Recurs. anulare decizie de impunere emisă de administraţia judeţeană a finanţelor publice
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1437 din data de 22.06.2016
Recurs. Anulare decizie de impunere emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice
- art. 126 din Legea nr. 571/2003
- art. 128 din Legea nr. 571/2003
- art. 130 din Legea nr. 571/2003
- art. 141 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 571/2003
- pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din H.G. nr. 44/2004
În conformitate cu prevederile art. 126 din Legea 571/2003, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Potrivit art. 128 alin. 1 din aceeași lege, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar iar conform art. 129 alin. 1, se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri, așa cum este definită la art. 128.
În conformitate cu dispozițiile art. 130 din Codul fiscal, în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.
De asemenea, art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal include arendarea ( darea în arendă ) în categoria operațiunilor scutite de TVA fără drept de deducere, astfel că proprietarul terenului care îl dă în arendă, fie că este sau nu plătitor de TVA, nu colectează taxa la valoarea contractului de arendă.
Potrivit pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizată, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 57172003, operațiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obținere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cel care achită contravaloarea arendei în produse agricole, fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, are obligația colectării TVA asupra sumei plătite conform prevederilor art. 130 din Codul fiscal iar plata prin produse agricole, care constituie o livrare de bunuri a arendei, reprezintă o operațiune prevăzută la art.130 Cod fiscal referitoare la schimbul de bunuri și servicii.
Drept urmare, în opinia instanței de recurs, este corectă aprecierea organului fiscal în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra produselor aflate în proprietatea societății intimate (livrarea produselor) în schimbul dreptului de folosință a terenului arabil reprezintă o operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA.
Referitor la aprecierile judecătorului fondului în sensul că pentru ca cedarea folosinței bunului, aferentă contractului de arendare să fie considerată o prestare de servicii în sensul de operațiune taxabilă este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o activitate economică și să fie realizată de o persoană impozabilă (conform prevederilor art. 126-127 Cod fiscal), instanța de recurs constată că legiuitorul a prevăzut ca fiecare dintre cele două operațiuni (plata arendei și, respectiv, cedarea folosinței) să fie tratată separat stabilind că prevederile Titlului VI Cap. IV din H.G. 44/2004 actualizată se aplică în funcție de calitatea persoanei care realizează operațiunea, cotele și regulile aplicabile fiecărei operațiuni în parte.
Pe de altă parte, în speță, cum societatea intimată nu este o societate agricolă, ci o societate comercială pe acțiuni, nu se pune problema unei distribuiri a produselor agricole de către o societate agricolă membrilor săi asociați, situație în care pământul rămâne în proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodată al societății agricole. Doar în acest caz, contravaloarea produselor nu poate sta la baza calculării TVA, deoarece produsele distribuite acestora de către societatea agricolă în raport de suprafața de teren deținută se face în temeiul calității lor de proprietari ai acestor terenuri și de membri în societate, neavând la bază o prestare de servicii cu plată în natură.
Decizia nr. 1437 din 22.06.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr. 1915/111/ 2015
Prin Sentința nr. 2687/CA/03.12.2015, pronunțată de Tribunalul ... s-a admis cererea formulată de reclamanta SC ... SA, în contradictoriu cu pârâta DGRFP ... prin AJFP ... și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei nr. ... 09.12.2014 prin care s-a soluționat contestația administrativă, precum și a Deciziei de impunere nr. F BH ... /14.04.2014 întocmită în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F BH ... /14.04.2014 pentru suma de 3986 lei, TVA aferentă arendei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a formulat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ... PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ... , solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței pronunțate de Tribunalul ... în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a actelor administrative fiscale a căror anulare se solicită.
În dezvoltarea motivelor de recurs, după o scurtă prezentare a stării de fapt, se arată că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru următoarele considerente:
Urmare a inspecției fiscale parțiale ce a vizat perioada 01.12.2013 -31.12.2013 privind taxa pe valoarea adăugată s-a constatat faptul că reclamanta S.C. ... S.A. a distribuit din producția obținută produse agricole (grâu și porumb) în valoare totală de 16.608 lei reprezentând contravaloarea arendei datorată persoanelor fizice, proprietari ai terenurilor luate în arendă, pentru care aceasta nu a colectat taxa pe valoarea adăugată aferentă, considerând că plata în natură a arendei nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată.
Raportat la acest aspect, instanța a reținut faptul că textele de lege pe care își întemeiază organul fiscal soluția de respingere a contestației formulate de reclamantă împotriva actelor administrative fiscale prin Decizia nr. ... 09.12.2014, nu sunt aplicabile întrucât niciuna din aceste prevederi nu face referire la includerea arendei în cadrul operațiunilor taxabile.
Instanța a mai reținut, de asemenea, faptul că potrivit prevederilor art. 141 alin.(2) lit. e din Codul fiscal arendarea este inclusă în categoria operațiunilor scutite de taxă, articol care însă este eronat interpretat în opinia recurentei, prevederile sale fiind atribuite celor care achită arenda și nu proprietarului terenului, care dându-l în arendă, efectuează o prestare de servicii scutită fără drept de deducere.
Art. 141 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal include arendarea (darea în arendă) în categoria operațiunilor scutite de TVA fără drept de deducere.
Prin urmare, proprietarul terenului care dă în arendă fie că este sau nu plătitor de TVA nu colectează taxa la valoarea contractului de arendă.
Cel ce achită contravaloarea arendei în produse fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA are obligația colectării TVA asupra sumei plătite conform prevederilor Codului fiscal, art. 130.
Darea în arendă a unui teren de către proprietarul acestuia reprezintă o prestare de serviciu, conform art. 129, alin.(1).
Susține că, din interpretarea prevederilor legale de mai sus, coroborate cu pct.8 alin.(1) lit. b din HG nr.44/2004 plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri a arendei reprezintă o operațiune prevăzută la art.130 din Codul fiscal referitoare la schimbul de bunuri sau servicii.
Instanța a mai reținut că, pentru ca cedarea folosinței bunului, aferentă contractului de arendare să fie considerată o prestare de servicii în sensul de operațiune taxabilă este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o activitate economică și să fie realizată de o persoană impozabilă conform prevederilor art.126-127 Cod fiscal, însă în speță arendatorii sunt persoane fizice care nu realizează activitate economică.
Referitor la acest aspect menționează că legiuitorul l-a avut în vedere când a prevăzut că, fiecare dintre cele două operațiuni să fie tratată separat "aplicându-se prevederile prezentului titlu în funcție de calitatea persoanei care realizează operațiunea, cotele și regulile aplicabile fiecărei operațiuni în parte".
Astfel, potrivit dispozițiilor legale de mai sus, plata prin produse agricole în natură (grâu și porumb) către persoanele fizice proprietare de terenuri, în schimbul cedării dreptului de a utiliza terenurile în cauză, constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al taxei.
În drept, s-au invocat prevederile art.488 pct.8, coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004.
Intimata reclamantă ... S.A. nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța a apreciat recursul declarat de recurenta DGRFP ... prin AJFP ... ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 126 din Legea 571/2003, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 si 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare;
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Potrivit art. 128 alin. 1 din aceeași lege, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar iar conform art. 129 alin. 1, se consideră prestare de servicii orice operațiune care nu constituie livrare de bunuri, așa cum este definită la art. 128.
În conformitate cu dispozițiile art. 130 din Codul fiscal, în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri și/sau o prestare de servicii cu plată.
De asemenea, art. 141 alin. 2 lit. e din Codul fiscal include arendarea ( darea în arendă ) în categoria operațiunilor scutite de TVA fără drept de deducere, astfel că proprietarul terenului care îl dă în arendă, fie că este sau nu plătitor de TVA, nu colectează taxa la valoarea contractului de arendă.
Potrivit pct. 8 alin. 1 din Titlul VI Cap. IV din HG 44/2004 actualizată, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 57172003, operațiunile prevăzute la art. 130 din Codul fiscal includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare, precum plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obținere a produselor agricole sau plata prin produse agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o prestare de servicii.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cel care achită contravaloarea arendei în produse agricole, fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, are obligația colectării TVA asupra sumei plătite conform prevederilor art. 130 din Codul fiscal iar plata prin produse agricole, care constituie o livrare de bunuri a arendei, reprezintă o operațiune prevăzută la art.130 Cod fiscal referitoare la schimbul de bunuri și servicii.
Drept urmare, în opinia instanței de recurs, este corectă aprecierea organului fiscal în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra produselor aflate în proprietatea societății intimate (livrarea produselor) în schimbul dreptului de folosință a terenului arabil reprezintă o operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA.
Referitor la aprecierile judecătorului fondului în sensul că pentru ca cedarea folosinței bunului, aferentă contractului de arendare să fie considerată o prestare de servicii în sensul de operațiune taxabilă este necesar ca aceasta să rezulte dintr-o activitate economică și să fie realizată de o persoană impozabilă (conform prevederilor art. 126-127 Cod fiscal), instanța de recurs constată că legiuitorul a prevăzut ca fiecare dintre cele două operațiuni (plata arendei și, respectiv, cedarea folosinței) să fie tratată separat stabilind că prevederile Titlului VI Cap. IV din H.G. 44/2004 actualizată se aplică în funcție de calitatea persoanei care realizează operațiunea, cotele și regulile aplicabile fiecărei operațiuni în parte.
Pe de altă parte, în speță, cum societatea intimată nu este o societate agricolă, ci o societate comercială pe acțiuni, nu se pune problema unei distribuiri a produselor agricole de către o societate agricolă membrilor săi asociați, situație în care pământul rămâne în proprietatea membrilor cooperatori, nefiind niciodată al societății agricole. Doar în acest caz, contravaloarea produselor nu poate sta la baza calculării TVA, deoarece produsele distribuite acestora de către societatea agricolă în raport de suprafața de teren deținută se face în temeiul calității lor de proprietari ai acestor terenuri și de membri în societate, neavând la bază o prestare de servicii cu plată în natură.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 din același cod, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de recurenta DGRFP ... prin AJFP ... împotriva sentinței nr. 2687/03.12.2015 pronunțată de Tribunalul ... , care a fost casată în totalitate și rejudecând fondul, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC ... SA împotriva pârâtei DGRFP ... prin AJFP ... , ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Recurs. anulare decizie emisă de inspectoratul teritorial de... | Recurs. anulare decizie de impunere emisă de administraţia... → |
|---|
