Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Micşorarea cuantumului indemnizaţiei şi recuperarea sumelor plătite necuvenit
| Comentarii |
|
Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenţiei teritoriale [art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 198/2005], iar la data emiterii acestei decizii trebuie să existe dovada că sumele încasate au fost necuvenite. Deciziile luate de autorităţile administrative trebuie motivate pentru a permite persoanei să ia cunoştinţă de motivele acesteia şi pentru a furniza instanţei investite cu analizarea legalităţii actului administrativ suficiente elemente care să-i permită exercitarea controlului asupra modalităţii de aplicare a legii.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2476 din 16 decembrie 2011
Prin Sentința nr. 949/13 aprilie 2011, Tribunalul Mureș a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâta A.J.P.S. Harghita.
în considerentele Sentinței, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele aspecte:
- prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010, emisă de pârâtă, s-a aprobat modificarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, de la 689 lei la 600 lei, având în vedere adeverința nr. 0058/2009 emisă de D.G.F.P. Harghita și luându-se în calcul venitul estimat; ulterior, după depunerea adeverinței de venit pe anul 2008, constatându-se că acesta este în sumă de 4.473 lei, s-a recalculat indemnizația, stabilindu-se suma de 600 lei lunar;
- față de art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, care prevede că sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiari, cu respectarea termenului general de prescripție, apărarea reclamantului, referitoare la aplicarea retroactivă a legii, nu poate fi primită.
împotriva Sentinței nr. 949/13 aprilie 2011 a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ., art. 61 din Legea nr. 571/2003, modificate prin art. 1 pct. 55 din O.U.G. nr. 109/2009, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, corob. cu art. 41 din Legea nr. 571/2003, solicitând a se dispune admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. în esență, recurentul a susținut următoarele motive: pentru dovedirea veniturilor profesionale care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 10778/1 aprilie 2009 (prin care indemnizația a fost stabilită la suma de 698 lei lunar), recurentul a depus adeverința nr. 2058/2009, eliberată de A.F.P. Miercurea Ciuc, din care rezultă venitul estimat atât din activități comerciale, cât și din 3 contracte de cedare a folosinței bunurilor; din coroborarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 cu dispozițiile art. 41 și art. 61 (în forma aplicabilă la 4 februarie 2009) din Legea nr. 571/2003, la data de 4 februarie 2009, veniturile realizate de recurent din cedarea folosinței bunurilor au fost luate în calcul la stabilirea cuantumului lunar al indemnizației pentru creșterea copilului; prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010, emisă de A.J.P.S. Harghita, indemnizația a fost redusă la 600 lei lunar, începând cu data de 4 februarie 2009, iar prin Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010 s-a dispus recuperarea sumei de 1.567 lei, de la recurent; prin Decizia nr. 11/8 august 2010, directorul executiv al A.J.P.S. Harghita a respins contestația formulată de recurent împotriva Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 pe motiv că acesta nu a realizat venituri impozabile, în înțelesul Codului fiscal (având doar 3 contracte de cedare a folosinței bunurilor, iar Ordinul nr. 2333/2007 al Președintelui A.N.A.F. cere un număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârșitul anului fiscal); în cursul anului 2010, dar anterior datei de 14 iunie 2010, recurentului i s-a solicitat o nouă adeverință de venit pentru anul 2008, dată fiind modificarea art. 61 din Legea nr. 571/2003 prin art. 1 pct. 55 din O.U.G. nr. 109/2009; A.F.P. Miercurea Ciuc a emis adeverința nr. 1930107446534/2010, iar recurentul nu a observat că organul fiscal nu a trecut veniturile impozabile realizate din derularea celor 3 contracte de cedare a folosinței bunurilor - adeverința, care a fost depusă la A.J.P.S. Harghita, nereflectând realitatea; din declarația 200 pentru veniturile obținute în anul 2008, din cele 5 decizii de impunere aferente anului 2008 și din cele 7 chitanțe privind plata impozitului, acte depuse la dosar, rezultă că veniturile realizate de recurent în anul 2008 au fost mai mari decât cele trecute în adeverința nr. 1930107446534/2010; această împrejurare este confirmată de adeverința nr. 1930111602644/6 iulie 2011, emisă de A.F.P. Miercurea Ciuc, în care sunt înscrise veniturile realizate de recurent în anul 2008, atât din activități comerciale, cât și din cedarea folosinței bunurilor.
Prin întâmpinarea depusă la 15 decembrie 2011, pârâta-intimată a solicitat a se dispune respingerea recursului, susținând, în esență, că la dosarul A.J.P.S. au fost depuse acte din care a rezultat realizarea veniturilor profesionale supuse impozitului, timp de 12 luni anterior nașterii copilului, respectiv adeverința nr. 0058/18 martie 2009, eliberată de D.G.F.P. Harghita; în cazul persoanelor care obțin venituri din activități independente, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se recalculează pe baza dovezilor eliberate de autoritățile competente privind veniturile efectiv realizate în perioada pentru care s-a luat în calcul venitul estimat în vederea plății anticipate a impozitului sau pentru care s-a completat declarația pe proprie răspundere; prin adresa nr. 8562/26 mai 2010, intimata i-a adus la cunoștință recurentului că trebuie să completeze dosarul cu un act din care să rezulte veniturile realizate în anul 2008, iar prin adeverința nr. 1930107446534/8 iunie 2010, emisă de A.F.P. Miercurea Ciuc, s-a constatat ce recurentul a realizat un venit neimpozabil în sumă de 4.473 lei; în temeiul acestei adeverințe, s-a aprobat modificarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, de la 698 lei la 600 lei lunar; dacă în urma recalculării rezultă un cuantum mai mic al indemnizației pentru creșterea copilului, față de cel inițial stabilit, diferența se recuperează de la beneficiar, potrivit art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, fiind, deci, emisă Decizia nr. 1275156023198/10 iunie 2010.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel - învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și regulii statornicite de dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.-, a reținut următoarele aspecte:
Prin Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009, pârâta-intimată, a modificat cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, de care beneficia reclamantul-recurent, de la 600 lei la 689 lei, începând cu data de 4 februarie 2009.
Prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010, pârâta-intimată a aprobat micșorarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, de la 698 lei la 600 lei lunar, începând cu data de 4 februarie 2009.
Prin Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010, pârâta-intimată a hotărât constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului 0-2, 3 ani pentru M.C., stabilind că suma totală plătită necuvenit, cu acest titlu, pentru perioada 4.02.2009-31.05.2010, respectiv 1.567 lei, se recuperează în condițiile legii, reclamantului-recurent acordându-i-se un termen de 15 zile pentru plata sumei menționate (art. 3 din Decizie); la art. 4 din Decizie se precizează că după trecerea termenului prevăzut la art. 3, această decizie devine titlu executoriu fără nicio altă formalitate și se supune executării silite în condițiile dispozițiilor imperative privind executarea silită a creanțelor bugetare.
Prin Decizia nr. 11/10 august 2010, directorul executiv al A.J.P.S. Harghita a respins contestația reclamantului-recurent, formulată împotriva Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010, motivând că potrivit pct.1 din procedura aprobată prin Ordinul Preș. A.N.A.F. nr. 2333/2007, acele persoane fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, prin derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere sau subînchiriere, la sfârșitul anului fiscal, se consideră că obțin venituri din activități independente, prevăzute de art. 46 din Legea nr. 571/2003.
Referitor la Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010, prin care pârâta-intimată a dispus recuperarea sumei de 1.567 lei, de la reclamantul-recurent, Curtea reține că în art. 4 din Decizie s-a afirmat expres caracterul acesteia de titlu executoriu, după trecerea termenului de 15 zile (de la comunicare), acordat debitorului pentru plata sumei de 1.567 lei.
Curtea reține, de asemenea, că, deși potrivit disp. art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, la data emiterii Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 nu exista dovada că sumele încasate de reclamantul-recurent au fost necuvenite.
Concluzia se impune prin prisma faptului că actul prin care s-a redus cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, începând cu 4 februarie 2009, respectiv Decizia nr. 107781 a fost emisă de A.J.P.S. numai la data de 14 iunie 2010, adică după 4 zile de la emiterea Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010. în aceste condiții, la data de 10 iunie 2010 nu se putea pune problema recuperării sumei de 1.567 lei - cu calificarea Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 ca fiind titlu executoriu -, de vreme ce nu exista o decizie care să constate că această sumă a fost încasată necuvenit, de către reclamantul-recurent, în privința căruia, la data emiterii Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 își produceau, încă, efectele Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009, prin care s-a stabilit cuantum indemnizației pentru creșterea copilului la 689 lei lunar.
în plus, Curtea constată că Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010 nu este motivată, ci conține doar trimiteri generale la 4 acte normative (fără a indica nici măcar un articol de lege), la Codul de procedură civilă, la dosarul, cererea și declarația pe proprie răspundere, fără a preciza data depunerii actelor, conținutul acestora și fără a indica vreun document și vreo normă juridică incidentă în cauză, din care să rezulte că suma ce urmează a fi recuperată a fost încasată necuvenit.
De asemenea, Curtea constată că Decizia nr. 107781/14 iunie 2010 nu cuprinde motivele care au determinat luarea măsurii micșorării cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, de la 698 lei la 600 lei lunar, începând cu data de 4 februarie 2009, după ce, prin Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009 s-a dispus, tot începând cu data de 4 februarie 2009, majorarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului, de la 600 lei la 698 lei.
Astfel, după formula având în vedere, în Decizie se indică cifrele reprezentând 4 articole de lege, și denumirea actelor normative, iar la final se menționează: - cererea și declarația pe proprie răspundere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 772007, cu modificări ulterioare.
Așadar, pe lângă faptul că din considerentele Deciziei ar rezultă că reclamantul-recurent a depus cerere în sensul micșorării indemnizației pentru creșterea copilului - căci aceasta a fost măsura luată prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010 -, A.J.P.S. nu a precizat nici măcar numărul de înregistrare a cererii și a declarației pe proprie răspundere. Lipsa motivării este cu atât mai evidentă cu cât, fără a indica la ce se referă textele de lege (3 dintre acestea privesc data și locul unde se depun cererile, termenul de soluționare, termenul de comunicare și modalitatea de comunicare a deciziei, iar unul se referă la atribuțiile A.J.P.S.) și care este incidența lor asupra cuantumului indemnizației - ci expunând o simplă enumerare -, fără a preciza ce anume rezultă din cererea reclamantului-recurent și din declarația pe propria răspundere, fără a preciza dacă este vorba de aceleași acte care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 10778/1 aprilie 2009 ori sunt acte cu un conținut nou și fără a arăta în ce constau argumentele care au dus la schimbarea situației, față de cea stabilită prin Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009, pârâta-intimată a procedat la luarea unei măsuri defavorabile reclamantului-recurent, prin reducerea indemnizației pentru creșterea copilului, de la suma de 689 lei, la suma de 600 lei, începând cu data de 4 februarie 2009, adică pentru o perioadă anterioară, de peste 15 luni.
Deciziile luate de autoritățile administrative trebuie motivate, pe de o parte, pentru a permite persoanei care se consideră vătămată printr-o astfel de decizie să ia cunoștință de motivele acesteia și, pe de altă parte, pentru a furniza instanței învestite cu analizarea legalității actului administrativ, suficiente indicații care să-i permită să își exercite controlul asupra modalității de aplicare a legii de către autoritatea care a emis actul atacat. Or, în speță, nici considerentele Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 și nici cele ale Deciziei nr. 107781/14 iunie 2010 nu răspund acestor exigențe.
Așadar, Curtea urmează să anuleze Decizia nr. 11/10 august 2010 emisă de directorul executiv al A.J.P.S. Harghita și să admită contestația reclamantului-recurent împotriva Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010, act pe care urmează, de asemenea, să îl anuleze, având în vedere argumentele deja expuse cu privire la nelegalitatea acestei din urmă Decizii. în mod subsecvent și pentru considerentele anterior menționate, se impune și anularea Deciziei nr. 107781/14 iunie 2010 emise de A.J.P.S. Harghita.
în consecință, Curtea a admis recursul reclamantului - art. 312 alin. (1) teza a I C.proc.civ.- și a modificat în tot hotărârea atacată - art. 312 alin. (2) teza I, alin. (3), art. 304 pct. 9 teza a III-a C.proc.civ.-, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
| ← Anularea actului administrativ fiscal. Stabilirea răspunderii... | Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului... → |
|---|
