Recurs. anulare hotărâre de consiliu local

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1509 din data de 29.06.2016

Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local

- art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 255/2010

- art. 3 lit. a) din Legea nr. 255/2010

- art. 8 din O.G. nr. 43/1997

- art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004

- art. 22 din Legea nr. 255/2010

Criticile recurentului vizează în esență nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului ... nr. 259/2011, prin prisma inaplicabilității prevederilor Legii nr. 255/2010, precum și a lipsei justificării utilității publice a investiției, raportat la numărul restrâns de persoane pe care ar urma să le deservească. Totodată, este criticată omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, în concret recurentul făcând referire la precizarea de acțiune prin care a invocat greșita întocmire a documentațiilor cadastrale de identificare a terenului aflat în proprietatea sa și afectat de expropriere.

Referitor la incidența în privința investiției ce urmează a fi realizată pe terenul ce face obiectul exproprierii a prevederilor Legii nr. 255/2010, criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 259 / 31.03.2011 s-au aprobat indicatorii tehnico-economici rezultați din Studiul de Fezabilitate pentru obiectivul de investiție "Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 si identificarea utilităților existente și marcarea zonelor de protecție aferente de pe terenul cu nr. topo ... - Aleea … din Municipiul ... și declanșarea procedurii de expropriere a imobilului în suprafață de 220 mp, reprezentând teren din nr. topo ... înscris în CF ... , conform coridorului de expropriere identificat prin Planul de situație avizat de O.C.P.I. … cu nr. …/10.02.2011.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 255/2010 "sunt declarate de utilitate publică următoarele lucrări: lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local, precum și toate lucrările de construcție, reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum și a infrastructurii de transport naval.

Potrivit prevederilor art.3 lit. a) din actul normativ invocat, drumurile publice sunt: drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale economiei, ale populației și de apărare a țării; acestea sunt proprietate publică și sunt întreținute din fonduri publice, precum și din alte surse legal constituite, iar potrivit art. 2 alin. 3 din același act normativ, fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, suprastructura și infrastructura drumului, podurile, podețele, șanțurile, rigolele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile și alte lucrări de artă, construcțiile de apărare, protecție și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, stațiile de taxare, bretelele de acces, drumurile tehnologice amenajate pentru întreținerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, sistemele inteligente de transport și instalațiile aferente, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, sistemele pentru protecția mediului, terenurile și plantațiile din zona drumului și perdelele de protecție, mai puțin zonele de protecție.

Art. 8 al OG nr. 43/1997, conține clasificarea drumurilor de interes local, după cum urmează: (1) Drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află și pot fi clasificate ca:

a) drumuri comunale, care asigură legăturile:

(i) între reședința de comună și satele componente sau cu alte sate;

(ii) între oraș și satele care îi aparțin, precum și cu alte sate;

(iii) între sate;

b) drumuri vicinale - drumuri ce deservesc mai multe proprietăți, fiind situate la limitele acestora;

c) străzi - drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc.

(2) Clasificarea drumurilor de interes local, precum și clasificarea ca drum de interes local a unui drum neclasificat se fac prin hotărâre a consiliului local respectiv.

(3) În cazul în care drumul respectiv se află pe raza a două sau mai multe unități administrativ-teritoriale, clasificarea se aprobă prin hotărâre de către toate consiliile locale respective.

Articolul următor cuprinde clasificarea străzilor, în raport cu intensitatea traficului și cu funcțiile pe care le îndeplinesc, astfel:

a) străzi de categoria I - magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale orașului pe direcția drumului național ce traversează orașul sau pe direcția principală de legătură cu acest drum;

b) străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulația majoră între zonele funcționale și de locuit;

c) străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcționale și le dirijează spre străzile de legătură sau magistrale;

d) străzi de categoria a IV-a - de folosință locală, care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.

Din coroborarea tuturor acestor prevederi legale, rezultă că obiectivul ce se va realiza în urma exproprierii terenului aparținând recurentului, constând în realizarea unei căi de acces care să asigure accesul la blocurile X9-X9-X10 situate pe strada Aleea ... spre ... din mun. ... , intră în noțiunea de stradă de categoria a IV-a, întrucât va fi de folosință locală și va asigura accesul la locuințele situate în blocurile menționate.

Putând fi calificată stradă, în sensul O.G. 43/1997, respectiva cale de acces va constitui un drum de interes public local, conform art. 8 alin. 1 lit. c) din același act normativ. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a reținut în mod corect că lucrării de investiție ce se urmărește a se realiza pe terenul ce face obiectul exproprierii îi sunt aplicabile prevederile Legii 255/2010, neavând relevanță mărimea colectivității pe care lucrarea urmează să o deservească.

În ceea ce privește utilitatea publică a acestei investiții, instanța a reținut că fiind vorba despre realizarea un drum public de interes local, utilitatea publică a acesteia derivă din prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.255/2010, care declară ca fiind de utilitate publică anumite categorii de lucrări, între acestea fiind incluse la lit. a) și lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local.

În ceea ce privește oportunitatea realizării lucrării de investiții, în mod corect, instanța de fond a reținut că autoritățile administrative beneficiază de dreptul de decizie și apreciere cu privire la modul în care urmează să rezolve o anumită problemă, drept ce poate fi cenzurat de instanță doar în ipoteza în care se poate stabili că autoritățile au acționat cu exces de putere. Art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Or, în speță autoritatea publică locală a acționat în cadrul și cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 255/2010, fiind stabilit inclusiv cuantumul despăgubirilor pe care este îndreptățit să le primească reclamantul. Totodată, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că realizarea investiției va asigura existența unui acces direct din strada ... spre blocurile situate pe Aleea ... , X6-X9-X10, în prezent accesul spre acestea realizându-se în variante care asigură o comunicare ocolită cu strada ... sau Calea ..., conform planului de situație aflat la fila 213 dosar de fond. De altfel, probele administrate în cauză, au confirmat că până în urmă cu câțiva ani accesul la respectivele blocuri se făcea pe un drum asfaltat amplasat pe terenul ce face obiectul exproprierii, drum care a fost închis de reclamant, urmele fizice ale acestuia fiind vizibile în planșele fotografice aflate la fila 203 dosar de fond. Având în vedere, că martorii audiați în cauză au declarat că respectivul drum a fost folosit de la ridicarea blocurilor până la momentul închiderii lui de către reclamant, în mod cert, această stare de fapt, confirmă utilitatea realizării investiției.

Și instanța de fond a reținut că utilitatea lucrării derivă din faptul că realizarea unei căi de acces din strada ... la blocurile X6-X9-X10 va ușura accesul la acestea. În consecință, instanța de fond și-a motivat aprecierea referitoare la utilitatea realizării investiție, prin prisma asigurării accesului direct la blocurile respective, iar referirea la crearea unor locuri suplimentare de parcare, este adevărat că nu are legătură cu prezenta cauză, însă nu poate înlătura existența celorlalte argumente pertinente reținute de instanța de fond în motivarea soluției. În consecință, nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct. 7 Cod de procedură civilă.

În ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 281^2a Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 281^2. Prin urmare, recurentul avea posibilitatea să solicite instanței de fond completarea dispozitivului sentinței recurate, în sensul soluționării de către aceasta a tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, nefiind admisibilă invocarea acestei omisiuni direct în recurs.

Decizia nr. 1509 din 29.06.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. 11239/111/2011*

Prin Sentința nr. 2445/CA din 04.11.2015 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, a respins ca nefondată acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul ... în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului ... , luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului situat în ..., str. ... , nr. ... , jud. Bihor înscris în CF ... cu nr. top ... , astfel cum rezulta din extrasul CF depus la dosar (f.12).

Prin H.C.L ... nr. 259/31.03.2011 (f. 6,7) s-au revocat HCL nr.259/27.04.2010 și HCL 620/06.09.2010 și s-au aprobat indicatorii tehnici pentru obiectivul de investiție "Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 și identificarea utilităților existente și marcarea zonelor de protecție aferente de pe terenul cu nr. top ... - Aleea ... - Municipiul ... și coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică, coridor care include suprafața de 220 mp din imobilul proprietatea reclamantului.

Pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei și procedurii prevăzute de lege și să fie în conformitate cu conținutul legii.

În speță, instanța de fond a reținut că reclamantul nu contestă competența autorității publice emitente de a adopta o astfel de hotărâre și nici forma și procedura cu care aceasta a fost adoptată. De altfel, analizând din oficiu aceste aspecte, instanța de fond a constatat că au fost respectate condițiile de competență, formă și procedură cu privire la adoptarea hotărârii atacate.

În ceea ce privește legalitatea actului administrativ atacat, instanța de fond a reținut că un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamant îl constituie însăși aplicabilitatea în speța a actului normativ în baza căruia a fost adoptata hotărârea atacata, respectiv Legea 255/2010.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că este necontestat ca în urma exproprierii se dorește realizarea unei căi de acces, acest fapt rezultând și din înscrisurile depuse la dosar.

Instanța de fond a constatat că, prin art.2 din Legea nr.255/2010 sunt stabilite expres și limitativ lucrările de utilitate publică pentru realizarea cărora se urmează procedura de expropriere reglementată de acest act normativ, o procedură derogatorie de la cea generală prevăzută de Legea nr. 33/1994.

Potrivit art.2 alin.1 lit. a) din Legea nr.255/2010, "sunt de utilitate publică lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local, precum și toate lucrările de construcție, reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice, lucrările necesare dezvoltării rețelei de transport cu metroul și de modernizare a rețelei existente, lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare, precum și a infrastructurii de transport naval".

Conform art. 3 lit. a) din O.G. 43/1997 sunt drumuri publice drumurile de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale economiei, ale populației și de apărare a țării.

Articolul 8 alin. 1 lit. c) din același act normativ statuează ca drumuri de interes public local sunt și străzile, iar art. 9 include în categoria străzilor și pe cele de categoria a IV-a, adică cele de folosința locală, care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale în zonele cu trafic foarte redus.

În speța, în urma exproprierii unei părți din terenul proprietatea reclamantului se dorește realizarea unei căi de acces care să asigure accesul la blocurile X9-X9-X10 situate pe strada Aleea ... spre ... din mun. ... . O astfel de cale de acces reprezintă în fapt o stradă de categoria a IV-a fiind de folosință locală deoarece urmează să asigure accesul la locuințele situate în blocurile menționate. Fiind vorba despre o stradă, fără a avea relevanță categoria sa, în sensul O.G. 43/1997, aceasta constituie un drum de interes public local, conform art. 8 alin. 1 lit. c) din același act normativ. Astfel, lucrarea care se dorește a fi realizată în urma exproprierii unei parți din proprietatea reclamanților constituie o lucrare de construcție a unui drum de interes local. Prin urmare, contrar susținerilor reclamantului, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile prevederile Legii 255/2010, neavând relevanță mărimea colectivității pe care lucrarea urmează să o deservească. Pe de altă parte, nu s-a putut reține susținerea reclamantului că respectiva stradă ar urma să deservească doar persoanele care locuiesc în blocurile menționate anterior, odată construită strada, aceasta poate fi utilizată de orice persoană.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant, în strânsă legătură cu primul motiv analizat, a fost acela că lucrarea ce se dorește a se realiza nu ar fi de utilitate publică. Instanța de fond a constatat că nici acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat având în vedere că, fiind vorba despre un drum public de interes local, astfel cum s-a stabilit anterior, acesta este de utilitate publică în temeiul legii, calificarea acestuia ca fiind de "utilitate publică"; fiind declarată prin art.2 alin.1 lit. a) din Legea nr.255/2010, astfel încât nu este necesar controlul contencios al declarației de utilitate publică.

Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că hotărârea atacată are un caracter individual, coridorul de expropriere afectând un număr determinat de persoane. Raportat la caracterul individual al hotărârii atacate nu se impunea supunerea acesteia spre dezbatere publică, Legea 52/2003 nefiind aplicabilă în cazul actelor administrative individuale.

O alta categorie de motive de nelegalitate invocate de reclamant se referă la utilitatea și necesitatea efectivă a realizării lucrării pentru care se dorește a fi expropriați. Aceste aspecte țin de oportunitatea emiterii actului administrativ. Rolul instanțelor de contencios administrativ este acela de a asigura respectarea legalității actelor administrative. Prin urmare, oportunitatea acestora poate fi cercetată doar prin prisma legalității în sensul în care instanțele pot sancționa emiterea unui act administrativ cu depășirea dreptului de apreciere discreționară a administrației. Astfel, nu se poate nega dreptul administrației de a lua decizii privind punerea în aplicare în concret a legii în interes local. O interpretare contrară ar fi de natură să substituie instanțele judecătorești administrației, cu consecința încălcării principiului constituțional al separației puterilor în stat.

Prin urmare, administrația poate să decidă să urmeze una din mai multe variante posibile într-o anumită problemă de interes local. În speță, pârâtul, în calitate de organ al administrației publice locale, a decis că este necesară efectuarea lucrării menționate în hotărârea atacată. Instanța de fond a constatat că aceasta decizie a administrației, deși este una discreționară, nu este nelegală, nefiind vorba despre un exces de putere.

Instanța de fond a apreciat că lucrarea de interes public a cărei realizare se dorește este utilă, fiind evident că o cale de acces direct din strada ... înspre blocurile menționate ar ușura accesul spre acestea. Pe de altă parte, un număr mai mare de locuri de parcare în oraș este util.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că pârâtul nu și-a depășit prin adoptarea hotărârii atacate dreptul de apreciere în legătură cu oportunitatea realizării lucrărilor de interes local, drept recunoscut de lege.

În ceea ce privește Decizia de expropriere nr. .../22.07.2011 emisă de AI..., instanța de fond a constatat că aceasta a fost emisă cu respectarea termenelor și a etapelor prevăzute de Legea 255/2010.

Având în vedere faptul că cererea principală având ca obiect anularea HCL 259/31.03.2011 a fost soluționată în sensul respingerii, deoarece s-a constatat că hotărârea a fost emisă în condiții de legalitate, față de împrejurarea că cererea de anulare a Deciziei de expropriere nr. .../22.07.2011 este o cerere accesorie, în baza principiului accesorium sequitur principale, a respins-o.

Pentru considerentele ce preced, instanța de fond, constatând că actele administrative atacate respectă condiția conformității conținutului lui cu prevederile legii, a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant ... , solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii astfel cum a fost precizată și completată, formulată de reclamant în dosarul principal - nr. 11239/111/2011*, respectiv: anularea Hotărârii nr. 259/31.03.2011 a Consiliului local al Municipiului ... privind revocarea HCL 259/27.04.2010 și nr. 620/6.09.2010, aprobarea indicatorilor tehnico-economici rezultați din studiul de fezabilitate pentru obiectivul de investiție "Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 si identificarea utilităților existente si marcarea zonelor de protecție aferente de pe terenul cu nr.top. ... -Aleea ... - Municipiul ... " și declanșarea procedurii de expropriere a imobilului în suprafață de 220 mp, reprezentând teren din nr. topo ... înscris în CF ..., anularea adresei nr. .../25.07.2011 prin care a primit răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ atacat, anularea documentației ce poartă nr. cadastral ... ... înscrisă în CF ... ... , precum și a documentațiilor subsecvente, respectiv ...6 și ...5, cu rectificarea situației de carte funciară în sensul revenirii la situația anterioară, respectiv revenirea la vechea situație pe numere topografice și sistarea colilor de carte funciară create in baza acestor documentații cadastrale, obligarea pârâtei să creeze noi documentații cadastrale raportat la situația reală, având în vedere situația topografică, iar ca urmare a admiterii cererii de anulare care face obiectul dosarului 11239/111/2011*, admiterea și a acțiunii din dosarul conexat 11986/111/2011, respectiv anularea actului administrativ reprezentând Decizie de expropriere nr. ... din data de 22.07.2011, emisă de Administrația Imobiliară ... .

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de fond a reținut în mod gresit că obiectivul pentru a cărui realizare au fost emise acte actele administrative atacate se circumscrie prevederilor art. 2 din Legea nr. 255/2010. Consideră ca respectiva cale nu acces nu poate constitui un drum de interes local, în sensul legii, atâta timp cât urmează a deservi un număr redus de persoane, și în condițiile în care în zonă accesul se poate face pe alte trei străzi.

Susține recurentul că recurentul a arătat că instanța de fond nu a motivat hotărârea raportat la elementele speței, respectiv hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii. HCL-ul atacat nu prevede construirea de locuri de parcare, ci doar o alee de acces, cu sens unic pentru locatarii blocurilor X6-X9-X10.

Totodată, arată recurentul, și-a completat și precizat cererea de chemare în judecată, dar cu privire la aceasta instanța nu s-a pronunțat în niciun mod.

Cu privire la lipsa de temei a hotărârii, a arătat că în speță s-a administrat un probatoriu complex, pe lângă înscrisuri, respectiv proba cu interogatoriul intimatului, proba cu expertiza topografică, proba testimonială - fiind audiați 2 martori, precum și cercetarea la fața locului. Dintre aceste probe, instanța nu a reținut decât întâmpinarea depusă de intimată și cercetarea la fața locului, fără să analizeze restul probelor.

Referitor la motivele de nelegalitate și netemeinicie a HCL-ului contestat, consideră lipsită de temei legal motivarea instanței de fond. Cu toate că aceasta observă caracterul "discreționar" al HCL-ului contestat, îl apreciază ca fiind legal întrucât oferă colectivității (3 blocuri) cale de acces și locuri de parcare, cale de acces care se încadrează ța categoria drum de interes local.

Potrivit schiței de orientare cadastrală depusă de expertul ... și confirmată prin raportul de expertiză topografică întocmit de expertul judiciar Mone Ioan Mihai, în cauză s-a constatat că, raportat la numărul topografic inițial ... înscris în CF ... , reprezentând proprietatea reclamantului, conturul numărului cadastral nou creat în procedura exproprierii, respectiv ... din CF ... (și ulterior ...6 și ...5) nu se suprapune cu numărul topo.

Astfel, în fapt este expropriată o suprafață de 220 mp din proprietatea recurentului, lăsându-l, practic, fără curte și fără cale de acces în imobil. O parte din proprietatea sa, care rămâne neexpropriată, respectiv conturul 3-B-5-4-3, astfel cum a fost acesta determinat prin suplimentul la raportul de expertiză topografică, este situată în cealaltă parte a căii de acces ce se are în vedere a fi realizată, fiind practic tăiată proprietatea recurentului de acest drum, fără ca acesta să mai aibă acces la cealaltă parte de teren.

Se realizează un nou contur al proprietății recurentului, prin care o parte din grădină care îi rămâne (deși în fapt acea porțiune de teren nu i-a aparținut niciodată) este amplasată în curtea blocurilor X situate în spatele casei sale, acea porțiune reprezentând în realitate locuri de parcare.

În concret, situația cadastrală nou creată prin documentațiile mai sus menționate nu corespunde cu situația topografică ce relevă proprietatea recurentului.

Ori, arată recurentul, indiferent de existența sau nu a utilității publice în vederea exproprierii, documentația cadastrală ce se realizează trebuie să corespundă situației topografice.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului conform petitului.

În drept a invocat prevederile art. 20 Legea 554/2004, art. 304, 304/1 și următoarele din Codul de procedură civilă, celelalte texte de lege invocate.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică.

În apărare se arată că, criticile invocate în cererea de recurs vizează în esență nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului ... nr. 259/2011, în sensul inaplicabilității Legii nr. 255/2010, respectiv aprecierea eronată a primei instanțe de judecată în ceea ce privește justificarea utilității publice a investiției și încadrarea terenului în litigiu în coridorul de expropriere.

În ceea ce privește legalitatea hotărârii atacate, prin raportare la actul normativ în temeiul căruia s-a declanșat procedura exproprierii, cât și în privința justificării utilității publice a investiției aprobate prin hotărârea atacată, a arătat că analiza coroborată a înscrisurilor existente la dosarul cauzei relevă atât aplicabilitatea în speță a prevederilor Legii nr. 255/2010 - față de obiectul lucrării și prevederile O.G. nr. 43/1997 - cât și calificarea lucrării ca fiind "de utilitate publică" prin lege, cu consecința excluderii controlului contencios al declarației de utilitate publică.

După cum se poate observa din cuprinsul hotărârii atacate și al studiului de fezabilitate aflat la dosarul cauzei, obiectivul de investiție pentru realizarea căruia s-a demarat procedura exproprierii, vizează crearea / modernizarea de căi de acces / drumuri.

În conformitate cu art.3 lit.a) din O.G. nr. 43/1997, coroborat cu art.8 alin. 1 lit.c) și art.9 din același act normativ, noțiunea de drum public include drumurile de interes local, din care fac parte și străzile.

În contextul normelor analizate, obiectivul de investiții la care se referă hotărârea contestată se încadrează în categoria lucrărilor de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes local, declarate, prin art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr. 255/2010, ca fiind de utilitate publică.

Având în vedere textul părții introductive a art.2 alin.1 din Legea nr. 255/2010, în redactarea succesivă a acestuia (anterior și ulterior normei de interpretare prevăzute de O.G. nr. 90/2011), în condițiile în care lucrarea face parte din cele enumerate de articolul de lege menționat - fapt care incontestabil rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei - utilitatea publică este declarată prin lege și nu poate face obiectul controlului judecătoresc.

Prevederile Legii nr. 255/2010 sunt aplicabile în speță, raportat la felul lucrării pentru realizarea căreia s-a impus exproprierea unei părți din proprietatea recurentului, fără a avea relevanță mărimea colectivității pe care urmează să o deservească lucrarea.

De altfel, în condițiile în care odată realizat accesul, acesta va putea fi utilizat de pricine, apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora investiția urmează a deservi "unui număr redus de persoane, respectiv locatarilor celor 3 blocuri".

Referitor la criticile recurentului potrivit cărora deși instanța observa caracterul discreționar al hotărârii contestate, o apreciază ca fiind legală întrucât oferă colectivității cale de acces, consideră că acestea nu pot fi primite, cât timp a arătat instanța, în mod corect, că oportunitatea actului administrativ poate fi cercetată doar prin prisma legalității acestuia în sensul în care instanțele pot sancționa emiterea unui act administrativ cu depășirea dreptului de apreciere discreționară a administrației. Ori, în speță pârâtul nu și-a depășit dreptul de apreciere în legătură cu oportunitatea realizării lucrării de interes local, nefiind vorba despre un exces de putere.

În ce privește aspectele legate de nemulțumirile recurentului față de suprafața care îi rămâne în urma exproprierii și față de prejudiciul suferit, acestea pot fi invocate de către persoana expropriată în dosarul de expropriere, respectiv dosarul nr. 5459/111/2013.

Prin urmare, în condițiile în care s-a făcut dovada legalității și a oportunității hotărârii atacate, apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile anulării actului administrativ în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului.

În drept a invocat prevederile art.115, art. 308 Vechiul Cod de procedură civilă, Legea nr. 255/2010, H.G. nr. 53/19.01.2011, O.G. nr. 43/1997.

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, a reținut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la incidența în privința investiției ce urmează a fi realizată pe terenul ce face obiectul exproprierii a prevederilor Legii nr. 255/2010, criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Prin Hotararea Consiliului Local nr. 259 / 31.03.2011 s-au aprobat indicatorii tehnico-economici rezultați din Studiul de Fezabilitate pentru obiectivul de investiție "Deschidere alee de acces la blocurile X6-X9-X10 si identificarea utilităților existente și marcarea zonelor de protectie aferente de pe terenul cu nr. topo ... - Aleea … din Municipiul ... și declanșarea procedurii de expropriere a imobilului în suprafață de 220 mp, reprezentând teren din nr. topo ... înscris în CF ... , conform coridorului de expropriere identificat prin Planul de situație avizat de O.C.P.I. … cu nr. …/10.02.2011.

Potrivit prevederilor art.3 lit a din actul normativ invocat, drumurile publice sunt: drumuri de utilitate publică și/sau de interes public destinate circulației rutiere și pietonale, în scopul satisfacerii cerințelor generale de transport ale economiei, ale populației și de apărare a țării; acestea sunt proprietate publică și sunt întreținute din fonduri publice, precum și din alte surse legal constituite, iar potrivit art. 2 alin. 3 din același act normativ, fac parte integrantă din drum: ampriza și zonele de siguranță, suprastructura și infrastructura drumului, podurile, podețele, șanțurile, rigolele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile și alte lucrări de artă, construcțiile de apărare, protecție și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, stațiile de taxare, bretelele de acces, drumurile tehnologice amenajate pentru întreținerea autostrăzilor, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, sistemele inteligente de transport și instalațiile aferente, spațiile de serviciu sau control, spațiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecții, spațiile cuprinse între autostradă și/sau drum și bretelele de acces, sistemele pentru protecția mediului, terenurile și plantațiile din zona drumului și perdelele de protecție, mai puțin zonele de protecție.

a) drumuri comunale, care asigură legăturile:

(i) între reședința de comună și satele componente sau cu alte sate;

(ii) între oraș și satele care îi aparțin, precum și cu alte sate;

(iii) între sate;

b) drumuri vicinale - drumuri ce deservesc mai multe proprietăți, fiind situate la limitele acestora;

c) străzi - drumuri publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc.

(2) Clasificarea drumurilor de interes local, precum și clasificarea ca drum de interes local a unui drum neclasificat se fac prin hotărâre a consiliului local respectiv.

Articolul următor cuprinde clasificarea străzilor, în raport cu intensitatea traficului și cu funcțiile pe care le îndeplinesc, astfel:

b) străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulația majoră între zonele funcționale și de locuit;

c) străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcționale și le dirijează spre străzile de legătură sau magistrale;

d) străzi de categoria a IV-a - de folosință locală, care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

← Recurs. anulare decizie de impunere emisă de administraţia...		Recurs. anulare decizie emisă de garda financiară -... →

Recurs. anulare hotărâre de consiliu local

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Recurs. anulare hotărâre de consiliu local