Obligaţia de a face. Sentința nr. 4464/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4464/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2456/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4464
Ședința publică de la 04 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
GREFIER: L. B.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face privind pe reclamantul N. P., cu domiciliul procesual în mun. Tulcea . . . și pe pârâta INSTITUȚIA P. TULCEA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în mun. Tulcea ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic L. A. pentru pârâtă, în baza delegației depuse la dosar la acest termen, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acțiunea este timbrată, precum și faptul că s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care:
Față de declarația părții prezente, că nu mai are alte cereri de formulat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată că dosarul se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic L. A. pentru pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulate.
Nefiind motive de amânare, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ /10.09.2013, reclamantul N. P. a solicitat obligarea pârâtei INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TULCEA – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor la înmatricularea definitivă a autoturismului marca BMW, tip 525D, cu număr identificare WBANC5I0I0CR32I63, fără plata timbrului de mediu.
În motivare, reclamantul a arătat că a dobândit autoturismul în discuție la data de 16.03.2010, fiind înmatriculat în Italia la data de 07.03.2006, și, deși s-a adresat instituției pârâte, solicitând înmatricularea fără achitarea vreunei taxe, i s-a comunicat refuzul înmatriculării.
Susține reclamantul că OUG nr.9/2013 încalcă principiul „poluatorul plătește” și nu se poate aplica întrucât este „discriminatorie, abuzivă și confuză”
Din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că a cumpărat autoturismul în discuție în vederea înmatriculării în România, țară aderată la U.E., fiind astfel sub incidența dispozițiile ce prevăd drepturile omului în vederea achiziționării unui bun si a circulației mărfurilor fără a fi supus la plata vreunei taxe ce contravine normelor legale privitoare la dreptul la proprietate, drept garantat de Constituție și de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Menționează reclamantul că i se impune achitarea taxei timbrului de mediu pentru autovehicule, taxa reglementata de noua lege intrata în vigoare la data de 15.03.2013.
Deși timbrul de mediu a înlocuit, de la jumătatea lunii martie 2013, vechea taxă de poluare, modificarea poate fi considerată ca fiind una superficială, deoarece a fost modificată doar denumirea taxei si câteva coordonate legate de calculul ei, însă, în esență, problemele de reglementare rămân aceleași.
Mai mult, O.U.G. 9/2013, actul normativ care reglementează timbrul de mediu, conține și dispoziții care încalcă dispozițiile Constituția României, respectiv art. 4, lit. d), din O.G. 9/2013, prin care se prevăd obligația achitării timbrului de mediu în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Menționează reclamantul că O.UG. 9/2013, respectiv O.G. 16/2013, prin modificările și adăugările aduse Legii 571/2003, contravin Constituției României potrivit cu care Legea nr. 571/2003 trebuia renumerotata, reordonata și republicata în Monitorul Oficial, atât aceasta cât și normele de aplicare a legii deoarece de-a lungul timpului au suferit o . modificări ce au dus la inducerea in eroare a populației țării, atât persoane fizice, cât si persoane juridice.
Consideră reclamantul că, întrucât această taxă ar fi trebuit plătită la prima înmatriculare în România a unui autoturism, s-ar păstra conceptul de „taxă de primă înmatriculare” instituit inițial prin prevederile art. 2I41 -2I43 Cod fiscal, care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art.90 din Tratatul UE.
Aceasta taxa se plătea doar de către cei ce cumpărau autoturisme, nu și pentru cei care circulau cu acestea poluând, prin aceasta creându-se efectul discriminatoriu și in contradicție cu dispozițiile hotărârilor pronunțate în mod irevocabil.
Mai mult, învederează reclamantul că, nici taxa de timbru de mediu introdusa prin O.U.G. 9/2013, nu ar fi conformă cu Tratatul UE, respectiv cu art. 90, (art 110) întrucât, chiar daca Statul R. a eliminat în mod superficial discriminarea intre mașinile importate (second-hand) si mașinile noi, provenite din Romania, se impune a se analiza de către instanțele de judecata, încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar în materie, respectiv, încălcarea de către Statul R. a principiului liberei circulații a mărfurilor, serviciilor, mărfuri care trebuie să circule liber de orice taxe sau impozite in spațiul Uniunii Europene.
Actuala lege a timbrului de mediu încalcă dispozițiile art.23, art.25 (actualmente art. 38), art.28(actualmente 41 TCE), și ale art. 90 (actualmente 110 TCE). Art. 90 din TUE, reprezintă unul din principiile si temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare instituind regula conform căreia, toate statele membre sunt obligate să se abțină de la a institui, respectiv, sunt obligate să înlăture orice măsură administrativa, fiscala sau vamală care ar fi de natura să afecteze libera circulație a bunurilor, mărfurilor, serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Mai arată că, prin O.U.G 9/2013, s-a înlocuit taxa de poluare doar cu denumirea si superficial, în ceea ce privește existenta discriminării între mașinile importate și cele provenite din România, întrucât efectele juridice pe care le produc ambele acte normative sunt similare respectiv, se încălca în continuare dispozițiile art. 90(actualmente 110 din TCE) precum si, principiul „poluatorul plătește” și garantarea dreptului de proprietate;
Susține reclamantul că, indiferent de modificările aduse noii taxe auto prin reglementările anterioare sau cele actuale, Statul R. nu se conformează aquis-ului comunitar încălcând atât libera circulație a mărfurilor, bunurilor si serviciilor în Uniunea Europeana, cat mai ales dreptul la garantarea proprietății consacrat atât de Constituția României, cat și de CEDO dar și încălcarea principiului „poluatorul plătește”.
Astfel, deși se dorește aplicarea și respectarea acestui principiu de către Statul R., ne aflam iarăși în situația în care, deși cumpărătorul (proprietarul) actual al autoturismului nu folosește mașina întrucât aceasta nu este radiata încă de pe numele fostului proprietar, este obligat să plătească o taxă pentru cât poluează mașina sau cat a poluat până la data cumpărării acestuia, or acest lucru, pe lângă faptul ca este contrar dreptului comunitar încălcând acest principiu, este și o măsură haotica prin care Statul R. caută modalitatea de a suplini lipsurile din bugetul de stat afectând in mod direct vânzarea-cumpărarea de mașini.
Plata taxei de timbru pentru autoturismele Eurol, Euro2, Non-Euro, este oarecum justificata întrucât prin vechimea acestora și emisiile poluante, acestea pun in pericol siguranța traficului rutier. Taxa impusa de Statul R. ii forțează pe proprietari să lungească durata de utilizare a mașinilor vechi și poluante. Romanii vor fi tentați să cumpere autoturisme vechi în detrimentul celor cu norma de poluare Euro3 si Euro 4 care conțin atât dispozitive tehnice mai noi, cat si faptul ca sunt mai puțin poluante.
Prin noua taxa de poluare - timbru de mediu se încalcă principiul „poluatorul plătește” iar romanii sunt încurajați sa-si cumpere autoturisme vechi si poluante in detrimentul celor cu o vechime egala sau mai mica de 10 ani. Aceasta taxare discriminatorie va învechi parcul auto național, iar plata acestei taxe de timbru devine nelegala în raport cu încercarea de protejare a mediului prin proiecte de mediu, iar sumele provenite din taxele plătite de romani sunt o alta taxă nelegala introdusa de Statul R..
Arată în continuare reclamantul că, efectul discriminatoriu constă și în faptul că, taxa de timbru va fi plătită o singura data indiferent de câte ori autovehiculul va fi vândut, însa nu este legal să fie plătită de un singur proprietar întrucât nu se mai respecta principiul „poluatorul plătește” în cadrul vânzării acesteia după plata timbrului de mediu de către primul proprietar, autoturismul va fi folosit de al doilea proprietar, etc., fiind tot un autoturism care va polua, astfel încât, nu se justifica plata taxei de timbru de mediu o singura data ci, pentru a limita efectele discriminatorii, se va plăti de cate ori mașina e vândută, de fiecare proprietar în parte, întrucât autoturismul va continua sa polueze.
Toate taxele percepute in ultimii 5 ani de statul roman, la prima înmatriculare a autovehiculelor în România indiferent de cum s-au numit acestea (taxa de prima înmatriculare, taxa de poluare, taxa de emisii poluante) au avut efecte discriminatorii care au generat atât controverse, cat mai ales mii de procese inițiate de cetățenii păgubiți si cu avertismente și declanșarea procedurilor de infringement de către oficialii europeni.
România încalcă T.F.U.E prin noua taxa auto, taxa de timbru nu a făcut decât sa copieze varianta legislativa adoptata de Franța și modificată de acest stat de 3 ori de la 09.01.2013 întrucât sistemul de drept romanesc este in proporție de 95% de inspirație franceza.
Reclamantul invocă nelegalitatea aplicării dreptului intern, respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013 întrucât în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național
Acesta rezultă din două argumente:
I. Constituția României: De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat — un izvor independent de drept — nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior — or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal(1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
România a devenit stat membru al U.E la data de 01.01.2007 după ce Tratatul de Aderare, semnat pe 25.04.2005, a fost modificat de către toate statele membre, iar potrivit art. 148 alin 2 din Constituția României „ ca urmare a aderării prevăzute tratatelor constitutive ale U.E precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
La fel ca și precedentele taxe auto impuse de Statul R., timbrul de mediu nu respectă dreptul de proprietate, garantat atât de Constituție, cat si de legislația U.E. In loc să se rectifice prevederile ilegale din precedentele taxe, noua formula a timbrului de mediu întărește în aceiași măsura, caracterul nelegal și discriminatoriu al acestora.
Mai arată reclamantul că, efectul discriminatoriu mai constă și în aceea ca, până in data de 04.08.2013, autoturismele fie ele noi sau second-hand, provenite dintr-un partaj voluntar autentificat de notar, erau exceptate de la plata taxei timbrului de mediu printr-o excepție prevăzută expres de aceasta noua lege a taxei de poluare si anume, art. 8 lit. F din OUG nr.9/2013. Or, începând cu data de 04.08.2013, Serviciile de înmatriculare din România au început să refuze în mod nelegal aceste înmatriculări din pricina unei circulare venita din partea Guvernului României în care li se preciza expres ca în data de 31.07.2013 a fost publicata în M.O al României OUG nr.16/2013, care abroga acest articol din prezenta taxa a timbrului de mediu.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 11, 16, art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, art.25, art.28, art.90 și art.1110 din Tratatul CE.
În dovedire, au fost depuse la dosar, o . înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a dobândit autoturismul marca BMW, tip 525D, cu număr identificare WBANC5I0I0CR32I63, înmatriculat pentru prima data la data de 07.03.2006 în Italia. Ulterior, prin actul de partaj voluntar încheiat și autentificat sub nr. 1699/20.08.2013 la BNP M. N., încheiat cu soția sa, reclamantul a preluat în proprietate exclusivă autoturismul.
La data de 11.09.2013 reclamantul s-a adresat instituției pârâte solicitând înmatricularea autovehiculului în discuție, fără achitarea timbrului de mediu invocând legislația comunitară, însă nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90 paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor OUG nr.9/2013 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și art.48 din Constituția României, legea nr.157/2005 și jurisprudența Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art.4 din O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art.3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datora atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite in terne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Discriminarea instituită cu privire la taxa pe poluare prin OUG nr.50/2008 a fost constată în practica Curții de Justiției a Uniunii Europene în cauza I. T. contra Statului Român și cauza C – 236/10 – I. N. împotriva Direcției generale a Finnațelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Curții Europene.
La 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ ce a abrogat OUG nr. 50/2008 și care a înlăturat discriminarea constatată.
Ulterior, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată, în vigoare fiind OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Potrivit art.4 din OUG nr.9/2013 „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Înmatricularea, în înțelesul OUG nr. 9/2013, constituie operațiunea administrativă ce constă în ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare.
Din coroborarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că timbrul de mediu, prevăzut de OUG nr. 9/2013, se datorează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele rulate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară.
Se mai reține că, potrivit art. 8 din OUG nr.9/2013 „Timbrul nu se plătește atunci când autovehiculele sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor art. 3 pct. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere;
b) acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate, prin donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică;
c) confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului și acordate cu titlu gratuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
d) destinate competițiilor sportive, definite conform prevederilor legale în vigoare;
e) dobândite prin moștenire, în cazul în care aceasta a intervenit în intervalul de 2 ani de la data deschiderii succesiunii.”
În speță, se reține că nu sunt incidente dispozițiile legale mai sus arătate și în aceste condiții refuzul instituției pârâte de a efectua înmatricularea autovehiculului în discuție fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013, refuz care rezultă din nesoluționarea cererii adresată instituției pârâte la data de 11 septembrie 2013 în sensul solicitat de reclamant, este justificat.
Împrejurarea că prin actul de partaj voluntar autoturismul i-a revenit reclamantului, nu îl scutește de obligația achitării timbrului de mediu, această situație nefiind una din excepțiile prevăzute de textul de lege arătate mai sus, dispozițiile art.8 lit.f) din OUG nr.9/2013 fiind abrogate prin OG nr.16/2013.
În consecință, față de aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamantul N. P., cu domiciliul procesual în mun. Tulcea . . . și pe pârâta INSTITUȚIA P. TULCEA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în mun. Tulcea ., jud. Tulcea, ca nefondată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E. B. L. B.
Red.jud.BE/19.12.2013
Tehnored.gref.LB/19.12.2013/4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1546/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2305/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
