Cerere de revizuire admisă în baza Hotărârii CJUE pronunţată în cauza C – 76/14, Manea împotriva Instituţiei Prefectului – Judeţul Braşov.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 2547 din data de 11.09.2015
Cerere de revizuire admisă în baza Hotărârii CJUE pronunțată în cauza C - 76/14, Manea împotriva Instituției Prefectului - Județul Brașov.
Cazul special de revizuire reglementat de art.21 din Legea nr.554/2004 vizează pronunțarea unor hotărâri irevocabile date cu aplicarea greșită a legii naționale, în situații în care aceasta era contrară unor prevederi ale legislației comunitare, cu aplicabilitate prioritară, preeminentă.
Prin urmare, în raport de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C - 76/14, Manea, cererea de revizuire este admisibilă în principiu și pe fond întrucât această decizie schimbă perspectiva analizării compatibilității dreptului intern - Legea nr.9/2012 - în materia taxei pentru emisii poluante, cu prevederile art.110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, ceea ce conduce la schimbarea deciziei instanței de recurs.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 2547/11 septembrie 2015. În același sens, 2576/14 septembrie 2015, nr. 2642/18 septembrie 2015.
Prin sentința administrativă nr.271/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.3285/85/2013 a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.I. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. și Administrația Fondului pentru Mediu, obligarea la restituirea sumei de 5261 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii legale, în materie fiscală, calculate de la data de 05.02.2013 - data formulării cererii de restituire și până la restituirea efectiva a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr.6491/23.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respins, ca nefundat recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, că soluția legislativă adoptată prin Legea nr.9/2012 în forma în vigoare după 01.01.2013 este conformă dreptului unional, nefiind discriminatorie, întrucât este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situații similare, astfel că reclamantul avea obligația să plătească taxa pentru emisii poluante la momentul formulării cererii de înmatriculare a autoturismului său, respectiv 14.01.2013, moment la care a achitat și taxa a cărei restituire a solicitat-o.
La data de 8 iunie 2015, sub număr dosar nr.401/57/2015, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia cererea de revizuire a deciziei nr.6491/20154 pronunțată de aceeași instanță, formulată de reclamantul D.I., prin care s-a solicitat schimbarea în tot a deciziei atacate și rejudecând, să fie admis recursul promovat împotriva sentinței administrative nr.271/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu cu consecința admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
În motivarea cererii de revizuire susține, în esență, că instanța de recurs a încălcat principiul priorității dreptului comunitar, invocându-se decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-76/14 Manea.
În drept au fost invocate dispozițiile art.23,25,28,90 TCE, art.3 și urm. din O.U.G. nr.9/2012, art.89 și urm. din Legea nr.554/2004 și art.509-513 Cod procedură civilă.
Cererea de revizuire a fost timbrată cu 100 lei.
Intimata-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire, pe de o parte ca inadmisibilă, iar pe de altă parte ca tardivă.
În ceea ce privește tardivitatea cererii, invocată de către intimată, Curtea reține că în speță, în condițiile declarării neconstituționalității art.21 alin.2 teza a doua din Legea nr.554/2004 de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr.1609/2010, este aplicabil termenul de declarare a revizuirii de 3 luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE a hotărârii CJUE invocată în susținerea cererii, prin similitudine cu termenul prevăzut de art.511 alin.3 aplicabil în cazul hotărârilor instanței de contencios european a drepturilor omului și ale instanței de contencios constituțional, prin aplicarea art.6 din CEDO.
Din această perspectivă, Hotărârea CJUE în cauza C - 76/14, Manea împotriva Instituției Prefectului - Județul Brașov - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor a fost dată la data de 14.04.2015 în timp ce revizuirea a fost formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 08.06.2015, la nici două luni de la pronunțarea CJUE, fără a mai lua în considerare data publicării hotărârii în Jurnalul Oficial al UE. Ca atare, excepția tardivității este nefondată, pe cale de consecință, în temeiul art.248 Cod procedură civilă urmând a se proceda la respingerea acesteia.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității Curtea apreciază oportun ca aceasta să fie abordată în cadrul aprecierilor referitoare la faptele pe care aceasta se întemeiază, potrivit celor ce urmează.
Astfel, analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este admisibilă și întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente :
Revizuentul invocă încălcarea prevederilor dreptului comunitar derivat din modul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene, într-un recurs prejudicial, a interpretat art.110 TFUE în cauza C - 76/14, Manea împotriva Instituției Prefectului - Județul Brașov - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor.
Cazul special de revizuire reglementat de art.21 din Legea nr.554/2004 vizează pronunțarea unor hotărâri irevocabile date cu aplicarea greșită a legii naționale, în situații în care aceasta era contrară unor prevederi ale legislației comunitare, cu aplicabilitate prioritară, preeminentă.
Condiția de admisibilitate privind incidența unor prevederi ale dreptului comunitar de care instanța nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii este îndeplinită în cauză, întrucât la data la care s-a pronunțat decizia instanței de recurs nu era încă soluționată cererea de interpretare a dispozițiilor Tratatului în Cauza Manea.
Interpretarea dată de Curte prevederilor dreptului comunitar trebuie acceptată și aplicată de către instanțele naționale, "deliberarea preliminară a Curții este obligatorie pentru curțile naționale în ceea ce privește interpretarea prevederilor comunitare" (Cazul nr.811/1979 Admministrazione delle Finanze v.Ariete).
Prin urmare cererea de revizuire este admisibilă în principiu și pe fond întrucât această decizie schimbă perspectiva analizării compatibilității dreptului intern - Legea nr.9/2012 - în materia taxei pentru emisii poluante, cu prevederile art.110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, ceea ce conduce la schimbarea deciziei instanței de recurs.
Reluând judecata acestui recurs instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din actele dosarului, taxa pe emisii poluante a fost încasată în temeiul Legii nr.9/2012, la data de 18.02.2013, act normativ care stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 4 al. 1 lit. a) din același act normativ stipulează că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
Este de reținut faptul că art. 4 al. (2) stipulează faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Acest text a fost introdus în scopul armonizării legislației interne cu cerințele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09 Tatu c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
Cu această ocazie s-a reținut că "articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt "produse naționale"; ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate "produse similare"; vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Având de analizat compatibilitatea taxei privind emisiile poluante cu dispozițiile art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 14 aprilie 2015, Manea (C 76/14), Curtea a verificat, mai întâi, neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără plata unei taxe.
Reținând că sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr-un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr.9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr-un alt stat membru curtea a conchis că un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop (pct.43).
Atunci când a analizat neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe curtea a reținut că articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s-a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă.
În acest sens, curtea a decis că ";scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe"; (pct.47) și, continuând raționamentul, a reținut că o astfel de scutire ";a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare"; (pct. 48).
Aplicând această concluzie la principiul conform căruia, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul, curtea a reținut că ";atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într-un stat membru este, ulterior, vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE. Astfel, această diferență de sarcină fiscală riscă să favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naționale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare"; (pct.49)
Față de aceste premise s-a concluzionat că ";întrucât valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării autovehiculelor rulate naționale trebuie, în speță, să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situația existentă anterior perceperii sumei menționate, aceasta trebuie considerată … ca nemaifiind încorporată în valoarea de piață a acestor autovehicule. În consecință, valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor rulate naționale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, este egală cu zero și este, așadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul precedent, o asemenea situație este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.";
În acord cu cele reținute de instanța europeană, Curtea apreciază că regimul acestei măsuri fiscale nu este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre pentru care se datorează taxa de înmatriculare și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în România scutite de plata taxei la transcriere ca efect al achitării unei taxe în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În concluzie, soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 - 14.03.2013 nu este conformă dreptului unional, astfel că reclamantul nu trebuia să plătească taxa pentru emisii poluante.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, cererea de revizuire urmează sa fie admisă față de prevederile art.509 din codul de procedură civilă si art.21 al.2 din Legea contenciosului administrativ, Curtea, reconsiderându-și jurisprudența, consideră că se impune restituirea taxei pe emisii poluante achitată în perioada 01.01.2013 - 14.03.2013, constatată deja ca fiind neconformă cu dreptul comunitar .
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 513 Cod procedură civilă, a fost admisă cererea de revizuire, schimbată în tot decizia atacată în sensul admiterii recursului formulat de reclamant împotriva sentinței administrative 271/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, cu consecința casării sentinței menționate.
Rejudecând procesul în fond, pentru considerentele de fapt și de drept anterior reținute, Curtea a procedat la admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele A.J.F.P. S. și A.F.M. B.
Pârâtele au fost astfel obligate să restituie reclamantului suma de 5261 lei încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și plata dobânzii fiscale în cuantumul prevăzut de art. 124 cod de procedură fiscală, calculată de la data cererii de restituire, 05.02.2013, și până la data plății efective.
Reținând culpa procesuală în sarcina pârâtelor-intimate în cadrul prezentei revizuiri, în temeiul art.452-453 Cod procedură civilă, Curtea le-a obligat la cheltuieli de judecată în fond, recurs și revizuire, suma de 1308,50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă fondului, recursului și cererii de revizuire, de 158,50 de lei și onorariile avocațiale plătite în revizuire și recurs, de 250 lei pentru fiecare cale de atac și de 650 lei la fond, justificat cu chitanțele existente la dosarele cauzei.
| ← Angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat în... | Anulare art. 1 pct. 2 aliniat ultim din Anexa 3 a H.C.L. S. ... → |
|---|
