Obligaţia de a face. Sentința nr. 2204/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2204/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 2663/88/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2204
Ședința publică din 28 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
Grefier: L. B.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face privind pe reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - prin COMISAR ȘEF SOFAN V. cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și pe pârâta S.C. 2K T. S.R.L. cu sediul în Ploiești, .. 10, jud. Prahova și cu sediul procesual ales în mun. București ., ..
Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din 07 martie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14 martie 2013, la data de 21 martie 2013, precum și la această dată când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ 06.07.2011 reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. „2K T.” S.R.L. Ploiești pentru ca în contradictoriu cu aceasta, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la executarea obligațiilor contractuale în sensul că, toate locațiile asumate prin contract să fie conectate și să se încheie procese-verbale de acceptantă semnate de I.P.J Tulcea în vederea recepționării serviciilor; executarea lucrărilor asumate prin caietul de sarcini anexă la contract și la acordul cadru; plata penalităților în cuantum de 0,15% zi de întârziere începând cu data de 15.10.2010, data la care avea obligația să instaleze toate echipamentele și să facă sistemul să funcționeze complet și până la îndeplinirea obligațiilor în totalitate – însemnând data furnizării de serviciu VPN către toate locațiile menționate în contract; stornarea facturilor emise pentru un serviciu nefurnizat începând cu luna noiembrie 2010 până în prezent; restituirea sumei de 15.603,04 lei încasată prin O.P. nr. 1805/27.12.2010 și O.P. nr. 116/27.01.2011, pentru servicii nefurnizate reprezentând facturi din luna noiembrie 2010 - decembrie 2010, suma actualizată cu indicele de inflație la data restituirii efective.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 2009 la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, s-a derulat procedura de achiziție publică pentru achiziționarea de servicii VPN pentru locațiile Ministerului în vederea punerii în aplicare a planului de integrare în sistemul Schenghen, în urma procedurii de atribuire a contractului s-a încheiat acordul cadru_/15.12.2009, acord cadru în baza căruia la nivelul inspectoratelor de poliție s-au încheiat contractele subsecvente de prestare a serviciului VPN. Astfel că la nivelul fiecărui ordonator terțiar de credite urma să se identifice soluțiile tehnice pentru ca prestatorul furnizeze serviciile VPN, deși prestatorul î-și asumase obligația de a furniza servicii pentru mai multe locații, motivând că din punct de vedere tehnic nu poate furniza serviciile respective urmând să se scadă și din valoarea contractului diferența pentru locațiile respective, aspect care s-a și întâmplat. Deși inițial aveau obligația să instaleze aceste servicii VPN până în luna iunie 2010, aceștia nu au fost gata nici în luna septembrie 2010, astfel că în luna septembrie, în urma discuțiilor purtate la nivel de minister, s-a încheiat un nou contract cu o valoare diminuată, deoarece au motivat că nu au condiții tehnice pentru conectarea tuturor locațiilor. Astfel că prin contractul nr._/21.09.2010 s-a încheiat un contract pe 3 luni și din luna ianuarie s-a încheiat un nou contract până la sfârșitul anului 2011, iar la art. 13.3 s-a specificat obligația prestatorului ca până la data de 15.10.2010 să instaleze echipamentele specifice și rețeaua pentru ca serviciile furnizate să funcționeze corect și eficient în totalitate, iar în situația în care acestea nu își onorează obligația de instalare a echipamentelor la termenul prevăzut în contract, acesta era sancționat pentru neîndeplinirea culpabilă a contractului cu un procent de 0,15%/zi de întârziere din total valoare contract.
Mai arată reclamantul că, deși pârâta avea obligația să instaleze echipamentul și să facă acest serviciu să funcționeze la parametri optimi în toate locațiile menționate în contract (20), totuși aceștia au venit în luna noiembrie și au montat la sediul I.P.J Tulcea echipamentele, semnându-se automat și procesul-verbal de acceptanță pentru locația de la sediul I.P.J., rămânând neconectate un număr de 19 locații. Pe cale de consecință, serviciul nu e funcțional deoarece trebuiau efectuate teste, efectuate legături etc. și totodată instalate și conectate celelalte 19 locații ale I.P.J. Tulcea pentru ca sistemul să funcționeze complet.
Susține reclamantul că, deși pârâta avea obligația să instaleze echipamentele și să facă sistemul să funcționeze în totalitate, inclusiv celelalte locații, acesta nu au făcut sistemul să funcționeze, iar în luna martie au fost emis procesele-verbale de acceptanța (recepția lucrării) pentru încă o parte din locații, acestea fiind emise cu data din urmă, fără ca recepția lucrării să fie efectuată și fără să se efectueze teste și verificări asupra funcționalității sistemului.
Mai mult decât atât, de la data montării echipamentelor și semnării procesului-verbal de acceptantă la sediul I.P.J. Tulcea, pârâta a început să emită facturi noi, facturi care o perioadă au fost achitate deoarece exista contract.
Precizează reclamantul că în toată această perioadă, datorită faptului că serviciul nu era furnizat de către . nu putea să îl folosească, a trebuit să găsească o soluție alternativă de furnizare a serviciului VPN prin Romtelecom, care la rândul său și acesta a emis facturi pentru servicii furnizate.
Susține reclamantul că Firma „2K T.” în asociere cu ”Asesoft” au participat la licitație, astfel că firma Asesoft avea încheiat un acord cu Romtelecom pentru a prelua facturile plătite el de la Romtelecom, iar plata acestor servicii furnizate de către Romtelecom să se facă doar către S.C. „2K T.”, urmând ca societatea pârâtă să se deconteze cu cei de la Romtelecom, însă aceste facturi au fost plătite de I.P.J. Tulcea deoarece rămânea fără servicii.
Arată reclamantul că, întrucât S.C. „2K T.” nu a furnizat servicii VPN, în luna martie, aceasta a fost înștiințată să storneze facturile și să restituie suma achitată eronat, fiind invitată la conciliere pentru a încheia un nou grafic de furnizare și pentru a efectua în viitor eventual o compensare, însă societatea pârâtă a rămas în pasivitate, neîncheind procesele-verbale de acceptanță pentru următoarele locații și fără să comunice un răspuns cu privire la banii încasați necuvenit.
Învederează reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 16.5 din contract, în cazul în care în interiorul unei singure luni de furnizate a serviciului, pentru mai mult de 10% din numărul de locații prevăzute în contract, prestatorul a asigurat serviciul cu o disponibilitate sub 90,5%, achizitorul poate denunța unilateral contractul sau de a renegocia tarifele pentru serviciul respectiv. Iar conform art. 16.6 în cazul în care în interiorul unei singure luni de furnizare a serviciului, presatorul a asigura serviciul într-o locație cu o disponibilitate sub 50%, nu se va chita astfel. Astfel că serviciul nu a fost furnizat de către aceștia dar au încasat banii nedatorați.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și pe cele ale art. 962, 993, 969, 970, 998 și 1092 Cod civil.
Pârâta, legal citată a depus la dosar întâmpinare, precum și o . alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei de interes cu privire la petitul 1 al cererii de chemare în judecată iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, motivând în esență că și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale.
Prin sentința civilă nr. 3518/23.09.2011 instanța a respins excepția lipsei de interes ca nefondată și a admis cererea având ca obiect obligația de a face, respectiv, a obligat pârâta la executarea obligațiilor contractuale în sensul conectării tuturor locațiilor prevăzute în contract, încheierea proceselor verbale de acceptanță în vederea recepționării lucrărilor și executarea lucrărilor asumate prin caietul de sarcini anexă la contract și la acordul cadru, la plata către reclamant a penalităților în cuantum de 0,15 % zi de întârziere începând cu data de 15.10._ și până la îndeplinirea în totalitate a obligațiilor contractuale, la stornarea facturilor emise pentru serviciile nefurnizate pentru perioada noiembrie 2010 - la zi și la restituirea către reclamant a sumei de 15.603,04 lei încasată prin OP. 1805/27.12.2010 si OP. 116/27.01.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
La nivelul M.A.I. a fost încheiat acordul cadru nr._/15.12.2009, în temeiul căruia la nivelul Inspectoratelor de Poliție au fost încheiate contractele subsecvente de prestare a serviciului V.P.N., iar între părți au fost încheiate contractele subsecvente nr._/21.09.2010 și nr._/31.12.2010, în baza cărora pârâta se obliga să presteze reclamantului servicii VPN, de tipurile și calitățile prevăzute în anexa nr. 1 în conformitate cu obligațiile asumate prin contracte și prin acordul cadru de prestare, iar reclamantul se obliga să plătească prețul convenit pentru serviciile prestate.
Potrivit art. 13.3 din contractul nr._/21.09.2010, până la data de 15.10.2010 prestatorul se obliga să instaleze echipamentele și rețeaua pentru ca serviciile furnizate să funcționeze corect și eficient în totalitate.
Iar conform art. 11.1 din același contract în cazul în care, din vina sa exclusivă, presatorul nu reușește să-și execute obligațiile asumate, atunci achizitorul are dreptul de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din prețul contractului, reprezentând 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
Or, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în integritatea lor, nefiind conectate toate locațiile I.P.J. Tulcea.
Aceasta în condițiile în care, reclamantul a achitat facturile nr. 5023/13.12.2010, în sumă de 4.458,01 lei și nr. 5233/11.01.2011, în sumă de 11.145,03 lei, emise de pârâtă pentru lunile noiembrie 2010 și respectiv decembrie 2010.
Susținerile pârâtului potrivit cărora prezenta acțiune este lipsită de interes nu au fost reținute, în condițiile în care pârâta nu a fost de acord cu rezilierea contractului, conform adresei nr. 5057/25.08.2011, aceasta ființând și în prezent.
Pe cale de consecință, instanța a respins excepția lipsei de interes, ca nefondată.
În raport de toate aceste considerente și cum potrivit art. 969 Cod civil, aplicabil în cauză, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța a admis cererea, a obligat pârâta să execute obligațiile contractuale în sensul conectării tuturor locațiilor prevăzute în contract, încheierea proceselor verbale de acceptanță în vederea recepționării lucrărilor și executarea lucrărilor asumate prin caietul de sarcini anexă la contract și la acordul cadru.
Totodată, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului penalități în cuantum de 0,15 % zi de întârziere, începând cu data de 15.10._ și până la îndeplinirea în totalitate a obligațiilor contractuale, la stornarea facturilor emise pentru serviciile nefurnizate pentru perioada noiembrie 2010 - la zi și să restituie reclamantului suma de 15.603,04 lei încasată prin OP. 1805/27.12.2010 și OP. 116/27.01.2011.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs și prin decizia civilă nr.632/CA/21.03.2012 a Curții de Apel C. s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr.3518/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dos.nr._, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza primei instanțe spre rejudecare, spre a se examina toate susținerile și apărările părților prin raportare la obiectul cauzei și probele administrate.
După casare cu trimitere, cauza s-a înregistrat la Tribunalul Tulcea la nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriu și proba cu expertiză tehnică efectuată de expert Sacală I. Ș. (filele 109 - 123 din dosar) Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă, aceasta se va respinge ca nefondată, având în vedere că între părți s-au derulat relații contractuale, se invocă încălcarea obligațiilor contractuale în sensul că nu au fost aduse la îndeplinire obligațiile tehnice asumate prin contract și prin solicitarea de a se conecta toate locațiile pentru care s-au încheiat contracte subsecvente, se justifică condiția ca interesul să fie legitim personal și direct, urmând ca temeinicia pretențiilor reclamantei să fie analizată pe fond.
Din probele administrate în cauză rezultă că între Ministerul Administrației și Internelor și pârâta 2K T. S.R.L. s-a încheiat Acordul-cadru de prestare servicii VPN nr._ din 15.12.2009, conform O.G. Nr. 34/2006 privind atribuirea contractului de achiziție publică și conform obiectului contractului, pârâta, în calitate de promitent-prestator se obliga, ca pe baza contractelor subsecvente încheiate cu ordonatorii de credite să presteze servicii VPN (servicii securizate de transport date de tip rețea privată – Cod_-3 în condițiile și cantitățile prevăzute prin voința părților.
Durata contractului cadru a fost pentru o perioadă de 48 luni de la 1.01.2010 și până la 31.12.2013.
La data de 21.09.2010 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr._, subsecvent la contractul-cadru, între reclamantă și pârâtă, cu termen inițial de la 15.10.2010 – 31.12.2010, și apoi continuare până la 31.12.2011.
Obiectul contractului subsecvent l-a constituit furnizarea de servicii VPN de tipurile și cantitățile prevăzute în anexa nr. 1, respectiv în 20 locații, sedii, aparținând reclamantei, furnizarea acestor servicii urmând să se facă cu data de 15.10.2010.
Din probele administrate în cauză, inclusiv constatările expertului tehnic menționate în raportul de expertiză tehnică (filele 110 și urm. dosar) rezultă că au fost furnizate servicii de VPN doar pentru 14 locații, situația sediilor I.P.J. Tulcea unde trebuiau instalate servicii de VPN și termenul de instalare, fiind redate de către expert în tabel (fila 116).
Conform constatărilor expertului și pe baza protocoalelor de acceptare servicii VPN rezultă că serviciile prestate au fost conform specificațiilor din caietul de sarcini semnate de reprezentantul reclamantei, serviciile fiind funcționale pentru reclamanta I.P.J. Tulcea, începând cu 18.11.2010 și pentru celelalte locații cu 24.03.2011.
Prin adresa nr._ din 20.08.2011, reclamanta a manifestat intenția de reziliere a contractului subsecvent nr._ din 31.12.2010, începând cu 01.08.2011 ca urmare a lipsei fondurilor bugetare iar pârâta a luat act în acest sens, ceea ce înseamnă că cele două contracte subsecvente nu-și mai pot produce efecte, nu a fost prelungită durata lor, și nici nu s-a convenit de către pîrți în sensul continuării relațiilor contractuale.
D. urmare, este cert că pârâta a furnizat servicii de VPN pentru 14 locații, că nu a furnizat servicii pentru 6 locații și nici că se mai poate furniza vreun serviciu în condițiile în care duratele contractelor sunt expirate, iar acestea nu au fost înnoite.
Cum ne aflăm într-o situație de neexecutare a contractului pentru cele 6 locații, și cum contractele nu mai sunt în ființă, instanța nu va putera să oblige pârâta să furnizeze servicii și pentru aceste locații, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut o plată anticipată pentru toate locațiile pentru ca relcamanta să solicite obligarea pârâtei la executarea contractelor având în vedere că plata a fost efectuată.
Rezultă că plata făcută de către reclamantă către pârâtă acoperă valoarea serviciilor prestate până la sistarea relațiilor contractuale atât din facturile aflate la dosar cât și din constatările expertului care concluzionează ca sumele achitate cu OP Nr. 1805/27.12.2010 și nr. 116/27.01.2011, reprezintă plata serviciilor pentru noiembrie și decembrie 2010, a căror restituire se solicită și privesc furnizarea serviciilor pentru unitatea I.P.J. Tulcea (serviciul I a), serviciu care a fost prestat începând cu 18.11.2010 pentru sediul I.P.J. și nu privesc celelalte locații.
In consecință, nu se impune restituirea acestor sume ce au fost achitate pentru două luni, pentr uservicii deja prestate I.P.J. Tulcea.
In ce privește obligarea la penalități de întârziere, instanța reține că, potrivit pct. 11.1 din contract, în cazul în care prestatorul nu reușește să-și execute obligațiile asumate în contract, reclamantul are posibilitatea să deducă din prețul contractului ca penalități o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din prețul contractului, reprezentând 0,15% pe zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.
Cum începând cu 1.01.2011, reclamantul nu a mai achitat niciun serviciu, este evident că nu se poate aplica clauza contractuală neexistând situația de deducere, ceea ce înseamnă că s-a efectuat plata doar pentru ce s-a prestat de către pârâtă, iar pentru neprestarea serviciilor în cele 6 locații nu s-a făcut nicio plată pentru a se pune în discuție stornarea facturilor, restituirea sumelor achitate pentru că nu este cazul și nici obligarea la penalități până la îndeplinirea obligațiilor contractuale.
Față de toate aceste considerente, se va respinge și excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și se va respinge și acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes ca nefondată.
Respinge acțiunea promovată de reclamantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - prin COMISAR ȘEF SOFAN V. cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea în contradictoriu cu pârâta S.C. 2K T. S.R.L. cu sediul în Ploiești, .. 10, jud. Prahova și cu sediul procesual ales în mun. București ., ., ca nefondată.
Obligă reclamanta la plata sumei de 3500 lei reprezentând onorariu expert către pârâtă.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. B. L. B.
22.04.2013.
Red.jud.EB
Tehnored. DS/Ex. 4
23.04.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1811/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
