia D..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
R. A. VitoșMarian D.
Red. Jud. RAV/20.01.2014
Tehnored. Gref. MD/21.01.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr._ din 21 ianuarie 2014
Către,
BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE TULCEA
Referitor la dosarul nr._ privind pe reclamanta B. L. PFA cu sediul în loc. L., ., jud. Tulcea și pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea, în care d-na expert Tanvuia D. a efectuat expertiza contabilă dispusă de instanță, vă comunicăm următoarele:
- onorariul total de expert este în sumă de 2125 lei ;
- solicităm efectuarea plății în sumă totală de 2125 lei către expert
C. L. D., reprezentând onorariul provizoriu în sumă de 700 lei achitat cu chitanța CEC Bank nr._/1 din 05.02.2013, și onorariu suplimentar în sumă de 1429 lei achitat cu chitanța CEC Bank nr._/1 din 30.09.2013.
Alăturat înaintăm copia chitanțelor care atestă plata efectuată de parte în contul bancar al biroului local din care acesta din urmă efectuează plățile către experți.
Președinte, Grefier,
R. A. V. D. M.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2599/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1954/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
