Obligaţia de a face. Sentința nr. 4382/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4382/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 2129/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4382/22.11.2013
Ședința publică de la 22 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
GREFIER: C. DOINIȚA C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanta S. T., cu domiciliul în Măcin, ., jud. Tulcea și pe pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. Berthelot, nr. 28-30, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca s-a depus și comunicat întâmpinare în care se invocă excepția inadmisibilității acțiunii, că se solicită judecata în lipsă, după care:
Nefiind motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate si pe fond.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ /26.07.2013, reclamanta S. T. solicită obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la recunoașterea diplomei de licență nr._/31.08.2009 și a suplimentului acesteia, obținute în urma examenului de licență sustinut la Facultatea de Limbi și Literaturi străine din cadrul Universității S. Haret București, forma de învățământ ID, licențiată în domeniul Limba și Literatura Franceză - Limba și Literatura Engleză.
În motivare, reclamanta arată că, începând cu luna august 2005, a încheiat cu Universitatea S. Haret cu sediul în București un contract de studii, pe o perioadă de 3 ani, în calitate de student la Facultatea de Limbi și Literaturi străine, pentru forma de învățământ ID, pentru fiecare an universitar a achitat taxele ce-i reveneau ca obligație contractuală și a finalizat toată perioada de studii universitare necesară, astfel încât a avut posibilitatea de a susține în sesiunea iulie 2008 examenul de licență în urma căruia i s-a eliberat diploma a cărei recunoaștere o solicită, complinită cu suplimentul său.
Se mai susține că, întrucât cursurile au fost realizate în forma ID, iar diploma de licență aparținea Universității S. Haret, a întâmpinat greutăți în momentul angajării, diploma nefiindu-mi recunoscută, fiind astfel prejudiciată pentru că nu s-a putut angaja corespunzător studiilor realizate, deși este în posesia diplomei de studii obținută într-un mod legal la momentul respectiv.
Se mai învederează că, potrivit Ordinului ministrului Educației și Cercetării nr. 3404/2006, admiterea în învățământul superior se organiza numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studii specializări acreditate și care au obținut autorizarea funcționării provizorii, iar formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distantă pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate, astfel că formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă au funcționat și funcționează legal conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 republicată, deoarece Universitatea S. Haret, având forme de învățământ la zi autorizate/acreditate, putea organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 84/1995, republicată, ale Legii nr. 1/2011 și Legii nr. 554/2004, art. 7 alin. 7și art. 15 alin. 2 din Constituție.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, diploma și suplimentul de diplomă, contractele de studii, dovada plății taxelor universitare, acte de stare civilă, corespondență cu instituția pârâtă, adresa nr. 054/F/R/DGIS/18-04-2013.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care se invocă excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fons solicită respingerea cererii ca nefondată.
Examinând cauza, în raport cu probatoriul administrat, instanța reține că reclamanta a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității S. Haret – București - forma de învâțământ ID, susținând și promovând examenul de licență în anul 2008, conform înscrisurilor anexate.
Universitatea S. Haret avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în anul 2008, precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență, obligație ce a fost respectată.
Or, diploma de licență emisă și neanulată de către o instanță judecătorească este perfect valabilă și își produce efectele ca atare, putând fi valorificată în aceleași condiții, ca și oricare alt licențiat.
Într-adevăr, prin adresa nr.054/F/R/DGIS/18-04-2013 emisă de MEN- Direcția Generală de Învățământ Superior, dar care nu face obiectul prezentei cauze, instituția sesizată comunică reclamantei că, pentru a fi recunoscută, diploma de licență emisă trebuie să îndeplinească anumite cerințe ce în cazul acesteia nu sunt realizate, numai că nu intră în competența Ministerului Educației Naționale să recunoască o diplomă în condițiile date sau să stabilească dacă aceasta este sau nu valabilă, pentru argumentele prezentate și anterior, în discuție fiind o diplomă emisă reclamantei și neanulată.
Competențele ministerului se limitează la procedura acreditării și, ulterior, la modalitatea de derulare a studiilor, însă în măsura în care nu a depus diligențele necesare în faza respectivă pentru a împiedica organizarea programelor de studii, după deja susținerea examenului de licență și eliberarea diplomei este tardiv a contesta valabilitatea acesteia, într-un alt cadru decât în instanță.
În măsura în care M. Educației Naționale și concretizează punctul de vedere învederat și cuprins în adresa menționată, limitând accesul la exercitarea profesiei în aceleași condiții ca și ceilalți licențiați, atunci reclamanta va fi îndreptățită să conteste eventuala măsură luată în acest sens și să fie și despăgubită, însă la acest moment incidența unei asemenea situații nu a fost probată.
Nu se poate verifica pe cale incidentală, după cum solicită instituția pârâtă, legalitatea formei de învățământ parcurse, pe de o parte pentru că nu s-a realizat investirea instanței cu o cerere în acest sens, iar pe de altă parte pentru că este în discuție o diplomă de licență valabilă, nefiind anulată.
De asemenea, nu reiese care au fost măsurile luate de MEN- ca instituție ce gestionează sistemul de învățământ-în perioada în care se susține că Universitatea S. Haret a desfășurat aceste programe de studii fără a avea acreditare, încălcându-se reglementările în vigoare.
Cât timp, în situația de conflict apărută între Universitatea S. Haret și M.E.N. în legătură cu certificarea prin diplomă a unor studii la forme de învățământ neautorizate, desfășurate în centre tehnologice neautorizate care nu îndeplineau standardele de calitate impuse de prevederile legale în vigoare, respectiv la specializări pentru care nu exista autorizare provizorie sau acreditare, nu s-a pronunțat în mod irevocabil o instanță de judecată care să stabilească în sensul invocat de instituția pârâtă, diploma de licență poate fi valorificată în condiții egale cu ceilalți absolvenți, după cum s-a menționat.
Problema legalității acreditării/autorizării unor forme de învățământ ce funcționează în cadrul Universității S. Haret nu poate fi tranșată într-o procedură legată de recunoașterea unei diplome de licență deplin valabilă și neanulată, ci, după cum s-a învederat, fie în cadrul unui litigiu purtat direct între M.E.N. și universitate, fie într-o acțiune în anulare a diplomei de licență eliberată, ce reprezintă o procedură ulterioară, în ambele situații numai instanța putând hotărî asupra legalității.
În concluzie, nu rezultă, față de situația prezentată, că reclamantei i s-a restrâns accesul la exercitarea profesiei, nefiind invocată o situație concretă în acțiunea formulată care să se verifice prin probatoriul administrat.
Relativ la excepția inadmisibilității, se constată că nu se identifică în cauză elemente care să conducă la o atare inadmisibilitate, derularea contractelor de studii între reclamantă și Universitatea S. Haret constituind o etapă anterioară emiterii diplomei de licență ce nu se constituie într-un impediment în lămurirea ulterioară a valabilității înscrisului astfel emis, astfel că va fi respinsă ca neîntemeiată.
Așa fiind, în raport de aspectele argumentate, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MORIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Respinge cererea în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face privind pe reclamanta S. T., cu domiciliul în Măcin, ., jud. Tulcea și pe pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, .. Berthelot, nr. 28-30, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Tulcea
Pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. AndreiCorina Doinița C.
Red./tehn. Jud. ACD/8-01-2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 392/2013.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 2581/2013. Tribunalul... → |
|---|
