Inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a unui titlul de creanţe pentru desfiinţarea căruia legea instituie o procedură specială
| Comentarii |
|
Decizia de impunere emisă de CAS nu poate face obiectul unei acţiuni directe în contencios administrativ, fiind obligatorie calea administrativă de atac reglementată de art. 205 - art. 218 C.proc.fisc. Doar decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2471 din 16 decembrie 2011
Prin Sentința nr. 1341 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 608/320/2011, instanța a respins excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. 826/20.09.2010 și a Deciziei nr. 170/26.11.2010 emise de intimata CAS Mureș, excepție invocată de contestatorul M.A.P.
în motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, verificând legalitatea actelor contestate, s-a constatat că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, s-a reținut că reclamantul a obținut în cursul anului 2005 venituri din cedarea folosinței bunurilor și dividente, venituri care nu au fost declarate la CAS Mureș în vederea stabilirii contribuției la FNUASS, care însă au fost comunicate pârâtei de către A.N.A.F. în cursul anului 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 150/2002, beneficiază de asigurare fără plata contribuției de asigurări sociale, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretu-lege nr. 118/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi precum și cele provenite din pensii.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că persoanele mai sus menționate beneficiază de servicii medicale fără plata contribuției numai pentru veniturile realizate în virtutea actelor normative mai sus menționate precum și din pensii.
Obligațiile cuprinse în actele de executare contestate precum și în actul administrativ cu privire la care s-a invocat prezenta excepție de nelegalitate, au fost stabilite ca urmare a realizării de către contestator de venituri din cedarea folosinței bunurilor și dividente pentru anul 2005 nicidecum din pensii sau venituri obținute ca beneficiar al Decretului Lege nr. 118/1990.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care s-a făcut referire, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de contestator.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.P., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și admiterea excepției de nelegalitate formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 826/2010 și Deciziei nr. 170/26.11.2010 emise de intimata CAS Mureș și constatarea nelegalității acestor decizii, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea recursului s-a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.proc.civ., întrucât în pronunțarea hotărârii atacate, instanța nu a verificat în ce măsură cuantumul veniturilor pretinse de intimată în cuprinsul deciziilor contestate corespunde realității și nici nu a solicitat pârâtei CAS Mureș să depună la dosarul cauzei înscrisuri care să dovedească realizarea veniturilor în baza cărora au fost calculate obligațiile fiscale ce fac obiectul executării silite începute împotriva reclamantului-recurent în baza actelor de executare contestate în dosarul nr. 608/320/2011 al Judecătoriei Tg-Mureș.
în acest context, motivarea este insuficientă și lacunară și, susține recurentul, îi încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituție și art. 6 alin. (1) din CEDO, deoarece se află în imposibilitatea de a verifica dacă în pronunțarea soluției instanța a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
în ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ, s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 17, art. 44 și art. 45 Cod procedură fiscală, ale art. 64-65 din O.U.G. nr. 150/2002, respectiv ale art. 217 și ale art. 261 alin. (2) și alin.4 din Legea nr. 95/2006.
în legătură cu admisibilitatea excepției de nelegalitate s-a arătat că, Decizia nr. 826/210 și Decizia nr. 170/26.11.2010 emise de CAS Mureș au natura juridică a unor acte administrative, cu relevanță asupra fondului cauzei.
Mai precis, s-a arătat că soluția instanței de contencios administrativ, referitor la legalitatea deciziilor atacate, are un rol deosebit în pronunțarea soluției privind contestația la executare formulată împotriva Somației nr. 26982/2010 și a Titlului executoriu nr. 1255/2010.
Or, prin admiterea excepției de nelegalitate formulate împotriva Deciziei nr. 826/210 și Deciziei nr. 170/26.11.2010, emise de CAS Mureș, instanța de fond va putea soluționa cauza fără a ține seama de aceste acte administrative ilegale și, prin urmare, se va putea constata faptul că procedura de executare silită este netemeinică și nelegală, impunându-se desființarea tuturor actelor de executare silită.
La rândul său, intimata CAS Mureș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe și menținerea ca legală și temeinică a actelor emise de CAS Mureș.S-a arătat, în motivarea întâmpinării, faptul că, reclamantul a obținut în anul 2005, venituri din cedarea folosinței bunurilor și dividente, venituri care nu au fost declarate la CAS Mureș în vederea stabilirii contribuției la FNUASS, conform prevederilor OUG nr. 150/2002, privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.
împrejurarea că reclamantul nu a știut că trebuie să comunice CAS Mureș veniturile nete realizate în raport de care s-a calculat impozitul pe venit, nu poate justifica exonerarea acestuia de plata sumelor datorate, mai mult, se arată că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Nefiind îndeplinită obligația imperativă a reclamantului de declarare a veniturilor realizate, prevăzută de actul normativ menționat, CAS Mureș nu avea cum să comunice acestuia contribuția datorată la FNUASS, decât în urma comunicării acestora în cursul anului 2010, în format electronic de către A.N.A.F., pe baza protocolului încheiat cu C.N.A.S.
Cu toate că fiecare asigurat are dreptul de a fi informat asupra nivelului de contribuție și modalități de plată, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
în altă ordine de idei, s-a arătat că, prevederile art. 51 alin. (2) lit. e) din O.U.G. nr. 150/2002, privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, stabilesc în mod clar că, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor și dividente, care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a, veniturile în calitate de beneficiar al Legii nr. 118/1990 nefiind menționate de norma legală în punctele menționate mai sus, per a contrario, cei care realizează venituri în același timp și din cedarea folosinței bunurilor și dividente, au obligația de a achita contribuția asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor și dividente.
în consecință, faptul că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 118/1990, nu constituie un motiv de exonerare de la plata obligațiilor legale la FNUASS.
Analizând recursul declarat, din perspectiva motivelor invocate și a prevederilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
Obiectul excepției de nelegalitate este reprezentat de Decizia de impunere nr. 826/2010 emisă de CAS Mureș, care reprezintă un titlu de creanță emis de CAS Mureș, în temeiul căreia, s-a declanșat ulterior ajungerii la scadență și procedura de executare silită a recurentului, și respectiv Decizia nr. 170/26.11.2010 emisă de CAS Mureș, în soluționarea contestației administrative formulate de recurent împotriva Deciziei de impunere.
Invocarea excepției de nelegalitate împotriva Deciziei de impunere nr. 826/2010 emisă de CAS Mureș este vădit inadmisibilă, întrucât acest titlu de creanță nu poate face obiectul unei acțiuni directe în contencios administrativ.
Aceasta deoarece art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală instituie procedura contestației împotriva actelor administrativ-fiscale, calificată de jurisprudență ca fiind o cale administrativă de atac obligatorie.
De altfel, în acord cu prevederile art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, practica judiciară constantă a decis că numai deciziile emise de organele fiscale, după soluționarea contestației, pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ.
în ceea ce privește decizia dată în soluționarea contestației administrative, nici aceasta nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate, întrucât pentru contestarea sa, art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, (normă specială în raport cu dispozițiile normei generale cuprinse în Legea nr. 554/2004), prevăd calea de contestare la instanța de contencios administrativ competentă cu acțiune în anulare.
în consecință, invocarea excepției de nelegalitate a celor două acte administrative este inadmisibilă, motiv pentru care, Curtea a admis recursul declarat, a modificat în parte sentința atacată și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 170/2010 și a Deciziei de impunere nr. 826/20.09.2010, emise de CAS Mureș.
| ← Revocarea, schimbarea din funcţie, eliberarea din funcţie a... | Judecător sindic. Obiecţiuni la raportul final → |
|---|
