Recurs. anulare decizie emisă de inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 803 din data de 20.04.2016
Recurs. anulare decizie emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare
- art. 3 din H.G. nr. 1679/2008
- art. 13 din Legea nr. 407/2006
- art. 1 pct. 3 din Anexa 1679/2008
Corect a respins prima instanță ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul K. L., constatând că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic.
Prin Procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr.xxxx/10.07.2013, s-a reținut că la data de 16 mai 2013 s-au produs pagube de către exemplare din specia mistreț în cultura de porumb aparținând reclamantului. Totodată, prin procesul verbal s-a reținut că reclamantul a declarat și înregistrat la Registrul Agricol din cadrul Primăriei Comunei S. culturile agricole, însă nu a depus declarație pe proprie răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu au fost identificate vetre de foc și adăposturi, reclamantul nu a înștiințat în scris gestionarul fondului de vânătoare și nici nu au fost identificate mijloace de îndepărtare a vânatului, stabilindu-se gradul de dăunare la 60% din cultură, rezultând o pagubă totală de 4.914,42 lei, procesul verbal fiind semnat de către membrii comisiei, cât și de către reclamant, care și-a însușit conținutul fără obiecțiuni.
Prin Decizia nr. xx/14.03.2014, s-a aprobat Procesul verbal nr. xxxx/10.07.2013, fără amendamente.
Potrivit art.3 din HG nr.1679/2008, "constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba, un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale";.
De asemenea, potrivit art.13 din Legea nr.407/2006, "pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 și 2 se acordă despăgubiri. Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor. … Pentru situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinație";.
Din examinarea acestor texte de lege, rezultă pe de o parte că, legiuitorul a prevăzut în mod expres că sarcina de a constata producerea pagubelor, de a evalua aceasta și de a stabili persoana căreia îi revine răspunderea civilă este de competența exclusivă a comisiei special constituită în acest scop iar, pe de altă parte că despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, numai în situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor.
De asemenea, din examinarea dosarului administrativ întocmit pentru repararea pagubei pricinuită reclamantului rezultă că a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum și evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înființarea și întreținerea culturii agricole în baza calculației de producție emisă de Direcția Agricolă B.
Legat de obligațiile pe care gestionarul, respectiv proprietarul de culturi agricole trebuie să le îndeplinească pentru prevenirea pagubelor, conform art.1 din anexa nr.3 din HG 1679/2008 acestea sunt următoarele: a) să declare și să înregistreze suprafețele pe care sunt înființate culturile agricole, potrivit legii; …c) să solicite în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole și/sau vegetație forestieră în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic; d) să amplaseze în culturile agricole sau silvice expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mișcătoare) fizice ori chimice permise de lege, cu ajutorul cărora vor alunga sau vor împiedica pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor";. Potrivit art.3 din același act normativ, "persoanele prevăzute la art.1 fac dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de prezenta hotărâre prin următoarele:
a) documente specifice potrivit legii pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art.1 lit. a) și b);
b) dovada transmiterii solicitării pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art.1 lit. c);
c) constatarea la fața locului de către comisia de constatare și evaluare a pagubei, a existenței mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art.1 lit. d";.
Art.4 din același act normativ stipulează că, modul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art.1 se consemnează în procesul verbal de constatare a pagubelor de către comisia constituită în acest scop.
Din actele întocmite de comisia constituită în conformitate cu art.3 din HG nr.1679/2008, rezultă că reclamantul a înregistrat culturile de porumb boabe pentru care reclamă pagube în registrul Comunei S., însă nu a putut face dovada solicitării în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic de a întreprinde acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole în perioada în care acestea au fost frecventate de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic. De asemenea, din examinarea procesului verbal întocmit de comisia specială, rezultă că reclamantul nu a depus declarație pe propria răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu a înștiințat în scris gestionarul conform art.1 lit. 3 Anexa 3 la HG 1679/2008 cu privire la existența pagubelor anterior depunerii sesizării la primărie și nici nu au fost identificate vetre de foc și adăposturi, respectiv mijloace de îndepărtare a vânatului conform prevederilor legale.
Totodată, din declarația martorului audiat în fața primei instanțe, reiese că nu a fost îndeplinită obligația de pază a culturilor agricole în discuție, martorul menționând în mod expres că, în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreți, întrucât aceștia au efectuat servicii de pază.
Actul normativ aplicabil în speță reglementează o procedură specială prin care se pot acorda despăgubiri în cazul pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole, comisia trebuind să aibă în vedere, în cazul culturilor agricole, semănăturilor și semințișurilor silvice, calculațiile de producție emise de autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, ca atare, comisia este cea care stabilește întinderea prejudiciului, în funcție de criteriile menționate în textul de lege. Evaluarea pagubei s-a făcut de comisie în prezența persoanei păgubite, care a semnat procesul-verbal, fără obiecțiuni, astfel încât, pretențiile emise ulterior, vizând un cuantum mai mare al despăgubirilor nu sunt întemeiate.
Raportat la aceste aspecte, susținerea recurentului în sensul că, în speță trebuia stabilită și culpa comisiei de constatare datorită neglijenței în deplasarea la fața locului nu poate să conducă la modificarea cuantumului prejudiciului.
Nici proba privind efectuarea unei expertize în cauză nu se justifică astfel cum corect a reținut și prima instanță, raportat la data producerii pagubei, iar, pe de altă parte, reclamantul contestă cuantumul prejudiciului, aspect care nu poate fi verificat de expert, care poate să stabilească doar dacă au fost aplicate corect dispozițiile speciale ale HG 1679/2008.
Decizia nr. 803 din 20.04.2016 a Curții de Apel Oradea - Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr. 5660/111/CA/2014
Prin Sentința nr. 2320/CA din 20.10.2015 Tribunalul B. a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul K. L. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare O., Asociația Vânătorilor și Pescarilor V. B. și M. M. A. P., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că obiectul dedus judecății îl reprezintă desființarea Deciziei nr.xx/14.03.2014 privind aprobarea Procesului verbal nr.xxxx/10.07.2013, de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic a culturilor agricole deținute de către reclamant, desființarea parțială a Procesului verbal nr.xxxx/2013, privind cuantumul pagubei suferite de către reclamant, precum și obligarea pârâților la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea culturilor distruse de mistreți în cursul lunii mai 2013. Cererea a fost fundamentată pe dispozițiile HG nr.1679/2008 și respectiv ale Legii nr.407/2006.
Prin Procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr.xxxx/10.07.2013, s-a reținut că la data de 16 mai 2013 s-au produs pagube de către exemplare din specia mistreț în cultura de porumb aparținând reclamantului. Totodată, prin procesul verbal s-a reținut că reclamantul a declarat și înregistrat la Registrul Agricol din cadrul Primăriei Comunei S. culturile agricole, însă nu a depus declarație pe proprie răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu au fost identificate vetre de foc și adăposturi, reclamantul nu a înștiințat în scris gestionarul fondului de vânătoare și nici nu au fost identificate mijloace de îndepărtare a vânatului, stabilindu-se gradul de dăunare la 60% din cultură, rezultând o pagubă totală de 4.914,42 lei, procesul verbal fiind semnat de către membrii comisiei, cât și de către reclamant, care și-a însușit conținutul fără obiecțiuni.
Prin Decizia nr.xx/14.03.2014, s-a aprobat Procesul verbal nr.xxxx/10.07.2013, fără nici un amendament.
Potrivit art.13 din Legea nr.407/2006, "pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 și 2 se acordă despăgubiri. Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor. … Pentru situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cui această destinație";.
Din examinarea acestor texte de lege, instanța de fond a reținut că legiuitorul a stabilit în mod clar și precis care este entitatea juridică care suportă despăgubirile pentru pagubele produse culturilor agricole din exemplarele de speciile de faună de interes cinegetic.
Conform art.3 din HG nr.1679/2008, "constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba, un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale";.
Din examinarea acestor texte de lege, instanța de fond a reținut că legiuitorul a prevăzut în mod expres cui îi revine sarcina de a constata producerea pagubelor, de a evalua aceasta și de a stabili persoana căreia îi revine răspunderea civilă, atribuții stabilite exclusiv în sarcina unei comisii special constituită în acest scop.
Potrivit art.6 din HG 1679/2008, "stabilirea cuantumului despăgubirilor se realizează de către comisie, în funcție de cheltuielile efectuate de către persoana păgubită până la data producerii pagubei, cu înființarea și întreținerea culturii agricole sau silvice sau, după caz, în funcție de valoarea de piață, în cazul animalelor domestice. Constatarea și evaluarea pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole sau silvice se consemnează de către comisie într-un proces verbal al cărui model este prevăzut în anexa nr.1…. Procesele verbale se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centile care răspunde de silvicultură, în a cărei rază de competență s-a produs paguba. Decizia poate fi contestată potrivit art.7 și 8 din Legea nr.554/2005. Deținerea în proprietate a culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice se verifică de către comisia de constatare și evaluare a pagubei, în condițiile legii";.
Din examinarea întregului dosar administrativ întocmit pentru repararea pagubei pricinuită reclamantului, instanța de fond a reținut că în cauză a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum și evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înființarea și întreținerea culturii agricole în baza calculației de producție emisă de Direcția Agricolă B.
Potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.407/2006, "proprietarii culturilor agricole, silvice sau proprietarii de animale domestice, precum și gestionarii fondurilor cinegetice, trebuie să îndeplinească obligațiile pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic prevăzute în anexele nr.3 și 4 la HG nr.1679/2008";. Conform art.1 din anexa nr.3 din HG 1679/2008, "pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, proprietarii culturilor agricole și silvice au următoarele obligații:
a) să declare și să înregistreze suprafețele pe care sunt înființate culturile agricole, potrivit legii; … c) să solicite în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole și/sau vegetație forestieră în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic; d) să amplaseze în culturile agricole sau silvice expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mișcătoare) fizice ori chimice permise de lege, cu ajutorul cărora vor alunga sau vor împiedica pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor";. De asemenea, instanța de fond a reținut că, potrivit art.3 din același act normativ, "persoanele prevăzute la art.1 fac dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de prezenta hotărâre prin următoarele:
a) documente specifice potrivit legii pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art.1 lit. a) și b);
b) dovada transmiterii solicitării pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art.1 lit. c);
c) constatarea la fața locului de către comisia de constatare și evaluare a pagubei, a existenței mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art.1 lit.d)";.
Totodată, tribunalul a reținut că, potrivit art.4 din același act normativ, modul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art.1 se consemnează în procesul verbal de constatare a pagubelor de către comisia constituită în acest scop.
Din actele întocmite de către comisia constituită în mod legal, instanța de fond a reținut că reclamantul a înregistrat culturile de porumb boabe pentru care reclamă pagube în registrul Comunei S., însă nu a putut face dovada solicitării în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic de a întreprinde acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole în perioada în care acestea au fost frecventate de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic. Din examinarea procesului verbal întocmit de comisia specială, instanța de fond a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută la lit.";d"; a art.1 din anexa nr.3 la HG nr.1679/2008, respectiv membrii comisiei, prezenți la fața locului, nu au constatat amplasarea de către reclamant în culturile agricole a unor mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cu ajutorul cărora să alunge sau să împiedice pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor. Mai mult, din declarația martorului audiat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a îndeplinit obligația de pază a culturilor agricole, ceea ce a facilitat pătrunderea mistreților în culturile agricole ale reclamantului, menționând în mod expres că în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreți, întrucât aceștia au efectuat servicii de pază, scoțând astfel în evidență încă o dată neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor impuse de lege, indispensabile pentru acordarea despăgubirilor solicitate. De altfel, reclamantul a fost de acord cu constatările comisiei speciale referitoare la gradul de distrugere a culturii și la cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit, însușindu-și procesul verbal pe care l-a semnat fără obiecțiuni, iar invocarea în acțiune a faptului că nu cunoaște bine limba română nu constituie un motiv de anulare a actului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a solicita sprijinul unui translator și numai în cunoștință de cauză să semneze actul constatator.
Văzând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic, condiție pentru admisibilitatea cererii de despăgubiri suplimentare celor acordate prin actele administrative atacate, instanța de fond, văzând în drept și dispozițiile HG nr.1679/2008 și ale Legii nr.407/2006, a respins ca nefondată acțiunea formulată și constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea pârâților.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant K. L., solicitând admiterea recursului, și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecata privind desființarea Deciziei nr. xx/14.03.2014 privind aprobarea procesului verbal nr. xxxx/10.07.2013 de constatarea și evaluarea pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic a culturilor agricole deținute de către reclamant, precum și desființarea parțială și a procesului verbal nr. xxxx/2013 privind cuantumul pagubei suferite de către reclamant, constatarea faptului că valoarea pagubei produse la culturile agricole deținute de către reclamant și constatate prin procesul verbal nr. xxxx/2013, nu se rezumă la suma de 5.000 lei, ci la suma de 15.000 lei, obligarea pârâților la plata către reclamant a despăgubirilor pretinse, în sumă de 15.000 lei, iar în subsidiar casarea cu trimitere la instanța de fond în vederea administrării de probe (martori, expertiza), cu cheltuieli de judecată în fond (în sumă de 850 lei) și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a constatat vinovăția petentului recurent pentru încălcarea dispozițiilor HG 1679/2008 art. 1 lit. b) și a respins pretenția reclamantului la modificarea cuantumului despăgubirilor raportat la gradul de distrugere a culturii.
Reclamantul a sesizat instanța în vederea modificării parțiale a Deciziei nr. xx/2014, respectiv a modificării cuantumului despăgubirilor și a modului de stabilirea a acestora, fără să fie contestată îndreptățirea reclamantului la despăgubiri.
Nici pârâții nu au formulat cerere proprie în instanța pentru a se anula în Întregime decizia sau pentru a se înlătura dreptul recurentului la despăgubiri.
Astfel, reclamantul a considerat că decizia atacată este incorectă numai pentru faptul că s-a stabilit un grad de distrugere a culturilor în proporție de 60% și nu de 100%.
Aceasta stabilire greșită a pagubei de 60% în loc de 100% a putut surveni din cauza neglijenței în deplasarea la fața locului din partea comisiei de constatare.
Astfel, deși reclamantul a depus în data de 16 mai 2013 sesizare la Primăria S., comisia de constatare a pagubei alcătuită din delegații I.T.R.S.V. O., A.P.V. B., Primăria S., Direcția Agricola B., Gestionarul fondului cinegetic A.V.P. V. B. cu participarea persoanelor păgubite, respectiv K. L. și încă o persoană, s-a deplasat la fața locului doar în data de 31.05.2013
Astfel au fost încălcate dispozițiile art. 4 alin. 4 din Hotărârea nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor în condițiile Legii 407/2006 care prevăd obligația comisiei de a se deplasa în 48 ore (de la data convocării) la fața locului. Ori din probe rezultă că această comisie s-a deplasat după o perioadă de două săptămâni de la înregistrarea de către reclamanta la Primărie a sesizării.
De asemenea, art. 4 alin. 3 din aceeași hotărâre prevede că, convocarea comisiei prevăzuta la art. 3 se realizează prin grija primarului în termen de 24 ore de la data înregistrării cererii.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că între timp reclamantul a fost nevoit să resemene întreaga suprafață pentru că altfel ar fi întârziat total cu această procedură.
Deci, instanța stabilește cu totul unilateral culpa doar a reclamantului în condițiile în care și autoritățile competente au încălcat grav (prin deplasarea în loc de 48 de ore în 15 zile) dispozițiile legale de termenele în care trebuie efectuată constatarea și evaluarea pagubei.
Însă, dincolo de aceasta evidență culpă comună, nereținută de instanță, prin procesul verbal de constatare și decizia atacată s-a stabilit îndreptățirea recurentului la încasarea de despăgubiri doar s-a greșit la procentul de distrugere care a fost constatat la 60% și nu la 100%.
Ca atare, apreciază că instanța trebuia să treacă peste cercetarea acestor vinovății care au existat de ambele părți și să se concentreze asupra procentului real al pagubei efective, ceea ce face de fapt obiectul acțiunii.
Pentru a lămuri cuantumul real al pagubei, instanța trebuia să încuviințeze, pe lângă audierea martorului, efectuarea și a unei expertize de specialitate agricolă, care să procedeze la evaluarea pagubei suferite de recurent. Cu toate că reclamantul a solicitat în probațiune audierea a trei martori, precum și efectuarea unei expertize de specialitate, instanța de fond le-a considerat ca fiind inutile pentru soluționarea cauzei.
Prin întâmpinările formulate în cauză, respectiv prin notele de ședință depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică.
În apărare se arată în esență că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum și evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înființarea și întreținerea culturii agricole în baza calculației de producție emisă de Direcția Agricolă B.
Totodată, în mod corect instanța a reținut că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la lit. "d" a art. 1 din anexa nr. 3 la H.G. nr. 1679/2008, respectiv membrii comisiei, prezenți la fața locului, nu au constatat amplasarea de către reclamant în culturile agricole a unor mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cu ajutorul cărora să alunge sau să împiedice pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor. Mai mult, din declarația martorului audiat în cauză, instanța a reținut că reclamantul nu a îndeplinit obligația de pază a culturilor agricole, ceea ce a facilitat pătrunderea mistreților în culturile agricole ale reclamantului, menționând în mod expres că în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreți, întrucât aceștia au efectuat servicii de pază, scoțând astfel în evidență încă o dată neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor impuse de lege, indispensabile pentru acordarea despăgubirilor solicitate. De altfel, reclamantul a fost de acord cu constatările comisiei speciale referitoare Ia gradul de distrugere a culturii și la cuantumul despăgubirilor la care este îndreptățit, însușindu-și procesul verbal pe care l-a semnat, iar invocarea în acțiune a faptului că nu cunoaște bine limba română nu constituie un motiv de anulare a actului administrativ, reclamantul având posibilitatea de a solicita sprijinul unui translator și numai în cunoștință de cauză să semneze actul constatator.
Văzând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic, condiție pentru admisibilitatea cererii de despăgubiri suplimentare celor acordate prin actele administrative atacate, în mod temeinic și legal instanța de fond, văzând în drept și dispozițiile HG nr.1679/2008 și ale Legii nr.407/2006, a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a reținut că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect a respins prima instanță ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul K. L., constatând că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite de lege pentru a beneficia de despăgubiri pentru pagubele suferite în culturile agricole de către speciile din fauna de interes cinegetic.
Prin Procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole și silvice nr.xxxx/10.07.2013, s-a reținut că la data de 16 mai 2013 s-au produs pagube de către exemplare din specia mistreț în cultura de porumb aparținând reclamantului. Totodată, prin procesul verbal s-a reținut că reclamantul a declarat și înregistrat la Registrul Agricol din cadrul Primăriei Comunei S. culturile agricole, însă nu a depus declarație pe proprie răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu au fost identificate vetre de foc și adăposturi, reclamantul nu a înștiințat în scris gestionarul fondului de vânătoare și nici nu au fost identificate mijloace de îndepărtare a vânatului, stabilindu-se gradul de dăunare la 60% din cultură, rezultând o pagubă totală de 4.914,42 lei, procesul verbal fiind semnat de către membrii comisiei, cât și de către reclamant, care și-a însușit conținutul fără obiecțiuni.
Prin Decizia nr. xx/14.03.2014, s-a aprobat Procesul verbal nr. xxxx/10.07.2013, fără amendamente.
Potrivit art.3 din HG nr.1679/2008, "constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, din care fac parte un reprezentant al aparatului de specialitate al primarului unității administrativ-teritoriale pe raza căreia s-a sesizat paguba, un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate a Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și un reprezentant al structurii teritoriale de specialitate al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale";.
De asemenea, potrivit art.13 din Legea nr.407/2006, "pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr.1 și 2 se acordă despăgubiri. Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr.1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor. … Pentru situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinație";.
Din examinarea acestor texte de lege, rezultă pe de o parte că, legiuitorul a prevăzut în mod expres că sarcina de a constata producerea pagubelor, de a evalua aceasta și de a stabili persoana căreia îi revine răspunderea civilă este de competența exclusivă a comisiei special constituită în acest scop iar, pe de altă parte că despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, numai în situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor.
De asemenea, din examinarea dosarului administrativ întocmit pentru repararea pagubei pricinuită reclamantului rezultă că a fost respectată procedura prevăzută de lege pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor, comisia specială constatând producerea pagubei, precum și evaluarea acesteia prin raportare la cheltuielile efectuate de către reclamant cu înființarea și întreținerea culturii agricole în baza calculației de producție emisă de Direcția Agricolă B.
Legat de obligațiile pe care gestionarul, respectiv proprietarul de culturi agricole trebuie să le îndeplinească pentru prevenirea pagubelor, conform art.1 din anexa nr.3 din HG 1679/2008 acestea sunt următoarele: a) să declare și să înregistreze suprafețele pe care sunt înființate culturile agricole, potrivit legii; …c) să solicite în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic întreprinderea de acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole și/sau vegetație forestieră în perioadele în care acestea sunt frecventate pentru hrană de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic; d) să amplaseze în culturile agricole sau silvice expuse mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic (fixe sau mișcătoare) fizice ori chimice permise de lege, cu ajutorul cărora vor alunga sau vor împiedica pătrunderea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în interiorul culturilor";. Potrivit art.3 din același act normativ, "persoanele prevăzute la art.1 fac dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute de prezenta hotărâre prin următoarele:
a) documente specifice potrivit legii pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art.1 lit. a) și b);
b) dovada transmiterii solicitării pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art.1 lit. c);
c) constatarea la fața locului de către comisia de constatare și evaluare a pagubei, a existenței mijloacelor de speriat sau de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic pentru îndeplinirea obligației prevăzute la art.1 lit. d";.
Art.4 din același act normativ stipulează că, modul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute la art.1 se consemnează în procesul verbal de constatare a pagubelor de către comisia constituită în acest scop.
Din actele întocmite de comisia constituită în conformitate cu art.3 din HG nr.1679/2008, rezultă că reclamantul a înregistrat culturile de porumb boabe pentru care reclamă pagube în registrul Comunei S., însă nu a putut face dovada solicitării în scris persoanei juridice care gestionează fauna de interes cinegetic de a întreprinde acțiuni pentru prevenirea pagubelor la culturile agricole în perioada în care acestea au fost frecventate de exemplare din speciile de faună de interes cinegetic. De asemenea, din examinarea procesului verbal întocmit de comisia specială, rezultă că reclamantul nu a depus declarație pe propria răspundere din care să rezulte că a asigurat paza, nu a înștiințat în scris gestionarul conform art.1 pct. 3 Anexa 3 la HG 1679/2008 cu privire la existența pagubelor anterior depunerii sesizării la primărie și nici nu au fost identificate vetre de foc și adăposturi, respectiv mijloace de îndepărtare a vânatului conform prevederilor legale.
Totodată, din declarația martorului audiat în fața primei instanțe, reiese că nu a fost îndeplinită obligația de pază a culturilor agricole în discuție, martorul menționând în mod expres că, în culturile vecinilor nu au fost semnalate distrugeri din partea porcilor mistreți, întrucât aceștia au efectuat servicii de pază.
Actul normativ aplicabil în speță reglementează o procedură specială prin care se pot acorda despăgubiri în cazul pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole, comisia trebuind să aibă în vedere, în cazul culturilor agricole, semănăturilor și semințișurilor silvice, calculațiile de producție emise de autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură, ca atare, comisia este cea care stabilește întinderea prejudiciului, în funcție de criteriile menționate în textul de lege. Evaluarea pagubei s-a făcut de comisie în prezența persoanei păgubite, care a semnat procesul-verbal, fără obiecțiuni, astfel încât, pretențiile emise ulterior, vizând un cuantum mai mare al despăgubirilor nu sunt întemeiate.
Raportat la aceste aspecte, susținerea recurentului în sensul că, în speță trebuia stabilită și culpa comisiei de constatare datorită neglijenței în deplasarea la fața locului nu poate să conducă la modificarea cuantumului prejudiciului.
Nici proba privind efectuarea unei expertize în cauză nu se justifică astfel cum corect a reținut și prima instanță, raportat la data producerii pagubei, iar, pe de altă parte, reclamantul contestă cuantumul prejudiciului, aspect care nu poate fi verificat de expert, care poate să stabilească doar dacă au fost aplicate corect dispozițiile speciale ale HG 1679/2008.
Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant K. L. împotriva Sentinței nr. 2320/CA din 20.10.2015 pronunțată de Tribunalul B., pe care a menținut-o în totul, fără cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor... | Recurs. anulare decizie de impunere emisă de administraţia... → |
|---|
