Acţiune având ca obiect anularea adresei I.P.J. prin care reclamantul a fost atenţionat să respecte îndatoririle de serviciu. Inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 2690 din data de 21.09.2015
Acțiune având ca obiect anularea adresei I.P.J. prin care reclamantul a fost atenționat să respecte îndatoririle de serviciu. Inadmisibilitate.
În analiza naturii juridice a unui act administrativ esențiale sunt efectele juridice pe care le produce și natura măsurilor dispuse.
Art.15 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 care constituie temeiul de drept al măsurii luate față de reclamant prevede că pentru prevenirea comiterii de abateri de către polițiști, în raport cu caracterul și gravitatea fiecărui caz în parte, șeful este obligat să ia una dintre următoarele măsuri:
• să le atragă atenția asupra respectării îndatoririlor profesionale și civice care le revin, pentru evitarea săvârșirii unor noi abateri;
• să-i sancționeze disciplinar, conform competenței, după cercetarea prealabilă și consultarea Consiliului de disciplină, în condițiile legii.
În primul rând Curtea reține că atenționarea scrisă aplicată reclamantului nu reprezintă o sancțiune disciplinară.
Aceste sancțiuni se aplică polițistului după efectuarea cercetării prealabile pentru abaterile disciplinare prevăzute de art.57, acestea putând fi contestate de către cel sancționat, inițial la șeful ierarhic, iar ulterior la instanța de judecată.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 2690/21 septembrie 2015
Prin sentința administrativă nr. ../CAF/2014 a Tribunalului Alba - Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către pârâtul din prezenta cauză.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul M.M.I. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. A.
S-a dispus suspendarea efectelor actului administrativ atacat până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.
S-a dispus anularea actului administrativ privind măsura "Atenționării"; înregistrat sub nr… din data de 20.03.2014 la Poliția Municipiului S. din cadrul I.P.J. A.
A fost obligată pârâta să facă mențiune pe actul atacat și în documentele în care acesta apare cu privire la soluția de anulare a actului la momentul rămânerii definitive a sentinței.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 1 leu cu titlu de despăgubiri.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul I.P.J. A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că la data de 20.03.2014, reclamantul inspector principal de poliție M.M., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A., Poliția municipiului S. - B.I.C. a fost atenționat de către conducerea subunității în care își desfășoară activitatea profesională pentru faptul că în primele două luni ale anului 2014 a avut o activitate necorespunzătoare la nivelul biroului.
Din cuprinsul prevederilor art.15 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 rezultă că este obligația șefilor ierarhici să "atragă atenția"; polițiștilor din subordine asupra respectării îndatoririlor profesionale și civice care le revin, pentru evitarea săvârșirii unor noi abateri.
Având în vedere faptul că art.15 din ordinul amintit nu prevede în mod expres modalitatea prin care șefii ierarhici atrag atenția polițiștilor din subordine, rezultă că atenționarea poate îmbrăca forma scrisă sau poate fi adresată verbal. În speță, prin adresa nr…/20.03.2014 șeful Poliției Municipiului S. l-a atenționat pe reclamant pentru nerespectarea îndatoririlor profesionale și pentru activitatea necorespunzătoare pe care a desfășurat-o, în scopul prevenirii și evitării săvârșirii unor noi abateri.
Măsura a fost aplicată printr-o adresă deoarece numai în cazul sancțiunilor disciplinare se emit acte administrative conform art.62, alin.1 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004.
Apărările reclamantului și motivarea instanței de fond nu au susținere și fundament juridic, întrucât Ordinul M.A.I. nr.400/2004 distinge în mod clar la art. 15 între cele două măsuri care pot fi aplicate de către șefii ierarhici polițiștilor din subordine respectiv:atragerea atenției și sancționarea disciplinară.
Se mai arată că măsura atenționării nu a produs și nu produce niciun fel de efecte juridice, nu este luată în calcul la o eventuală selecție de personal și nu este prevăzută ca atare în niciun act normativ privind cariera polițistului.
Față de aceste aspecte, având în vedere că "Atenționarea"; nu este sancțiune disciplinară și nu este aplicată printr-un act administrativ, apreciază că acțiunea este inadmisibilă, excepției inadmisibilității fiind greșit respinsă de instanța de fond.
În ceea ce privește cererea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat, prin scoaterea de la dosarul personal existent la Serviciul Resurse Umane al I.P.J. A., până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, câtă vreme nu este vorba de un act administrativ, apreciază că nu sunt incidente prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, actualizată.
În motivarea hotărârii, instanța a făcut confuzie între "atenționare";, care are doar scop preventiv și "mustrare scrisă";, care este sancțiune și produce anumite efecte în cariera polițistului.
Se mai arată că "atenționarea"; ce se cere a fi anulată a fost emisă cu respectarea cerințelor legale de formă și fond, motiv pentru care apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată.
În drept, s-au invocat prevederile noului Cod de procedură civilă, ale Legii nr.554/2004, ale Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului, ale Ordinul M.A.I. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul M.M.I. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că instanța a respins în mod nejustificat cererea sa de scoatere a actului atacat de la dosarul personal aflat la Serviciul Resurse Umane din cadrul I.P.J. A. în condițiile în care aceasta reprezintă singura modalitate de reparare a prejudiciului și revenire la situația anterioară.
Se mai precizează că actul atacat este apt să producă efecte juridice deoarece orice avansare profesională are la baza studierea dosarului personal, iar în situația existenței unui astfel de document șansele de promovare sunt mult diminuate.
Este greșită și soluționarea cererii de acordare a daunelor morale în condițiile în care s-a dovedit că actul atacat i-a produs un prejudiciu reclamantului, imaginea acestuia în rândul colegilor fiind afectată de măsura a cărei anulare a solicitat-o.
Se critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește neacordarea întregii sume solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept, se invocă prevederile art. 20 din Legea nr.554/2004, art.55 și urm. din Legea nr.360/2002.
Atât reclamantul cât și pârâtul au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursurile Curtea a constatat următoarele:
În prezenta cauză s-a solicitat anularea adresei nr… din data de 20.03.2013 emisă de Șeful Poliției Municipiului S. prin care reclamantul a fost atenționat, ca în viitor, să respecte îndatoririle de serviciu care îi revin în vederea evitării săvârșirii unor abateri.
Măsura a fost dispusă în temeiul art.15, lit.a din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 întrucât în urma analizării activității desfășurate de reclamant în primele luni ale anului 2014 s-a constat că activitatea profesională pe care a desfășurat-o este necorespunzătoare.
În fața instanței de fond a fost invocată inadmisibilitatea acțiunii considerându-se că actul a cărei anulare se cerere nu este act administrativ, in sensul art. 2, lit. c) din Legea nr.554/2004 pentru că nu produce efecte juridice.
Instanța de fond a considerat că actul atacat este act administrativ și a respins excepția inadmisibilității.
Excepția inadmisibilității a fost greșit respinsă de Tribunal având în vedere următoarele:
Conform art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Așadar, în analiza naturii juridice a unui act administrativ esențiale sunt efectele juridice pe care le produce și natura măsurilor dispuse.
Art.15 din Ordinul M.A.I. nr.400/2004 care constituie temeiul de drept al măsurii luate față de reclamant prevede că pentru prevenirea comiterii de abateri de către polițiști, în raport cu caracterul și gravitatea fiecărui caz în parte, șeful este obligat să ia una dintre următoarele măsuri:
• să le atragă atenția asupra respectării îndatoririlor profesionale și civice care le revin, pentru evitarea săvârșirii unor noi abateri;
• să-i sancționeze disciplinar, conform competenței, după cercetarea prealabilă și consultarea Consiliului de disciplină, în condițiile legii.
În primul rând Curtea reține că atenționarea scrisă aplicată reclamantului nu reprezintă o sancțiune disciplinară.
Astfel, art.58 din Legea nr.360/2002 (forma în vigoare la data emiterii actului atacat) stabilește sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițistului, astfel: mustrare scrisă, diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni, amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani, trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, destituirea din poliție.
Aceste sancțiuni se aplică polițistului după efectuarea cercetării prealabile pentru abaterile disciplinare prevăzute de art.57, acestea putând fi contestate de către cel sancționat, inițial la șeful ierarhic, iar ulterior la instanța de judecată.
În speță, măsura dispusă împotriva reclamantului nu se regăsește în enumerarea cuprinsă în art.58 și nu a fost aplicată ca urmare a cercetării prealabile. De asemenea, nu s-a reținut că acesta ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară.
În aceste condiții măsura contestată nu poate fi calificată ca sancțiune disciplinară.
Curtea mai reține că de măsura dispusă nu se ține seama nici la stabilirea sancțiunilor disciplinare viitoare, în condițiile în care alin.8 al art.59 din Legea nr.360/2002 prevede că expres că la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Așadar, raportat la cele menționate anterior, Curtea reține că adresa atacată nu produce efecte juridice prin ea însăși, adică nu reprezintă o sancțiune disciplinară, scopul acesteia fiind tocmai prevenirea săvârșirii de abateri disciplinare și nu produce consecințe asupra raportului de serviciu, astfel că în mod eronat a fost respinsă excepția inadmisibilității.
Pe aceleași motive se impunerea respingerea ca inadmisibilă și a cererii de suspendare a executării acesteia.
Având în vedere că acțiunea reclamantului privind anularea adresei nr…/20.03.2013 este inadmisibilă, se impune și respingerea capetelor de cerere privind obligarea pârâtului să facă mențiune pe actul atacat și în documentele în care acesta apare cu privire la soluția de anulare și obligarea pârâtului la plata daunelor morale, acestea fiind accesorii ale capătului de cerere principal.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art.498 alin.1 raportat la art.488, pct.8 Noul Cod de procedură civilă a admis recursul declarat de pârâtul I.P.J. A. împotriva sentinței nr. ../CAF/2014, pronunțate de Tribunalul Alba - secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr…/107/2014, a casat în parte sentința atacată și rejudecând:
A admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât.
A respins acțiunea formulată de reclamantul M.M.I. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. A., ca inadmisibilă.
A menținut dispoziția din sentința atacată referitoare la respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, iar în temeiul art. 496, alin. 1 Noul Cod de procedură civilă a respins recursul declarat de reclamantul M.M.I. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
| ← Aplicarea Hotărârilor CJUE Corina-Hrisi Tulică şi Călin... | Angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat în... → |
|---|
