Tva–greşita deducere a taxei în ipoteza furnizorilor neînregistraţi în scop tva, respectiv declaraţi inactiv. refuz nejustificat al organelor fiscale de recunoaştere a incidenţei cazului de scutire de la plata taxei prev.de art. 143 al.2 lit.a cfiscal

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ

Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 214 din data de 13.09.2016

Rezumat:

Potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 ind. 2 din Codul fiscal (forma în vigoare la data exercitării dreptului de deducere), beneficiarii care achiziționează bunuri de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective.

Curtea apreciază că nu este excesiv a pretinde contribuabilului efectuarea de minime verificări prealabil exercitării dreptului de deducere, printre acestea numărându-se și cercetări privind înregistrarea furnizorului în scop de TVA. În cauză, societățile comerciale în cauză fuseseră declarate ca fiind contribuabili inactivi prin Ordin al Președintelui ANAF, fiind înscrise în Registrul contribuabililor inactivi, accesibil persoanelor interesate inclusiv online.

Hotărârea:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 25 martie 2016 și înregistrată sub nr. 269/39/2016, reclamanta S.C. A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București a solicitat, în principal, anularea Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din data de 28.08.2015, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din data de 27.08.2015 iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din 28.05.2015, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din 27.08.2015.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost supusă unei inspecții fiscale de fond ce a acoperit perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011, inspecție începută la 5 septembrie 2012 și finalizată prin emiterea Raportului de Inspecție fiscală nr. F-MC237din 27.08.2015.

Stabilirea sumelor suplimentare a avut la bază următoarele considerente invocate de echipa de inspecție fiscală în raportul de inspecție fiscală nr. F.NC-2122 din 27.08.2015.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, a arătat că, considerentele invocate în raportul de inspecție fiscală pentru stabilirea sumelor suplimentare de plată în sarcina S.C. A. SRL sunt următoarele:

- neacordarea deducerii TVA în sumă totală de 40.982.844 lei reprezentând TVA

deductibilă înregistrată prin casierie, echipa de inspecție invocând lipsa documentelor

justificative pentru înregistrarea acestor operațiuni;

- neacordarea deducerii TVA în sumă de 431.024,23 lei aferente facturilor de achiziție de animale vii de la S.C.B. SRL, echipa de inspecție fiscală invocând faptul că acest furnizor nu era înregistrat în scopuri de TVA;

- neacordarea deducerii TVA în sumă de 187.424 lei aferentă facturilor de achiziție de

bovine pentru sacrificare de la S.C. G. SRL, echipa de inspecție fiscală invocând faptul că acest furnizor era declarat inactiv în perioada 09.10.2010 -31.12.2011, perioadă în care au fost realizate achizițiile respective;

- neacordarea deducerii în sumă de 722,52 lei aferentă facturilor de achiziție de la S.C.

E. SRL, echipa de inspecție fiscală invocând faptul că acest furnizor era declarat inactiv în perioada 04.05.2011 - 31.03.2011, perioadă în care au fost realizate achizițiile respective;

- neacordarea deducerii TVA în sumă de 126,48 lei aferentă unei facturi de achiziție de la S.C. M. SRL, echipa de inspecție fiscală invocând faptul că acest furnizor era declarat inactiv la data de 26.10,2011, dată la care a fost realizată achiziția respectivă;

- stabilirea de TVA colectată în sumă de 148.731 asupra livrărilor intracomunitare efectuate în perioada supusă inspecției fiscale către clientul X. din Suedia, echipa de inspecție fiscală considerând, în esență, că X. nu a furnizat un cod valid de TVA pentru aceste operațiuni, concluzia echipei de inspecție fiscală bazându-se exclusiv pe comunicările (sau mai exact pe incompletitudinea comunicărilor) primite din partea autorităților fiscale suedeze, care au confirmat un nume ușor diferit al clientului, respectiv " AB/X."; și nu simplu "X.";, și nu au transmis toate documentele solicitate de autoritățile fiscale române.

În ceea ce privește impozitul pe dividente, a arătat că, considerentele invocate în raportul de inspecție fiscală pentru stabilirea sumelor suplimentare de plată în sarcina societății, totalizând 2.996.904 lei, au fost că asociatul - administrator al S.C. A. SRL nu a justificat cheltuirea unor sume încasate de la societate cu titlu de rambursare de împrumut în scopul activității economice a societății.

În baza Raportului de Inspecție fiscală nr. F-MC 237 din data de 27.08.2015 a fost emisă Decizia de Impunere nr. F-MC 2122/2S.08.2015, comunicate în data de 28.09.2015 prin adresa 3560AIF/10.09.2015.

Împotriva Decizia de Impunere nr. F-MC 2122/28.08.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din 27.08.2015 s-a formulat contestație, în temeiul art. 205 din O.U.G. nr. 92/2003, transmisă prin serviciile poștale cu confirmare de primire la 12.10.2015 și înregistrată la 15.10.2015, fără a primi vreun răspuns până la data formulării acțiunii.

Referitor la anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din 28.08.2015, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din 27.08.2015, a apreciat că aceste acte administrativ - fiscale sunt nelegale pentru următoarele considerente:

Cu privire la nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală referitoare la durata maximă a inspecției fiscale a arătat că inspecția fiscală a început la data de 05.09.2012 conform avizului nr. 74 din data de 06.08.2012, și s-a finalizat prin emiterea Raportului de inspecție fiscală la data de 27.08.2015. În tot acest timp, conform deciziilor de suspendare comunicate societății reclamante, inspecția a fost suspendată între următoarele date: între data de 05.09.2012 și data de 07.10.2012, conform deciziei de amânare a inspecției fiscale comunicate de organele de inspecție fiscală în data de 11.09.2012; între data de 26.08.2013 și data de 28.04.2014, conform deciziei de suspendare în vederea efectuării de controale încrucișate comunicate societății și reluării inspecției notate în Registrul unic de control al societății; între data de 06.05.2014 și data de 08.06.2015, conform deciziei de suspendare în vederea efectuării de controale încrucișate comunicate societății și reluării inspecției notate în Registrul unic de control al societății.

În apărare a invocat disp. art. 104 alin. 2 și 3 din OUG nr. 92/2003 și susține că durata maximă de 6 luni a inspecției fiscale a fost cu mult depășită în cazul inspecției fiscale desfășurate de societate.

În aceste condiții, consideră că inspecția fiscală în urma căreia s-au stabilit sumele de plată suplimentare în sarcina societății s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, fiind astfel nelegală.

Referitor la stabilirea eronată a tuturor sumelor de TVA deductibilă înregistrate ca fiind achitate în numerar ca fiind deduse în mod eronat, a arătat că echipa de inspecție fiscală a considerat că nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere pentru toate sumele înregistrate în debitul contului 4426 "TVA deductibilă"; în contrapartidă cu creditul contului 5311 "Casa în lei";, negând astfel dreptul de deducere pentru o sumă totală de 40.982.844 lei corespunzătoare perioadei controlate, respectiv anii 2007 - 2011. Motivația principală care a stat la baza negării dreptului de deducerea a fost lipsa documentelor justificative pentru aceste înregistrări contabile.

Pentru a aprecia astfel, echipa de inspecție fiscală a selectat din registrul jurnal al societății toate înregistrările de TVA deductibilă în contrapartidă cu contul 5311 "Casa în lei";, fără a analiza fiecare înregistrare în parte în vederea stabilirii existenței sau lipsei documentului justificativ care a stat la baza acelei înregistrări contabile. În plus, în calculul sumelor de TVA selectate în acest mod s-a strecurat și o eroare materială, echipa de inspecție fiscală redând greșit suma aferentă înregistrării din data de 07.04.2011 ca fiind de 370.008 lei, în timp de suma efectiv înregistrată în contabilitatea societății la a fost de numai 37.008 lei.

Prin această eroare materială s-a crescut așadar artificial suma de TVA suplimentară stabilită în sarcina societății cu 333.000 lei.

Susține că societatea efectuează, în cursul activității sale normale, o serie de achiziții cu plata în numerar, care sunt justificate cu bonuri fiscale pentru achiziția de carburanți sau chiar cu facturi emise de furnizorii respectivelor bunuri și servicii, conform prevederilor legale și care, în anumite situații, datorită volumului mare de documente de procesat în fiecare zi, au fost înregistrate în contabilitate direct în contrapartidă cu casieria societății, fără a se mai trece printr-un cont de furnizor. Documentele justificative pentru astfel de achiziții sunt incluse în jurnalele de cumpărări ale societății, jurnale care au fost puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală.

A invocat disp. art. 146 din Vechiul Cod fiscal, coroborat cu prevederile pct. 46 alin. 1 și 2 din Normele de aplicare a Titlului VI din act normativ și susține că documentul în baza căruia se exercită dreptul de deducere pentru achizițiile de bunuri și servicii efectuate în scopul realizării operațiunilor taxabile este fie factura, fie bonul fiscal emis în condițiile OUG 28/1999, ștampilat de furnizor și având înscrise denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare a vehiculului.

Consideră că cel puțin pentru o parte din sumele înregistrate în contul debitului contului 4426 "TVA deductibilă"; în contrapartidă cu contul 5311 "Casa în lei";, societatea îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.

De asemenea, consideră necesară rectificarea erorii materiale menționate, care afectează suma totală de TVA stabilită suplimentar în sarcina societății cu 333.000 lei.

Referitor la negarea nejustificată a dreptului de deducere pentru achizițiile efectuate de la S.C. B. SRL a arătat că, conform raportului de inspecție fiscală, organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere societății pentru suma de TVA de 431.024,31 lei, aferentă achizițiilor de animale vii pentru sacrificare efectuate de societatea în perioada iulie - decembrie 2011. Motivația invocată de organele de inspecție fiscală a fost faptul că acest furnizor nu era înregistrat în scopuri de TVA, nu a depus declarațiile 394 și nici nu a putut fi găsit la sediul declarat pentru efectuarea controlului încrucișat.

Mai mult decât atât; în raportul de inspecție fiscală s-a invocat faptul că societatea avea obligația de a verifica existența înregistrării în scopuri de TVA a acestui furnizor la momentul încheierii contractului comercial cu acesta.

Reclamanta S.C. A. SRL a efectuat achiziții de animale vii pentru sacrificare de la această societate, societate care, conform datelor disponibile pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, a fost înființată în data de 26 iulie 2011. Fiind vorba despre o societate nou înființată, la momentul începerii derulării relațiilor contractuale cu acest furnizor, societatea nu a putut verifica informații istorice cu privire la bonitatea acestui furnizor.

Așadar, ținând cont de volumul semnificativ al tranzacțiilor derulate numai de societatea cu S.C.B. SRL, reclamanta a considerat atunci, de bună credință, că furnizorul respectiv demarase și procedurile de înregistrare în scopuri de TVA, în paralel cu încheierea contractului comercial cu S.C. A. SRL.

Mai mult decât atât, în informațiile disponibile la Registrul Comerțului nu mai există, încă începând din anul 2007, informații cu privire la înregistrarea în scopuri de TVA a societăților comerciale, întrucât după 1 ianuarie 2007 înregistrarea în scopuri de TVA se realizează prin proceduri separate, derulate strict cu organele fiscale și fără nicio legătură cu Registrul Comerțului.

De menționat că în luna iulie 2011, lună în care a început colaborarea dintre S.C. A. SRL și S.C.B. SRL, procedura de înregistrare în scopuri de TVA era reglementată de Ordinul nr. 1967/2011 pentru aprobarea procedurii de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art.153 alin. 1 lit. a sau c din Legea nr. 571/2003 și pentru aprobarea modelului și conținutului unui formular și de Ordinul 1984/2011 privind stabilirea criteriilor pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA.

Potrivit celor două acte normative, înregistrarea în scopuri de TVA de către societățile nou înființate care preconizau că vor depăși plafonul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, situație în care se afla atunci S.C.B. SRL, se realiza prin depunerea Declarației de înregistrare 010 însoțită de anexa prevăzută de Ordinul 1984/2011.

Procedura de înregistrare în scopuri de TVA presupunea efectuarea unui control la fața locului de către organele de inspecție fiscală, în urma primirii solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, termenul legal de efectuare a acestui control fiind de 3 zile lucrătoare însă, în practică, acest termen a fost depășit frecvent datorită numărului mare de solicitări primite de organele de inspecție fiscală, raportat la numărul de inspectori disponibili pentru a efectua acest control la fața locului.

În acest context al cadrului legislativ în vigoare la acea vreme, societatea, acționând de bună-credință a considerat justificată întârzierea apariției codului de TVA a acestui furnizor pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, mai ales în contextul în care nu au existat comunicate oficiale cu privire la actualizarea în timp real sau nu a datelor disponibile pe această pagină de internet.

Potrivit art. 153 alin. 8 din Codul fiscal din anul 2011, organele fiscale aveau obligația de a înregistra în scopuri de TVA toate persoanele impozabile care ar fi avut obligația de a solicita înregistrarea și nu au făcut acest lucru.

Așadar, în situația în care S S.C.B. SRL nu ar fi întreprins nici un demers pentru înregistrarea în scopuri de TVA, având în vedere cifra de afaceri din anul 2011, care conform datelor de pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice a fost de 2.226.958 lei (așadar a fost chiar raportată de această societate conform legii, fiind pe deplin adusă la cunoștința organelor fiscale), depășind astfel cu mult pragul de înregistrare în scopuri de TVA de 35.000 Euro valabil în anul 2011 (119.000 lei), reclamanta consideră că organele fiscale aveau obligația legală de a înregistra această societate în scopuri de TVA din oficiu.

În aceste condiții, consideră că negarea dreptului de deducere a TVA aferentă achizițiilor de la acest furnizor este netemeinică și nelegală, deoarece nu S.C. A. SRL avea obligația legală de verificare a statusului de plătitor de TVA a acestui furnizor, ci chiar organele fiscale aveau obligația legală de a înregistra această societate în scopuri de TVA, din oficiu. Organele de inspecție fiscală se prevalează așadar chiar de propria lor eroare, aceea de a nu fi înregistrat din oficiu această societate ca și plătitor de TVA, în ciuda obligației instituite de lege în acest sens, pentru a stabili obligații suplimentare în sarcina societății.

Ca un argument suplimentar în susținerea opiniei sale reclamanta a mai arătat faptul că, organele fiscale au avut cunoștință despre deducerea da către societate a TVA aferentă unor achiziții de la S.C.B. SRL cu mult înainte de începerea inspecției fiscale, informațiile detaliate cu privire la valoarea acestor achiziții și Codul fiscal al societății furnizoare fiind raportate conform prevederilor legale de S.C. A. SRL în declarațiile informative 394 privind livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul național.

A mai invocat disp. art. 7 alin. 3 din vechiul Cod de procedură fiscală și, având în vedere faptul că organele fiscale au cunoscut cu mult înainte de începerea inspecției fiscale faptul că unul dintre furnizorii declarați ai S.C. A. SRL nu este înregistrat în scopuri de TVA însă, nu au adus acest lucru la cunoștința societății mai devreme, consideră că organele fiscale nu și-au îndeplinit obligațiile de îndrumare a contribuabililor presupuse pe rolul activ atribuit acestora de Codul de procedură fiscală.

De asemenea, consideră că concluzia Curții în cazul C-80/11 Mahageben este aplicabilă și situației de față, considerând că dreptul de deducere a TVA nu poate fi condiționat de furnizarea dovezii calității de persoană impozabilă a furnizorului de către cumpărător.

Astfel, conform deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, consideră că S.C. A. SRLnu avea nici măcar obligația de a se asigura de calitatea de persoană impozabilă a furnizorilor săi pentru a-și asigura dreptul de deducere, prin urmare cu atât mai puțin nu putea avea obligația de a se asigura că acest furnizor era înregistrat în scopuri de TVA, așa cum legea îl obliga de altfel să fie.

Referitor la negarea dreptului de deducere a TVA pentru achizițiile efectuate de la contribuabili declarați inactivi cu încălcarea legislației europene, reclamanta a arătat că în urma activității de inspecție fiscală, echipa de inspecție fiscală a considerat drept nedeductibilă suma totală de TVA de 188.273 lei reprezentând TVA deductibilă aferentă achizițiilor de la contribuabili declarați inactivi de către organele fiscale astfel: TVA în sumă de 187.424 lei de la S S.C. G. SRL; TVA în sumă de 722,52 lei de la S.C.E. SRL și TVA în sumă de 126,48 lei de la SC M. SRL.

Referitor la acest aspect, a invocat hotărârea CJUE în cauza C 324/11 Toth, care consideră că dreptul de deducere TVA nu poate fi afectat nici chiar de retragerea autorizației de funcționare a unei persoane impozabile furnizoare, aceasta fiind considerată o simplă formalitate care nu afectează natura economică și tratamentul din perspectiva TVA a tranzacțiilor desfășurate între părți.

Așadar, consideră că declararea unul contribuabil ca inactiv reglementată de legea română echivalează în substanță cu retragerea autorizației de întreprinzător individual prevăzută de legea ungară șl aplicată în cazul menționat.

Prin urmare, consideră că legea română, prin neacordarea dreptului de deducere a TVA în cazul achizițiilor de la furnizori declarați inactivi, contravine legislației europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin urmare ea nu poate fi invocată împotriva societății.

Așadar, a cerut să se constate nelegalitatea temeiului invocat de organele de control fiscal pentru neacordarea dreptului de deducere a sumei de TVA de 183.273 lei aferente achizițiilor de la contribuabili declarați inactivi.

Referitor la stabilirea nejustificată de TVA de plată pentru tranzacțiile efectuate în decursul anilor 2009 și 2010 cu X. Suedia a arătat că, în cadrul activității de inspecție fiscală, echipa de inspecție fiscală a stabilit în sarcina societății TVA suplimentar de 148.731 lei, corespunzător livrărilor în sumă totală de 184.474,88 Euro efectuate de societatea S.C. A. SRL în anii 2009 și 2010, conform facturilor nr. 328, 331 și 332.

În justificarea deciziei de neacordare a scutirii de TVA pentru aceste livrări intracomunitare, conform Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237/27.08.2015, organele de inspecție fiscală au invocat faptul că în urma consultărilor cu autoritățile fiscale suedeze, acestea au confirmat o denumire a clientului suedez ușor diferită față de cea cunoscută S.C. A. SRL și utilizată în facturile de livrări intracomunitare emise (respectiv "AB/X."; în loc de denumirea "X."; cunoscută de S.C. A. SRL).

Practic, în baza acestei diferențe neinvestigate de organele de inspecție fiscală pentru a vedea în ce condiții un cod de înregistrare în scopuri de TVA poate releva un nume de persoană impozabilă compus din numele propriu al unei persoane fizice și o denumire comercială, organele fiscale au considerat că lipsa identității perfecte între numele de client utilizat de societate și numele confirmat de autoritățile suedeze este suficientă pentru a considera că codul de TVA furnizat nu a aparținut clientului către care s-a emis factura.

Suplimentar, organele fiscale au invocat faptul că entitatea suedeză către care s-au întocmit facturile de livrări intracomunitare nu a încheiat un contract cu S.C. A. SRL, fapt absolut irelevant pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri, precum și faptul că cumpărătorul suedez nu a înregistrat sumele în contabilitate, nu le-a plătit și nu le-a declarat - aceste concluzii fiind trase absolut abuziv de organele de inspecție fiscală, întrucât deși nu s-a primit vreo comunicare în acest sens din Suedia, ci pur și simplu autoritățile fiscale suedeze nu au completat nimic în acest sens în răspunsul transmis, fapt care în mod evident nu echivalează cu confirmarea absenței înregistrărilor contabile, plăților (acestea fiind vizibile în extrasele de cont bancar ale societății noastre, nefiind necesară confirmarea autorităților suedeze} sau declarațiilor.

În realitate, tranzacțiile efectuate de societatea cu operatorul intracomunitar X. din Suedia au fost următoarele:

- livrarea de carne de vită, conform comenzii primite de societate telefonic, pentru care s-a emis factura 328/18.05.2010 în valoare totală de 53.952,48 Euro, în regim de scutire de TVA, conform art. 143 alin. 2 lit. a din Codul fiscal. Factura a fost emisă la plecarea transportului de carne de la societatea cu S.C. A. SRL, clientul efectuând plata în avans în proporție de 100 % pentru această comandă. Locul livrării indicat de client a fost în Italia, la Firpo Carne SRL, Via Nazionale …. La momentul ajungerii la destinație a transportului, clientului a refuzat acceptarea mărfii, anulând practic tranzacția înainte de perfectarea acesteia. Prin urmare, marfa a fost returnată la sediul S.C. A. SRL, iar factura de livrare a cărnii nr. 328 din 18.05.2010 a fost stornată integral prin factura nr. 331 din 18.05.2010. În schimb, pentru a-și acoperi cheltuielile de transport ocazionate de această tranzacție eșuată, S.C. A. SRL a emis o factură de penalități comerciale, în valoare de 21.600 Euro, respectiv factura nr. 332/18.05.2010.

Așadar, în acest caz nu a existat confirmarea de primire a mărfii dată de client pe avizul de însoțire a mărfii deoarece tranzacția nu s-a mai perfectat și marfa a fost integral returnată. Deși societatea S.C. A. SRL a încasat inițial, în avans de livrarea efectivă a mărfii, întreaga contravaloare de 53.952,48 Euro de la clientul X. din Suedia, aceasta a fost returnată către clientul respectiv după reținerea penalității de 21.600 Euro.

A mai arătat că în anul 2009 au fost efectuate o serie de livrări intracomunitare de carne totalizând 163.091,88 Euro, având drept cumpărător X. Suedia, dar cu loc de livrare indicat de client sediul unei societăți din Bulgaria, astfel:

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 173/29.01.2009, în valoare totală de 43.227,95 Euro. Destinația de livrare indicată de client în acest caz a fost la societatea EMM - din Veliko Tarnovo, Bulgaria, iar pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampilă, la data de 30.01.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 174/23.012009, în valoare totală de 22.241,89 Euro. Destinația de livrare indicată de client în acest caz a fost la societatea EMM din Bulgaria, iar pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampilă, la data de 23.01.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 188/22.02.2009, în valoare totală de 46.443,80 Euro. Destinația la care a fost livrată carnea a fost de asemenea la societatea EMM din Veliko Tarnovo, Bulgaria, iar pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și stampilă, la data de 22.02.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 259/09.04.2009, în valoare totală de 26.283,52 Euro. Destinația la care a fost livrată carnea a fost de asemenea la societatea EMM, din Veliko Tarnovo, Bulgaria, iar pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampila, la data de 10.04.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 265/23.04.2009, în valoare totală de 24.894,72 EUR. Destinația la care a fost livrată carnea a fost de asemenea la societatea EMM, din Veliko Tarnovo, Bulgaria, iar pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampilă, la data de 24.04.2009.

Așadar, absolut toate tranzacțiile de livrare intracomunitare derulate în decursul anului 2009 cu partenerul X. Suedia au fost însoțite de documente justificative care au atestat faptul că bunurile au ajuns în alt stat membru al Uniunii Europene.

În drept, conform art. 143 alin. 2 lit. a din vechiul Cod fiscal, livrările intracomunitare de bunuri sunt scutite de TVA, livrarea intracomunitară de bunuri este definită la art. 128 alin. 9 din Codul fiscal, iar instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoare adăugată sunt prevăzute la art. 143, alin. 1 lit. a din Codul fiscal, aprobate prin Ordinul 2222/2006, cu modificările și completările ulterioare, scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare se justifică cu documente potrivit art. 10 din Instrucțiuni.

Întrucât, în ceea ce privește livrările intracomunitare de bunuri realizate de societatea S.C. A. SRL în anul 2009 către X., care a furnizat un cod de TVA suedez în cadrul acestor tranzacții, dar a solicitat livrarea bunurilor în Bulgaria, acest lucru fiind atestat și confirmat de primitorul bunurilor din Bulgaria pe documentele de transport aferente fiecărei livrări în parte, consideră că societatea S.C. A. SRL și-a îndeplinit în totalitate obligațiile legale ce îi revin pentru justificarea aplicării scutirii de TVA pentru aceste livrări intracomunitare de bunuri derulate în anul 2009 cu partenerul X..

Faptul că autoritățile fiscale suedeze nu au confirmat existența unor achiziții intracomunitare în Suedia efectuate și raportate ca atare de operatorul intracomunitar X. este pe deplin justificat de contextul în care s-au realizat aceste tranzacții, întrucât, conform reglementarilor europene în materie de TVA, locul achiziției intracomunitare de bunuri este în statul membru în care au sosit bunurile - în acest caz, în Bulgaria.

Este foarte probabil ca X. să fi jucat rolul de intermediar în cadrul unor operațiuni triunghiulare, revânzând la rândul său bunurile către societatea bulgară la care acestea au fost efectiv livrate de societatea S.C. A. SRL.

În cazul unor operațiuni triunghiulare, pe care S.C. A. SRL nu poate decât să îl presupună în cazul de față, societatea bulgară, și nu intermediarul X., ar fi avut obligația declarării achiziției intracomunitare în Bulgaria șl înregistrării TVA aferente prin taxare inversă.

Din proiectul de raport de inspecție fiscală nu reiese faptul că acest scenariu a fost verificat de echipa de inspecție fiscală prin solicitarea de informații în acest sens la autoritățile fiscale bulgare.

În ceea ce privește eventualele suspiciuni de fraudă care ar putea plana asupra clientului suedez, a arătat că, în conformitate cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul C-409/04 Teleos, neacordarea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare în astfel de situații nu este permisă atâta timp cât nu se demonstrează că furnizorul însuși a participat la frauda fiscală realizată de client.

În ceea ce privește facturarea de penalități comerciale pentru anularea tranzacției intracomunitare de către X. în anul 2010, consideră că acestea au reprezentat tranzacții în afara sferei de aplicare a TVA, conform art. 137, alin. 3, lit. b din Codul fiscal, nefiind cuprinse în baza de impozitare a TVA.

Așadar, consideră că aplicarea de către organele fiscale de TVA asupra sumei de 21.600 EUR cuprinsă în factura nr. 322/18.05.2010 nu are temei legal, această sumă nefiind contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate de societatea S.C. A. SRL, ci o simplă penalitate comercială pentru anularea târzie a comenzii pentru motive în afara controlului sau culpei societății sale.

Referitor la impozitul pe dividende, reclamanta susține că echipa de inspecție fiscală a stabilit impozit pe dividende suplimentar în sumă de 2.296.904 lei, în considerarea faptului că sumele înregistrate în debitul contului 4551 "Asociați - conturi curente "; în corespondență cu casa și cu banca în decursul întregii perioade analizate nu au fost justificate de asociatul administrator ca fiind cheltuite pentru achiziții de bunuri și servicii în scopul desfășurării activității firmei.

În fapt, sumele înregistrate în contul 4551 "Asociați - conturi curente"; reprezintă următoarele:

- în creditul contului 4551 s-au înregistrat: sume datorate de societate către administrator în baza deconturilor de cheltuieli justificate cu documente de achiziție, conform legii, deconturi care arătau cheltuirea prealabilă de către asociatul administrator a unor sume de bani pentru achiziții în interesul societății; împrumuturi pe termen scurt acordate de asociatul administrator societății, majoritatea în numerar dar și prin bancă (a se vedea înregistrările în contrapartidă cu debitul conturilor 5121/5124). Împrumuturile din partea asociatului administrator au fost absolut necesare în cadrul activității societății din perioada 2007 - 2011, în această perioadă societatea efectuând o serie de investiții semnificative care au implicat și costuri foarte mari, care au trebuit decontate efectiv către furnizori într-un timp scurt, creând astfel un deficit de lichidități la nivelul companiei. Pentru aceste sume nu s-au întocmit contracte de împrumut sau alte documente similare, întrucât asociatul administrator nu a dorit să perceapă dobânzi pentru astfel de împrumuturi, dorind doar să acopere, în măsura în care era posibil, necesarul de lichidități al societății pe termen scurt.

Față de acest aspect a solicitat să se constate că o parte din aceste sume au fost aduse în societate prin virament bancar și consideră că realitatea tranzacțiilor nu poate fi pusă la îndoială.

- în debitul contului 4551 s-au înregistrat: sume efectiv restituite asociatului administrator, prin casierie sau prin bancă; unele stornări ale sumelor înregistrate eronat în creditul contului 4551, atunci când au survenit astfel de erori, în contextul volumului mare de operațiuni de acest tip; renunțări la recuperarea unor sume acordate anterior societății ca împrumut pe termen scurt, recunoscute la venit la nivelul societății.

Având în vedere natura sumelor înregistrate în debitul contului 4551, care privește strict rambursarea unor sume acordate cu titlu de împrumut anterior de către asociatul administrator, consideră că nu se justifică solicitarea echipei de inspecție fiscală ca asociatul administrator să dovedească utilizarea acestor sume în interesul societății. Dimpotrivă, aceste sume au reprezentat de la bun început fonduri personale ale asociatului administrator, modul de utilizare a acestora fiind așadar complet la latitudinea sa.

O altă concluzie care se desprinde din proiectul de raport întocmit de organele de inspecție fiscală este aceea că toate sumele înregistrate în creditul contului 4551, ca și împrumuturi acordate de asociatul administrator, au fost operațiuni realizate strict în scopul asigurării unui sold debitor suficient de mare pentru contul 5311, realitatea acestor operațiuni nefiind acceptată de organele de inspecție fiscală; pe de altă parte, organele de inspecție fiscală consideră că sumele din debitul contului 4551, înregistrate în contrapartidă cu același cont de casă, 5311, dar și cu banca (deși aceste înregistrări sunt mult mai puține), afectând așadar în principal soldul debitor al contului 5311, au reprezentat ieșiri certe de numerar către asociatul administrator, pe care organele de inspecție fiscală le consideră dividend.

De observat că logica acestei interpretări este în mod evident viciată, întrucât nu este posibil ca debitările contului 5311 să fie fictive, dar creditările lui să fie reale, întrucât acest lucru ar presupune că s-au plătit efectiv mal mulți bani decât existau fizic în societate - lucru absolut absurd.

Reclamanta a mai arătat că nu poate fi de acord cu aplicabilitatea acestui articol de lege vizavi de situația sa specifică, întrucât S.C. A. SRL nu a efectuat niciodată plăti pentru bunuri sau servicii furnizate în interesul vreunul asociat. În cazul de față, este vorba despre plăți efectuate direct către asociat, plăți care au reprezentat strict rambursări de împrumuturi și decontări de sume cheltuite de asociatul administrator în interesul societății.

Prin prisma argumentelor arătate, consideră că concluziile echipei de inspecție fiscală nu au avut la bază o constatare completă a tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, fiind așadar în mod evident viciate. Prin urmare, a cerut să se constate netemeinicia și nelegalitatea stabilirii de impozit pe dividende pentru sumele ridicate de asociatul administrator cu titlu de rambursare de împrumut.

Separat de aceste aspecte, legat de capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative, a susținut că însuși legiuitorul în actualul Cod de procedură fiscală a prevăzut faptul că în cazul în care autoritatea fiscală nu soluționează contestația în termen de 6 luni, contribuabilul se poate adresa instanței pentru anularea actului administrativ - fiscal, fără a mai fi necesară introducerea unei acțiuni având ca obiect obligarea la emiterea unei decizii de soluționare.

În subsidiar, a cerut obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de soluționare a

contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative, împotriva Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din 28.08.2015, precum și a Raportului de Inspecție fiscală nr. F-MC 237 din data de 27.08.2015.

De asemenea, a invocat disp. art. 205 alin. 1, alin. 2, art. 210 alin. 1, alin. 2 din Codul de procedură fiscală și cum contestația a fost expediată prin serviciul poștal la 12.10.2015, rezultă că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură civilă, a fost încălcat fără nicio justificare legală.

Pentru aceste motive a cerut admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei la emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate în cadrul procedurii prealabile administrative, împotriva Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din data de 28.08.2015, precum și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-MC 237 din data de 27.08.2015.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17 aprilie 2016 (f. 235-244), pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea deciziei privind obligații suplimentare nr. FMC 2122 din 28.08.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din 27.08.2015, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluționare a contestației.

Cu privire la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată că Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF a soluționat contestația administrativă a reclamantei și a emis Decizia nr.87/29.03.2016.

În aceste condiții, având în vedere emiterea deciziei de soluționare, capătul subsidiar de cererea a rămas fără obiect, astfel încât acesta necesită a fi respins. Având în vedere faptul că instituția a emis decizia de soluționare, în condițiile în care reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală a invocat excepția inadmisibilității punctului principal al cererii de chemare în judecată și a cerut admiterea acesteia și respingerea punctului principal al cererii de chemare în judecată ca inadmisibil.

Pe fondul cauzei, în condițiile în care instanța trece peste excepțiile invocate a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată cu consecința menținerii actelor de impunere având în vedere următoarele:

În ceea ce privește suma de 96.454.327 lei a arătat că organele de inspecție fiscală au constatat că, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă taxă pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 40.642.644 lei, prin nota contabilă 4426 "TVA deductibilă" = 5311 "Casa în lei";. Întrucât societatea nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală documente justificative pentru operațiunile înregistrate în evidența contabilă, echipa a constatat faptul că societatea nu a făcut dovada că a efectuat achiziții de bunuri sau servicii, iar beneficiarul real al sumelor ridicate din casă și din bancă a fost asociatul S.C. A. SRL, aceasta neavând legătură cu activitatea firmei șl neconducând la realizarea de venituri.

În aceste condiții, organele de inspecție fiscală, au înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, Sesizarea penală nr.4398/23.10.2015, împreună cu procesul verbal nr. 2062/11.09.2015 ale cărui constatări se regăsesc șl în Raportul de inspecție fiscală nr. F - MC 237/27.08.2015 care a stat la baza emiterii Deciziei de Impunere nr. F - MC/28.08.2015, contestată în cauză, pentru a analiza dacă faptele descrise îndeplinesc elementele constitutive ale unor infracțiuni de natură economico - financiară.

A invocat disp. art. 214 alin 1 din O.G.92/2003 și a susținut că între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecție fiscală nr. F - MC 237/27.03.2015, care a stat la baza emiterii Deciziei de Impunere nr. F - MC 2122/29.08.2015, contestată, și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.

Această interdependență constă în faptul că în speță se ridică problema legalității operațiunilor evidențiate de societate, respectiv înregistrarea sumelor prin conturile 5311 "Casa în lei", 4561 " Asociații - conturi curente"; și 4426 (TVA deductibilă"; în condițiile în care societatea nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală documente justificative pentru aceste operațiuni, iar beneficiarul real al sumelor ridicate din casă și din bancă a fost asociatul S.C. A. SRL, aceasta neavând legătură cu activitatea firmei și neconducând la realizarea unor venituri impozabile.

Afirmațiile reclamantei din procedura administrativă privind existența documentelor justificative pentru operațiunile desfășurate nu sunt de natură să infirme constatările organelor de inspecție fiscală privitoare la realitatea tranzacțiilor, întrucât numai organele de cercetare și urmărire penală, în cadrul competențelor de care dispun, pot stabili dacă operațiunile comerciale au fost derulate conform documentelor prezentate de societate, respectiv dacă documentele justificative evidențiate în contabilitatea contestatarei reflectă realitatea operațiunilor.

În apărare a invocat ca practica judiciară europeană - Decizia nr. 419/2001 și pct. 10.1 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2906/2014.

Având în vedere cele arătate a cerut a se reține că, în mod corect, a fost suspendată soluționarea contestației administrative, până la soluționarea laturii penale a cauzei.

În ceea ce privește suma de 1.297.026 lei a arătat că în urma verificării, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea a efectuat achiziții de bunuri pentru care și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, astfel:

- taxa pe valoarea adăugată în sumă de 431.024,23 lei, înscrisă în facturile emise de S.C. B. SRL, în perioada iulie 2011 - decembrie 2011, având ca obiect animale vii pentru sacrificare, în condițiile în care S.C. B. SRL nu era înregistrat în scopuri de TVA;

- taxa pe valoarea adăugată în sumă de 187.424 lei înscrisă în facturi emise de S.C. G. SRL, în perioada 09.10.2010 - 31.10.2010, având ca obiect bovine pentru sacrificare, în condițiile în care pentru acea perioadă societatea a fost declarată inactivă prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar pentru achizițiile efectuate în perioada 01.11.2010 - 3112.2011 societății S.C. G. SRL i s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA;

- taxa pe valoarea adăugată în sumă de 722,52 lei înscrisă în facturi emise de S.C.

E. SRL în perioada 04.02.2011 - 31.03.2011, în condițiile în care aceasta a fost declarată inactivă începând cu data de 07.10.2010 potrivit Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.2499/2010;

- taxa pe valoarea adăugată în sumă de 126,48 lei înscrisă în factura nr.622/26.10.2011 emisă de SC M SRL, în condițiile în care acestei societăți i-a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA începând cu data de 01.07.2009, fiind declarată inactivă începând cu data de 11.06.2009, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2499/2010.

Din analiza documentelor depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că în perioada iulie 2011 - decembrie 2011, societatea și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturi emise de S.C. B. SRL, în condițiile în care, potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscală consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr. F - MC 237/27.08.2015, acest furnizor nu era înregistrat în scopuri de TVA, nefiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 155 alin. 5 lit. d din Codul fiscal.

De asemenea, organul de soluționare a contestației a reținut că S.C. A. SRL și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturi emise de S.C. G. SRL, S.C.E. SRL și SC M.SRL, contribuabili declarați inactivi.

În ceea ce privește invocarea de către reclamanta a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, cuprinsă în hotărârile pronunțate în cauzele conexe C - 80/11 și C - 142/11 Mahageben kft, precum și C - 324/11 Gâbor T6th, acestea nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei, deoarece aceste prevederi nu sunt aplicabile speței întrucât, așa cum s-a constatat prin Raportul de inspecție fiscală nr. F - MC 237/27.08.2015, în cauză S.C. A. SRL și-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată de pe facturi emise de contribuabili care fie nu au fost înregistrați în scopuri de TVA, fie erau declarați inactivi la data emiterii facturilor în cauză. Or, în cauzele invocate se face referire la refuzarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată în situația în care furnizorii erau implicați în fraude fiscale (cauzele conexe C - 80/11 și C - 142/11 Mahageben kft) sau în care furnizorilor le fusese anulată autorizația de întreprinzător Individual (C - 324/11 Gabor Toth).

De asemenea, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă livrări intracomunitare de bunuri (carne vită lucru) către operatorul intracomunitar X. din Suedia. Valoarea totală a tranzacțiilor a fost de 184.474,88 euro, echivalentul a 782.734,69 lei.

Constatând o serie de deficiențe, organele de inspecție fiscale au solicitat autorităților fiscale din Suedia clarificarea unor aspecte privind firma X., având cod TVA SE 470930945601. Prin răspunsul transmis, autoritățile fiscale suedeze au precizat că pentru codul de TVA SE 470930945601 numele societății este AB/X. și nu X., iar firma AB/A. nu a înregistrat achiziții de bunuri din România.

Sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată, livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru.

De asemenea, s-a reținut că scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările intracomunitare de bunuri se justifică pe baza facturii care trebuie să conțină informații obligatorii prevăzute de lege, și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru.

Organele de inspecție fiscală au constatat și faptul că livrările de bunuri către partenerul din Suedia au fost efectuate la comanda telefonică a lui AB, transportul efectuându-se cu mijloace de transport ale furnizorului de bunuri. Documentele de transport prezentate nu conțin toate elementele prevăzute de normele legale în vigoare, respectiv nu toate scrisorile de trăsură conțin ștampila destinatarului, astfel că nu se confirmă livrările de mărfuri la destinațiile menționate sau la alte destinații din spațiul comunitar în plus, facturile emise pentru livrările efectuate nu poartă semnătura cumpărătorului și nu sunt însoțite de avize de expediție a bunurilor semnate și ștampilate.

De asemenea, autoritățile fiscale suedeze au precizat că pentru codul de TVA SE 470930945601 numele societății este AB/X. și nu X., iar firma AB/X. nu a înregistrat achiziții de bunuri din România.

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a solicitat organelor de inspecție fiscală precizări cu privire la efectuarea tranzacțiilor cu partenerul suedez, acestea fiind primite prin adresa nr.232/AIF din 05.02.2016, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. A - SLP 302/10.02.2016.

Totodată, conform răspunsului administrației fiscale din Suedia, nu are contract încheiat cu S.C. A. SRL pentru livrare de bunuri și nu s-au prezentat documente care să ateste că marfa a fost transportată din România în alt stat membru în conformitate cu art. 10 alin. 1 din Ordinul ministrului Finanțelor Publice 2222/2006.

Consideră că S.C. A. SRL nu poate benefica de scutirea de TVA pentru mărfurile livrate către X. cod TVA SE 470930945601, în valoare de 732.794,69 lei, echivalentul a 184.474,88 euro, întrucât conform documentelor de livrare (facturi și CMR-uri), mărfurile au fost livrate către X., cod TVA SE 470930945601, urmare a informațiilor primite de la Administrația din Suedia, mărfurile au fost achiziționate și plătite de către o altă persoană, respectiv AB/X., care nu a transmis un cod valid de TVA, așa cum prevede art.143 alin.2 lit. a din Legea nr. 571/2003, iar conform răspunsului Administrației din Suedia, X. nu are contract încheiat cu S.C. A. SRL pentru livrarea de bunuri și nu s-au prezentat documente care să ateste că marfa a fost transportată din România în alt stat membru, în conformitate cu art.10 alin.1 din OMFP 2222/2006 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art.143 alin.1 lit. a - i, art. 143 alin.2 și art.1441 din Legea nr.571/2003.

Față de cele menționate s-a reținut că societatea nu a depus documente din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile pentru existența unor operațiuni triunghiulare.

Față de cele arătate, a documentelor anexate la dosar, prevederile legale în materie în vigoare în perioada verificată, precum și faptul că argumentele societății nu sunt de natură să infirme constatările organelor de inspecție fiscală, rezultă că acestea în mod legal nu au acordat S.C. A. SRL scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările intracomunitare către X. din Suedia pe considerentul că beneficiarul nu a comunicat codul său valid de înregistrare în scopuri de TVA.

În concluzie, a cerut admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta v.

Prin întâmpinarea depusă la 9 aprilie 2016 (f. 245-260) pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București a invocat excepțiile:

- netimbrării acțiunii principale și susține că potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. 80/2013, reclamanta S.C. A. SRL nu a atașat dovada timbrării acțiunii principale conform art. 197 din Legea nr. 134/2010;

- lipsei calității de reprezentare a " PDA"; - Societate civilă de avocați invocând disp. art. 5, pct. 4, 56 alin. 2, art. 85 alin. 4 din Legea nr. 85/2014. A cerut admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantei și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate;

- inadmisibilității capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122/28.08.2015 emisă de către Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în raport de prevederile art. 205 - 218 din OG nr. 92/2003.

Prin urmare, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, deciziile de impunere pot fi contestate în conformitate cu prevederile art. 205 și 207 Cod procedură civilă, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul deciziei atacate.

Susține că reclamanta a formulat o contestație pe cale administrativă, în conformitate cu prevederile art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003, înregistrată la data de 13.10.2015 la sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

A invocat disp. art. 218 din Codul de procedură fiscală și susține că actul administrativ ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă.

Astfel, la această dată, acțiunea prin care se solicita direct instanței de contencios administrativ anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122/29.06.2015 emisă de către Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, este inadmisibilă, având în vedere faptul că, nu a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva acestui act administrativ.

Actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ este numai decizia de soluționare a contestației pe cale administrativă, astfel încât, la această dată, cererea de anulare a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122/28.08.2015 emisă de către Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili este inadmisibilă.

În cazul în care instanța înțelege să treacă peste excepția menționată, cu privire la argumentele reclamantei, a solicitat respingerea acestora având în vedere următoarele motive:

Cu privire la nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală cu privire la durata maximă a inspecției fiscale, a cerut respingerea ca nefondate având în vedere următoarele:

Reclamanta a fost informată cu privire la inspecția fiscală generală pentru perioada 2007 - 2011 cu avizul de inspecție fiscală nr. 105.../13.08.2012 înregistrat la societate sub nr. 2911/27.08.2012. Cu adresa nr. 1620/27.08.2012, înregistrată la D.G.A.M.C. sub nr.1012171 /28.08.2012 și la activitatea de inspecție fiscală sub nr. 59966/29.08.2012, reclamanta, prin numitul IC, în calitate de administrator a solicitat amânarea și decalarea termenului de începere a inspecției fiscale pentru luna ianuarie 2013.

Având în vedere motivele invocate de reclamantă, precum și faptul că în aceeași perioadă erau programate și alte acțiuni de inspecție fiscală cu termen de finalizare în luna septembrie, s-a aprobat amânarea datei de începere a inspecției fiscale în baza deciziei nr. 1053745/11.09.2012 dată de directorul general adjunct al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Inspecția fiscală a fost înscrisă în registrul unic de control seria A nr. 0773554 la nr. 36 din data de 11.03.2013, dată la care efectiv a început inspecția fiscală și s-a desfășurat în baza Ordinului de serviciu nr. F-MC 271/06.03.2013.

Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 6 din Legea 92/2003 a cerut să se constate că inspecția fiscală a început la data de 11.03.2013, dată la care a fost înscrisă în registrul unic de control, și nu data de 05.09.2012, așa cum menționează reclamanta.

Ulterior, întrucât în timpul inspecției fiscale s-au constatat neconcordanțe semnificative aferente livrărilor/prestărilor și achizițiilor declarate de contribuabili prin Declarația informativă 394, s-au solicitat controale încrucișate în vederea verificării suspiciunilor identificate în legătură cu documentele și operațiunile impozabile ale S.C. A. SRL la diverse societăți. În baza referatului nr. 73.034 din 13.08.2013 s-a aprobat suspendarea inspecției fiscale începând cu data de 16.08.2013, care a fost comunicată societății cu adresa nr. 1051997/14.08.2013.

Inspecția fiscală a fost reluată la 28.04.2014, în conformitate cu art.5, lit. a, pct.3 din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare fiscală nr.467/2013, reluarea inspecției fiscale fiind comunicată societății cu adresa nr. 1200594/28.04.2014.

La data de 06.05.2014, în baza referatului nr. 81.788/05.05.2014, s-a suspendat inspecția fiscală aflată în derulare la S.C. A. SRL., întrucât s-au solicitat informații de la autoritățile fiscale din Bulgaria, respectiv Suedia, motivat de îndoielile organului de inspecție fiscală privind transportul bunurilor din statul membru de livrare în statul membru de destinație pornind de la informațiile obținute din documentele puse la dispoziție de reprezentantul legal al societății. Suspendarea inspecției fiscale a fost comunicată societății cu adresa nr. 1200640/06.05 2014. Inspecția fiscală a fost reluată în data de 08.06-2015, în conformitate cu art.5 lit. g, pct.1 din OPANAF nr.467/2013, reluarea inspecției fiscale fiind comunicată societății cu adresa nr. 55/04.06.2015.

Cu privire la stabilirea eronată a tuturor sumelor de TVA deductibilă înregistrate ca fiind achitate în numerar ca fiind deduse în mod eronat, a solicitat a se avea în vedere următoarele:

Din verificarea documentelor puse la dispoziția echipei de inspecție fiscală și a evidenței financiar-contabile de către reclamantă, aferentă perioadei ianuarie 2007-decembrie 2011 s-au constatat următoarele:

- în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă prin nota contabila 4, TVA deductibilă în sumă totală de 40.982.844 lei prin operațiunea contabilă 4426 " TVA deductibilă"; = 5311 " Casa în lei";.

Situația pe ani a taxei pe valoarea adăugată dedusă prin operațiunea contabilă menționată, în perioada verificată se prezintă astfel: anul 2007: 6.575.150 lei; anul 2008: 13.890.750 lei; anul 2009: 7.524.619 lei; anul 2010: 6.260.477 lei; anul 2011: 6.731.848 lei.

Din verificarea documentelor puse la dispoziție de către reclamantă privind înregistrarea în evidența contabilă a taxei pe valoarea adăugată deductibilă în sumă totală de 40.982.844 lei prin operațiunea contabilă 4426=5311 s-a constatat ca aceasta nu deține documente justificative.

De asemenea, s-a constatat că reclamanta, în perioada 2007-2011, pentru a efectua operațiunile de creditare a contului i 5311 "Casa în lei"; cu suma de 40.982.844 lei, a efectuat mai întâi operațiuni de debitare a contului 5311 " Casa în lei"; prin creditarea contului 4551 " Asociați conturi curente"; cu suma totală de 40.021.748.83 lei.

Întrucât, reclamanta nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală documentele justificative pentru înregistrarea în contabilitate a sumei totale de 40.982.844 lei efectuată prin operațiunea contabilă 4426 - 5311, în contabilitate existând doar înregistrări contabile, s-au încălcat prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 și prevederile Ordinului nr. 3055/2009 actualizat referitor la funcțiunea conturilor 5311 " Casa în lei"; și 4426 " TVA deductibilă";.

Cu privire la faptul ca s-a strecurat o eroare materială în raportul de inspecție fiscală, a arătat că în raportul de inspecție fiscală, la capitolul III - Constatări fiscale, punctul 1 - Taxa pe valoarea adăugată se precizează că, în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă prin nota contabila 4, TVA deductibilă în sumă totală de 40.982.844 lei prin operațiunea contabilă 4426 "TVA deductibilă"; = 5311 "Casa în lei";. Situația lunară detaliată privind sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată dedusă, în sumă totală de 40,992.844 lei, este prezentată în anexa nr.6 la raportul de inspecție fiscală. În anexa nr.6 la poziția nr. 324 a fost înscrisă suma de 370.008 lei. Conform registrului jurnal pentru luna aprilie 2011, la poziția nr.5268f este înregistrată operațiunea contabilă 4426 " TVA deductibilă"; = 5311 "Casa în lei ";cu suma de 37.008 lei.

Astfel, în anexa nr. 6 la raportul de inspecție fiscală - Situația privind TVA stabilită suplimentar, la poziția nr. 324 s-a strecurat o eroare materială, în loc de suma de 37.008 lei s-a preluat suma de 370.008 lei. Prin această eroare materială s-a crescut TVA suplimentară stabilită în sarcina reclamantei cu suma de 333.000 lei, sumă nedatorată de aceasta.

Având în vedere principiul de drept conform căruia accesoriul urmează principalul, s-a procedat la recalcularea dobânzilor/majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere datorate de societate. Pentru suma de 333.000 lei, s-au calculat dobânzilor/majorărilor de întârziere în sumă de 188,778 lei și penalități de întârziere în sumă de 49.950 lei, nedatorate de societate (anexa nr. l la prezentul referat).

Față de cele arătate, consideră că suma de 40.649.844 lei (40.982.844 lei minus suma de 333.000 lei, sumă ce reprezintă eroare materiala însușită de organul de inspecție fiscală) reprezentând taxa pe valoarea adăugată care a fost înregistrată ca TVA deductibilă, a fost dedusă eronat, societatea nu face dovada că s-au efectuat achiziții de bunuri și servicii destinate utilizării acestora în folosul operațiunilor taxabile pentru a exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată fiind datorată de către societatea verificată bugetului de stat.

Cu privire la TVA aferentă achizițiilor de bunuri de la contribuabili neplătitori de TVA a învederat următoarele:

S.C. A. SRL, în perioada iulie 2011- decembrie 2011, a înregistrat în evidența contabilă bunuri reprezentând animale vii pentru sacrificare în valoare fără TVA de 1.795.933,90 lei și a dedus TVA aferentă în sumă de 431,024,23 lei în baza facturilor fiscale emise de S.C.B. SRL. Din analiza neconcordanțelor aferente livrărilor/prestărilor și achizițiilor declarate de contribuabili prin Declarația informativă 394, rezultă că S.C.B. SRL este neplătitoare de TVA și nu a depus în această perioada Declarația informativă 394.

Ca urmare, echipa de inspecție fiscală a solicitat organului fiscal competent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului lași - Activitatea de Inspecție Fiscală, efectuarea unui control încrucișat conform "Solicitării de Control încrucișat"; nr.1046167/29.03.2013, având ca obiect verificarea legalității și corectitudinii tuturor operațiunilor derulate de S.C. S.C.B. SRL cu S.C. A. SRL în perioada iunie 2006 - decembrie 2011 (perioada supusă inspecției fiscale), având ca obiective: modul de înregistrare a facturilor în evidența contabilă, jurnalele de vânzări și deconturile de TVA; documentele privind proveniența bunurilor facturate către S.C. A. SRL și înregistrarea în contabilitate a acestora; orice alte informații relevante în stabilirea stării de fapt fiscale cu privire la tranzacțiile comerciale dintre S.C. A. SRL cu S.C.B. SRL.

Prin adresa D.G.F.P Iași nr. AIF/9106/16.05.2013 înregistrată la M.F.P. A.N.A.F.-D.G.A.M.C. nr. 988284/27.05.2013/70320/29.05.2013 s-a transmis procesul verbal nr. AIF/9105/16.05.2013.

Din datele cuprinse în procesul verbal rezultă că nu s-a putut efectua controlul încrucișat întrucât, reprezentantul S S.C.B. SRL, numitul CD în calitate de administrator nu a dat curs invitațiilor nr. AIF/7147/11.04.2013 și nr. AIF/7148/11.04.2013 transmise de către organele de control la sediul societății și la adresa de domiciliu, în vederea punerii la dispoziție a documentele contabile și fiscale.

Ca urmare, organele de control prin adresa nr. AIF/7146/11.04.2013 a solicitat Serviciului Județean de Informații Fiscale verificarea informațiilor referitoare la tranzacțiile S.C.B. SRL pentru perioada 01.06.2006-31.122011.

Din răspunsul comunicat cu adresa nr. 361-11.04.2013 de Serviciul Județean de informații fiscale reiese că în aplicația informatică ce gestionează declarația informativă 394 nu exista înregistrări cu privire la această societate. Întrucât, conform procesului verbal de control încrucișat la S.C.B. SRL nu s-a putut efectua controlul încrucișat, nu poate fi confirmată realitatea și legalitatea tranzacțiile efectuate între S S.C. A. SRL în calitate de client și S.C.B. SRL în calitate de furnizor.

Astfel, organele de inspecție care au efectuat controlul încrucișat au propus societatea S.C.B. SRL pentru declarare a inactivității fiscale ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative și nefuncționării la sediul declarat, conform prevederilor Ordinului nr.575/2006.

Urmare a celor arătate, consideră că S.C. A. SRL pentru achizițiile reprezentând animale vii pentru sacrificare în valoare fără TVA de 1.795.933,90 lei și TVA aferentă în sumă de 431.024.23 lei în baza facturilor emise de S.C.B. SRL, nu a respectat prevederile art. 146 alin. 1 lit. a și art. 155 alin. 5 lit. d, în sensul că s-au înregistrat în evidența contabilă documente justificative, respectiv facturi fără a verifica dacă acesta deține dovada înregistrării în scopuri de TVA, conform art.153 din Legea 571/2003.

Obligația de verificare revenea administratorului societății și /sau conducătorului compartimentului financiar contabil cu ocazia efectuării contractului comercial prin preluarea în copie a Certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, care are sau nu în fața codului de identificare fiscală trecut prefixul RO, conform prevederilor art. 154 alin.1 din Codul fiscal, și/sau prin consultarea paginii de internet a Ministerului Finanțelor Publice unde sunt puse la dispoziția tuturor persoanelor impozabile date și informații privind partenerii, intracomunitari, inclusiv date privind înregistrarea sau nu în scopuri de TVA, a agenților economici.

Cu privire la TVA aferentă achizițiilor de bunuri de la contribuabili inactivi susține că din verificările efectuate pe baza documentelor puse la dispoziția organului de inspecție fiscală de către reclamantă, s-a constatat ca în perioada 09.10.2010-31.10.2010 și în perioada 01.11.2010-31.12.2011 a achiziționat și a înregistrat în evidența contabilă bunuri reprezentând bovine pentru sacrificare în valoare totală de 968.364 lei, din care, în valoare fără TVA de 780.940 lei și TVA aferentă în sumă de 187.424 lei în baza facturilor fiscale emise de S.C. G. SRL. Din analiza neconcordanțelor aferente livrărilor/prestărilor și achizițiilor declarate de contribuabili prin Declarația informativă 394 rezultă că S.C. G. SRL este contribuabil declarat inactiv prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21.09. 2010.

S.C. G. SRL C., comuna ME, pe baza propunerii Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Botoșani, a fost declarat inactiv începând cu 07.10.2010 și s-a anulat calitatea de plătitor și contribuabil îndreptățit cu datoriile și drepturile persoanelor înregistrate la TVA începând cu data de 01.11.2010, în conformitate cu prevederile art.153 alin. 9 din Legea 571/2003.

- modul de înregistrare a facturilor în evidența contabilă, jurnalele de vânzări și deconturile de TVA;

- documentele privind proveniența bunurilor facturate către S.C. A. SRL și înregistrarea în contabilitate a acestora;

- orice alte informații relevante în stabilirea stării de fapt fiscale cu privire la tranzacțiile comerciale dintre S.C. A. SRL cu S.C. G. SRL.

Prin adresa D.G.F.P Botoșani nr. IV/6485/19.04.2013. înregistrată la M.F.P. A.N.A.F.- D.G.A.M.C. nr. 934223/30.04.2013/69513/08.05.2013 s-a transmis Procesul verbal nr. IV/6485 din 17.04.2013.

Din datele cuprinse în procesul verbal rezultă că S.C. G. SRL a livrat în perioada verificată către S.C. A. SRL animale pentru sacrificat în valoare totală de 1.250.079 lei, valoare fără TVA de 1.008.128 lei și TVA aferent fiind de 241.951 lei, pe bază de facturi fiscale, care au fost încasate în mare parte prin casieria unității pe bază de chitanță. Facturile menționate au fost înregistrate în jurnalele de vânzări, au fost înregistrate venituri prin contul 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor"; și s-a colectat TVA prin intermediul contului 4427 " TVA colectată ";.

De asemenea rezultă din cuprinsul procesului verbal că societatea deține documente privind proveniența mărfurilor livrate către S.C. A. SRL., întrucât, urmare a controlului încrucișat s-a constatat o diferență de declarare a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 124.035 lei s-a propus de echipa de control și s-a efectuat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani inspecția fiscală generală, pentru care s-a emis decizia de impunere 210/28.05.2013.

Față de datele rezultate din cuprinsul procesului verbal, coroborate cu constatările rezultate în urma verificării documentelor prezentate de către reclamantă, s-a constatat că societatea verificată a achiziționat pe bază de documente justificative și a înregistrat în jurnalele de cumpărări, în decontul de TVA și în evidența contabilă aceleași sume constatate la controlul încrucișat.

De asemenea, urmare a inspecției fiscale, s-a constatat că, în perioada 07.10.2010-31.12.2011, în care reclamanta a fost declarată contribuabil inactiv și neplătitoare de TVA a înregistrat în contabilitate în contul 301 suma de 780.940 lei și în contul 4426 "TVA deductibilă suma de 187.424 lei din care: suma de 94.008 lei fără TVA și suma de 22.561 lei TVA deductibilă în perioada 07.10.2010 - 31.10.2010, perioada când societatea a fost declarată contribuabil inactiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative conform prevederilor Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21.09.2010.

În perioada07.10.2010- 31.10.2010, a achiziționat bunuri reprezentând animale pentru sacrificare în valoare fără TVA de 94.008 lei și TVA aferentă de 22.561 lei de la S.C. G. SRL în perioada 07.10.2010 - 31.10.2010 S S.C. G. SRL a fost declarată contribuabil inactiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative conform prevederilor Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21.09.2010.

În apărare a mai invocat disp. art. 11 din Legea nr. 571/2003 și Legea nr. 82/1991 susținând că documentele menționate nu pot fi luate in considerare la calculul impozitelor și taxelor, respectiv nu este deductibilă TVA înscrisă pe facturi aferentă achizițiilor de bunuri de la firme declarate inactive prin Ordin al președintelui A.N.A.F.

În consecință, s-a dedus fără bază legală TVA în sumă de 22.561 lei, pe baza facturilor emise de un furnizor declarat inactiv.

Suma de 686.932 lei fără TVA și suma de 164.863 lei TVA deductibilă,

în perioada 01.11.2010-31.12.2011, perioada în care societății verificate i s-a

anulat calitatea de plătitor de TVA.

Urmare a celor arătate, a cerut să se constate că reclamanta, pentru achizițiile reprezentând animale vii pentru sacrificare în valoare fără TVA de 686.932 lei și TVA aferentă în sumă de 164.863 lei în baza facturilor emise de S.C. G. SRL., nu a respectat prevederile art.146 alin. 1 litera a și art.155 alin.5 litera d, în sensul că s-au înregistrat în evidența contabilă documente justificative, respectiv facturi fără a verifica dacă aceasta deține dovada înregistrării în scopuri de TVA.

Obligația de verificare revenea administratorului societății și/sau conducătorului compartimentului financiar contabil cu ocazia efectuării contractului comercial prin preluarea în copie a Certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, care are sau nu în fața codului de identificare fiscală trecut prefixul RO, conform prevederilor art. 154 alin.1 din Codul fiscal, și/sau prin consultarea paginii de internet a Ministerului Finanțelor Publice unde sunt puse la dispoziția tuturor persoanelor impozabile date și informații privind partenerii, intracomunitari inclusiv date privind înregistrarea sau nu în scopuri de TVA, a agenților economici.

În consecință s-a dedus fără bază legală TVA în sumă de 164.893 lei, pe baza facturilor emise de un furnizor inactiv căruia i s-a anulat calitatea de plătitor de TVA.

Din verificările efectuate pe baza documentelor puse la dispoziția organului de inspecție fiscală de către societatea verificată a constatat că în perioada 04.02.2011-31.03.2011 a achiziționat și a înregistrat în evidența contabilă bunuri în valoare totală de 3.733,02 lei, din care, TVA de 722,52 lei în baza a două facturi fiscale emise de S.C.E. SRL.

Din analiza neconcordanțelor aferente livrărilor/prestărilor și achizițiilor declarate de contribuabili prin Declarația informativă 394 rezultă că S.C. E. SRL este contribuabil inactiv și neplătitor de TVA. De asemenea, urmare a documentarii, echipa de inspecție fiscală a constatat că societatea figurează în baza de date cu activitatea suspendată începând cu data de 08.06.2012, iar începând cu data de 07.10.2010 este declarat contribuabil inactiv prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21.09. 2010.

Ca urmare, echipa de inspecție fiscală a solicitat organului fiscal competent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași - Activitatea de Inspecție Fiscală efectuarea de control încrucișat conform "Solicitării de Control încrucișat"; nr.1046168/29.03.2013 având ca obiect verificarea legalității și corectitudinii tuturor operațiunilor derulate de S.C.E. SRL cu S.C. A. SRL., în perioada iunie 2006-decembrie 2011 (perioada supusă inspecției fiscale).

Prin adresa D.G.F.P Botoșani nr. IV/1134/03.06.2013, înregistrată la M.F.P., A.N.A.F.- D.G.A.M.C. cu nr. 989.303/05.06.2013/70699/07.06.2013 s-a transmis Procesul verbal nr. IV/6614 din 31.05.2013.

Din datele cuprinse în procesul verbal rezultă că administratorul societății, numita CR nu s-a prezentat la solicitarea organelor de inspecție fiscală, fiind plecată din țară, fapt confirmat de soțul acesteia CE. Întrucât CE a deținut în cadrul societății funcția de director executiv, echipa de inspecție a solicitat lămuriri în legătură cu activitatea și starea de fapt a societății S.C.E. SRL., acesta declarând că mărfurile livrate către S.C.E. SRL provin din producție proprie, conform obiectului declarat al societății. A mai declarat că facturile de livrare au fost întocmite cu TVA din eroare, societatea nefiind plătitoare de TVA.

De asemenea, urmare a controlului încrucișat, s-a confirmat faptul că societatea figurează în Registrul contribuabililor inactivi/reactivați ca inactivă, conform prevederilor Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21.09. 2010, data inactivării fiind 07.10.2010.

Urmare a celor prezentate, consideră că S.C. A. SRL., pentru achizițiile reprezentând bunuri în valoare totală de 3.733,02 lei, din care TVA de 722,52 lei, în baza facturilor emise S.C.E. SRL, nu a respectat prevederile art.11 din Legea 571/2003.

În consecință, s-a dedus fără bază legală TVA în sumă de 722,52 lei pe baza facturilor emise de un furnizor declarat inactiv și neplătitor de TVA.

Cu privire la suma totală de 653.48 lei, din care suma de 126,48 lei TVA deductibilă conform facturii nr.622/26.10.2011, perioada în care societatea a fost declarată contribuabil inactiv în luna octombrie 2011, S.C. A. SRL a achiziționat bunuri în valoare fără TVA de 527 lei și TVA aferentă de 126,48 lei de la S.C. M S.R.L. Începând cu data de 11.06.2009 S.C M S.R.L. a fost declarată contribuabil inactiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor declarative conform prevederilor Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2499 din 21.09. 2010 și, începând cu data de 01.07.2009, s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile art.11 din Legea 571/2003.

Președintele Agenției de Administrare Fiscală a emis Ordinul nr. 2499 din 21.09.2010, prin care, conform listei publicată pe pagina de internet a A.N.A.F. S.C. M S.R.L. a fost declarat inactiv începând cu data de 11.06.2009, după care s-a anulat calitatea de plătitor și contribuabil îndreptățit cu datoriile și drepturile persoanelor înregistrate la TVA începând cu data de 01.07.2009, în conformitate cu prevederile art.153 alin.9 din Legea 571/2003.

În conformitate cu prevederile cuprinse la art.11 alin. 12 menționat, în vigoare până la 12.09.2011, modificat prin O.G. nr. 30/2011 și devenit art. 11 alin. 12, documentele menționate nu pot fi luate în considerare la calculul impozitelor și taxelor, respectiv nu este deductibilă TVA înscrisă pe facturi aferentă achizițiilor de bunuri de la firme declarate inactive prin Ordin al președintelui A.NAF. Urmare a celor arătate, consideră că S.C. A. SRL pentru achizițiile reprezentând bunuri în valoare cu TVA de 653,48 lei, din care, TVA de 126,48 lei în baza facturilor emise S.C. M S.R.L., nu a respectat prevederile art. 146 alin.1 litera a și art.155 alin. 5 litera d, în sensul că s-au înregistrat în evidența contabilă documente justificative, respectiv facturi fără a verifica dacă acesta deține dovada înregistrării în scopuri de TVA.

În consecință, s-a dedus fără bază legală TVA în sumă de 126,48 lei pe baza facturilor emise de un furnizor declarat inactiv și căruia i s-a anulat calitatea de plătitor de TVA.

Referitor la stabilirea nejustificată de TVA de plată pentru tranzacțiile efectuate în decursul anilor 2009 si 2010 cu X. Suedia, a arătat că, în perioada verificată, s-a constatat că S.C. A. SRL a înregistrat în evidența contabilă livrări intracomunitare de bunuri către operatorul intracomunitar X. din Suedia în valoare totală de 184.474,86 euro, echivalentul a 782,794.69 lei, reprezentând, în principal, carne vită lucru 90/10 VL, 80/20 VL și a facturat cheltuieli pentru nerespectarea facturii proforme pentru returnarea mărfii din Italia, conform facturilor externe nr. 328, 331 și 332 din 18.05.2010, avizului de însoțire a mărfii nr. 328/18.05.2010 și CMR din 18.05.2010.

Solicitarea de informații de la autoritățile fiscale din Suedia a fost motivată de îndoielile organului de inspecție fiscală privind realitatea tranzacțiilor efectuate între cele două state și transportul bunurilor din statul membru de livrare în statul membru de destinație, pornind de la informațiile obținute din documentele puse la dispoziție de reprezentantul legal al societății, precum și din informațiile obținute de la terți după cum urmează:

În vederea justificării livrărilor intracomunitare, reprezentantul legal al S.C. A. SRL a prezentat documente justificative: facturi, avize de însoțire a mărfii, scrisori de transport (CMR) și certificate de conformitate.

Conform documentelor de livrare (facturi, avize de însoțire a mărfii și CMR-uri), transportul bunurilor livrate s-a efectuat de furnizorul de bunuri cu mijloace de transport aflate în dotarea acestuia, înregistrate în evidența contabilă și în Sistemul Național de Evidență Auto, Condiția de livrare înscrisă în facturile externe emise de vânzător este: -CIP NAPOLI ITALIA, iar locul de descărcare este FIRPO CARNII SRL VIA NAZIONALE … și CIP BULGARIA cu locul de descărcare VELIKO TARNOVO BULGARIA.

Livrările efectuate de S.C. A. SRL către clientul extern au fost efectuate direct de la abatorul din localitatea Roma, județul Botoșani, așa cum rezultă din documentele de încărcare și de transport prezentate de reprezentantul legal al societății.

În ceea ce privește documentele de transport prezentate la control pentru aceste livrări intracomunitare, s-a constatat că la caseta 23 este înscris transportatorul, respectiv S.C. A. SRL., iar rubrica 24 vizând recepția mărfii nu conține întotdeauna ștampila destinatarului. În concluzie CMR-urile nu conțin elementele necesare care să confirme livrarea mărfii la destinația înscrisă în facturile externe.

Totodată, facturile (invoice-urile) emise pentru livrările efectuate nu sunt semnate de cumpărător și nu sunt întocmite avize de expediere a mărfurilor privind livrarea bunurilor de către S.C. A. SRL pentru toate bunurile livrate, iar avizele care au fost întocmite nu sunt semnate și ștampilate de cumpărător.

Față de datele și informațiile prezentate reclamanta susține că toate tranzacțiile de livrare intracomunitare derulate în decursul anului 2009 cu partenerul X. Suedia au fost însoțite de documente justificative care au atestat faptul că bunurile au ajuns în alt stat membru al Uniunii Europene.

Întrucât, în ceea ce privește livrările intracomunitare de bunuri realizate de societate în anul 2009 către clientul X., care a furnizat un cod de TVA suedez în cadrul acestor tranzacții, dar a solicitat livrarea bunurilor în Bulgaria, acest lucru fiind atestat și confirmat de primitorul bunurilor din Bulgaria pe documentele de transport aferente fiecărei livrări în parte, consideră că societatea și-a îndeplinit în totalitate obligațiile legale ce îi revin pentru justificarea aplicării scutirii de TVA pentru aceste livrări intracomunitare de bunuri derulate în anul 2009 cu partenerul X..

În ceea ce privește eventualele suspiciuni de fraudă care ar putea plana asupra clientului suedez, reclamanta susține că, în conformitate cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul C-409/Teleos, neacordarea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare în astfel de situații nu este permisă atât timp cât nu se demonstrează că furnizorul însuși a participat la frauda fiscală realizată de client.

Cu privire la impozitul pe dividende, a cerut a se avea în vedere faptul că, în perioada 2007 - 2011, reclamanta a înregistrat în evidența contabilă (nota contabila 4) TVA deductibilă în sumă totală de 40.932.844 lei prin operațiunea contabilă 4426 "TVA deductibilă"; = 5311 "Casa în lei";, fără a deține documente justificative.

De asemenea, s-a constatat faptul ca S.C. A. SRL., în aceeași perioadă, pentru a efectua operațiunile de creditare a contului 5311 "Casa în lei"; cu suma de 40.982.644 lei, a efectuat mai întâi operațiuni de debitare a contului 5311 "Casa în lei"; prin creditarea contului 4551 " Asociați - conturi curente"; cu suma totală de 40.021.748,83 lei, fără a prezenta echipei de inspecție fiscală documente din care să rezulte că a efectuat plăți în baza unui contract, acord de împrumut sau alt act juridic.

Debitarea contului 4551 " Asociați - conturi curente"; cu suma totală de 41.257.746 lei, conform fișei de cont analitice și anexa nr.7, s-a efectuat prin creditarea conturilor de venituri și a contului de rezultat reportat cu suma totală de 22.527.093 lei, precum și prin creditarea conturilor bancare și de casă cu suma totală de18.730.653 lei.

Situația detaliată privind operațiunile contabile efectuate prin contul 4551 "Asociați - conturi curente în corespondență cu conturile de casă, bancă și creditarea conturilor de venituri și a contului de rezultat reportat este prezentată în anexa 7.

Urmare a inspecției fiscale, s-a constatat că suma totală de 18.730.653 lei, ridicată din casă și din bancă, nu poate fi justificată prin documente care să ateste faptul că administratorul societății, care este și asociat, a ridicat sume de bani în scopul achiziționării de bunuri și servicii, respectiv în scopul obținerii de venituri.

Astfel, S.C. A. SRL are ca obligație de plată suplimentară suma de 2.996.904 lei reprezentând impozit pe dividende stabilit suplimentar ca urmare a folosirii în scop personal a sumelor de bani ridicați din societate de către administratorul societăți care este și asociat.

Față de constatările arătate și de răspunsul dat în nota explicativă înregistrată sub nr.1829/1830/17.08.2015, consideră că beneficiarul real al sumelor ridicate din casă și bancă a fost asociatul S.C. A. SRL respectiv numitul CI, acestea neavând legătură cu activitatea firmei și neconcurând la realizarea veniturilor acesteia. Din punct de vedere fiscal, conform art. 7, alin. 1, pct. 12 din Legea nr. 571/2003, suma de 18.730.653 lei se consideră dividend și se supune aceluiași regim fiscal ca veniturile din dividende.

Asimilarea din punct de vedere fiscal a veniturilor din dividende nu se consideră distribuire de dividende, neavând relevanță situația persoanei juridice din punct de vedere contabil (înregistrarea de profit, repartizarea profitului etc).

Având în vedere cele menționate a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. SRL

Prin răspunsul la întâmpinările depuse de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (f. 287) reclamanta S.C. A. SRL a cerut respingerea excepțiilor invocate iar pe fondul cauzei respingerea apărărilor formulate de pârâți și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

La data de 14 iunie 2016, reclamanta S.C. A. SRL a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată (f. 328-344) prin care înțelege să modifice obiectul acțiunii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din data de 23.08.2015, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din data de 27.08.2015;

- anularea parțială a Deciziei nr. 87 din data de 29.03.2016 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. SRL, emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește suma de 96.454.327 lei și obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluționare a contestației, cu consecința emiterii unei decizii de soluționare în ceea ce privește această sumă;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În urma verificărilor echipa de inspecție fiscală a identificat presupuse nereguli în ceea ce privește modul de constituire, înregistrare, declarare și virare a taxei pe valoare adăugată și a impozitului pe dividente, stabilind următoarele sume suplimentare de plată în sarcina societății reclamante: TVA în sumă de 41.750.872 lei; dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 44.767.935 lei; penalități aferente TVA în sumă de 6.257.553 lei; impozit pe dividende în sumă de 2.996.904 lei; dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende de 2.226.782 lei; penalități aferente impozitului pe dividende în sumă de 323.035 lei.

Stabilirea sumelor suplimentare a avut la bază următoarele considerente invocate de echipa de inspecție fiscală în raportul de inspecție fiscală nr. F.NC-2122 din 27.08.2015.

În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, considerentele invocate în raportul de inspecție fiscală pentru stabilirea sumelor suplimentare de plată în sarcina S.C. A. SRL sunt următoarele:

- neacordarea deducerii TVA în sumă totală de 40.982.844 lei reprezentând TVA

deductibilă înregistrată prin casierie, echipa de inspecție invocând lipsa documentelor

justificative pentru înregistrarea acestor operațiuni;

- neacordarea deducerii TVA în sumă de 187.424 lei aferentă facturilor de achiziție de

bovine pentru sacrificare de la S.C. G. SRL, echipa de inspecție fiscală

invocând faptul că acest furnizor era declarat inactiv în perioada 09.10.2010 -

31.12.2011, perioadă în care au fost realizate achizițiile respective;

- neacordarea deducerii în sumă de 722,52 lei aferentă facturilor de achiziție de la S.C.

E. SRL, echipa de inspecție fiscală invocând faptul că acest furnizor era declarat inactiv în perioada 04.05.2011 - 31.03.2011, perioadă în care au fost realizate achizițiile respective;

- neacordarea deducerii TVA în sumă de 126,48 lei aferentă unei facturi de achiziție de la S.C. M SRL, echipa de inspecție fiscală invocând faptul că acest furnizor era declarat inactiv la data de 26.10,2011, dată la care a fost realizată achiziția respectivă;

- stabilirea de TVA colectată în sumă de 148.731 asupra livrărilor intracomunitare efectuate în perioada supusă inspecției fiscale către clientul X. din Suedia, echipa de inspecție fiscală considerând, în esență, că X. nu a furnizat un cod valid de TVA pentru aceste operațiuni, concluzia echipei de inspecție fiscală se bazează exclusiv pe comunicările primite din partea autorităților fiscale suedeze, care au confirmat un nume ușor diferit al clientului, respectiv " AB/X."; și nu simplu "X.";, și nu au transmis toate documentele solicitate de autoritățile fiscale române.

În ceea ce privește impozitul pe dividende, considerentele invocate în raportul de inspecție fiscală pentru stabilirea sumelor suplimentare de plată în sarcina societății, totalizând 2.996.904 lei, au fost că asociatul - administrator al S.C. A. SRL nu a justificat cheltuirea unor sume încasate de la societate cu titlu de rambursare de împrumut în scopul activității economice a societății.

În baza Raportului de Inspecție fiscală nr. F-MC 237 din data de 27.08.2015 a fost emisă Decizia de Impunere nr. F-MC 2122/2S.08.2015, comunicată în data de 28.09.2015 prin adresa 3560AIF/10.09.2015.

Împotriva Decizia de Impunere nr. F-MC 2122/28.08.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din 27.08.2015 s-a formulat contestație, iar prin Decizia nr. 87/29.03.2016 privind soluționarea contestației emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor s-a dispus:

- suspendarea soluționării contestației pentru suma de 96.454.327 lei;

- respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 2122/28.08.-2015 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237/27.09.2015, întocmită de organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pentru suma de 1.297.026 lei.

- admiterea contestației și anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F-MC 2122/28.08.2015 pentru suma de 571.728 lei.

Referitor la anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din 28.08.2015, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237 din 27.08.2015, precum și anularea parțială a Deciziei nr. 87 din 29.03.2016 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. SRL, a apreciat că aceste acte administrativ - fiscale sunt nelegale pentru următoarele considerente:

Referitor la nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală cu privire la durata maximă a inspecției fiscale a arătat că inspecția fiscală a început la data de 05.09.2012 conform avizului nr. 74 din data de 06.08.2012, și s-a finalizat prin emiterea Raportului de inspecție fiscală la data de 27.08.2015. În tot acest timp, conform deciziilor de suspendare comunicate societății reclamante, inspecția a fost suspendată între următoarele date: între data de 05.09.2012 și data de 07.10.2012, conform deciziei de amânare a inspecției fiscale comunicate de organele de inspecție fiscală în data de 11.09.2012; între data de 26.08.2013 și data de 28.04.2014, conform deciziei de suspendare în vederea efectuării de controale încrucișate comunicate societății și reluării inspecției notate în Registrul unic de control al societății; între data de 06.05.2014 și data de 08.06.2015, conform deciziei de suspendare în vederea efectuării de controale încrucișate comunicate societății și reluării inspecției notate în Registrul unic de control al societății.

Așadar, a solicitat să se constate faptul că durata maximă de 6 luni a inspecției fiscale a fost cu mult depășită în cazul inspecției fiscale desfășurate la societate.

Referitor la anularea parțială a Deciziei nr. 87 din 29.03.2016 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. SRL, toate emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în ceea ce privește suma de 96.454.326 lei, a arătat că din analiza disp. art. 214 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală rezultă că suspendarea soluționării contestatei formulate împotriva deciziei de impunere fiscală nu se impune în mod obligatoriu în orice situare în care autoritatea fiscală ori chiar instanța de judecata este învestită cu analiza unor creanțe fiscale care fac și obiectul unei acțiuni penale, ci este necesară o examinare în concret a existenței indiciilor săvârșirii unei infracțiuni și a "înrâuririi hotărâtoare"; pe care ar putea-o avea soluția penală în cauză.

În acest sens, a solicitat a se avea în vedere faptul că echipa de inspecție fiscală a stabilit TVA și impozit pe dividende, la care se adaugă dobânzi/majorări de întârziere, precum și penalități de întârziere aferente acestora în cuantum total de 96.454,327 lei, în considerarea faptului că în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2011, S.C. A. SRL a înregistrat în evidența contabilă taxă pe valoare adăugată deductibilă în sumă de 40.642. 844 lei, prin nota contabilă 4426 "TVA deductibilă"; = 5311 "Casa în lei";.

Organele de inspecție fiscală au constatat faptul că pentru a efectua operațiunile de creditare a contului 5311 "Casa în lei"; cu suma de 40.642,844 lei, societatea a efectuat mai întâi operațiunea de debitare a contului 5311 "Casa în lei";, prin creditarea contului 4551 "Asociații - conturi curente"; cu suma totală de 40.021.748,83 lei.

Astfel, echipa de control a considerat faptul că societatea nu a făcut dovada că a efectuat achiziții de bunuri sau servicii, iar beneficiarul real al sumelor ridicate din casă și din bancă ar fi fost asociatul S.C. A. SRL, acesta neavând legătură cu activitatea firmei șl neconducând la realizarea de venituri.

În fapt, sumele înregistrate în contul 4551 "Asociați - conturi curente"; reprezintă următoarele:

- în creditul contului 4551 s-au înregistrat sume datorate de societate către administrator în baza deconturilor de cheltuieli justificate cu documente de achiziție, conform legii, deconturi care arătau cheltuirea prealabilă de către asociatul administrator a unor sume de bani pentru achiziții în interesul societății; împrumuturi pe termen scurt acordate de asociatul administrator societății, majoritatea în numerar dar și prin bancă. Împrumuturile din partea asociatului administrator au fost absolut necesare în cadrul activității societății din perioada 2007 - 2011, în această perioadă societatea efectuând o serie de investiții semnificative care au implicat și costuri foarte mari, care au trebuit decontate efectiv către furnizori într-un timp scurt, creând astfel un deficit de lichidități la nivelul companiei. Pentru aceste sume nu s-au întocmit contracte de împrumut sau alte documente similare întrucât asociatul administrator nu a dorit să perceapă dobânzi pentru astfel de împrumuturi, dorind doar să acopere, în măsura în care era posibil, necesarul de lichidități al societății pe termen scurt. A cerut să se constate că o parte din aceste sume au fost aduse în societate prin virament bancar, caz în care a considerat că realitatea tranzacțiilor nu poate fi pusă la îndoială.

- în debitul contului 4551 s-au înregistrat sume efectiv restituite asociatului administrator, prin casierie sau prin bancă; unele stornări ale sumelor înregistrate eronat în creditul contului 4551, atunci când au survenit astfel de erori, în contextul volumului mare de operațiuni de acest tip; renunțări la recuperarea unor sume acordate anterior societății ca împrumut pe termen scurt, recunoscute la venit la nivelul societății.

O altă concluzie care se desprinde din proiectul de raport întocmit de organele de inspecție fiscală este aceea că toate sumele înregistrate în creditul contului 4551, ca și împrumuturi acordate de asociatul administrator, au fost operațiuni realizate strict în scopul asigurării unui sold debitor suficient de mare pentru contul 5311, realitatea acestor operațiuni nefiind acceptată organele de inspecție fiscală; pe de altă parte, organele de inspecție fiscală consideră că sumele din debitul contului 4551, înregistrate în contrapartidă cu același cont de casă, 5311, dar și cu banca (deși aceste înregistrări sunt mult mai puține), afectând așadar în principal soldul debitor al contului 5311, au reprezentat ieșiri certe de numerar către asociatul administrator, pe care organele de inspecție fiscală le consideră dividend.

Având în vedere aceste considerente, în ceea ce privește soluția de suspendare a soluționării contestației formulate pentru suma de 96.454.327 lei, autoritatea fiscală trebuia să se raporteze la definiția proporționalității și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare pentru că, în caz contrar, s-ar accepta incidența art. 214 alin. 1 lit. a Cod procedură fiscală, în cazul oricărui demers formal de sesizare a organelor penale, cu consecința amânării nepermise a soluției în procedura administrativă.

Referitor la negarea nejustificată a dreptului de deducere pentru achizițiile efectuate de la S S.C.B. SRL a arătat că, conform raportului de inspecție fiscală, organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere societății pentru suma de TVA de 431.024,31 lei, aferentă achizițiilor de animale vii pentru sacrificare efectuate de societatea în perioada iulie - decembrie 2011. Motivația invocată de organele de inspecție fiscală a fost faptul că acest furnizor nu era înregistrat în scopuri de TVA, nu a depus declarațiile 394 și nici nu a putut fi găsit la sediul declarat pentru efectuarea controlului încrucișat.

Mai mult decât atât, în raportul de inspecție fiscală s-a invocat faptul că societatea avea obligația de a verifica existența înregistrării în scopuri de TVA a acestui furnizor la momentul încheierii contractului comercial cu acesta.

Fiind vorba despre o societate nou înființată, la momentul începerii derulării relațiilor contractuale cu acest furnizor, societatea nu a putut verifica informații istorice cu privire la bonitatea acestui furnizor.

Așadar, ținând cont de volumul semnificativ al tranzacțiilor derulate numai de societatea cu S. S.C.B. SRL S.R.L, reclamanta a considerat atunci, de bună credință, că furnizorul respectiv demarase și procedurile de înregistrare în scopuri de TVA, în paralel cu încheierea contractului comercial cu S.C. A. SRL.

Mai mult decât atât, în informațiile disponibile la Registrul Comerțului nu mai exista, încă începând din anul 2007, informații cu privire la înregistrarea în scopuri de TVA a societăților comerciale, întrucât după 1 ianuarie 2007 înregistrarea în scopuri de TVA se realizează prin proceduri separate, derulate strict cu organele fiscale și fără nicio legătură cu Registrul Comerțului.

De menționat că în luna iulie 2011, lună în care a început colaborarea dintre S.C. A. SRL și S.C.B. SRL, procedura de înregistrare în scopuri de TVA era reglementată de Ordinul nr. 1967/2011 pentru aprobarea procedurii de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată potrivit prevederilor art.153 alin. 1 lit. a sau c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pentru aprobarea modelului și conținutului unui formular și de Ordinul 1984/2011 privind stabilirea criteriilor pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA.

Procedura de înregistrare în scopuri de TVA presupunea efectuarea unui control la fața locului de către organele de inspecție fiscală, în urma primirii solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, termenul legal de efectuare a acestui control fiind de 3 zile lucrătoare, însă în practică acest termen a fost depășit frecvent datorită numărului mare de solicitări primite de organele de inspecție fiscală, raportat la numărul de inspectori disponibili pentru a efectua acest control la fața locului.

În situația în care S.C.B. SRL nu ar fi întreprins nici un demers pentru înregistrarea în scopuri de TVA, având în vedere cifra de afaceri din anul 2011, care conform datelor de pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice a fost de 2.226.958 lei (așadar a fost chiar raportată de această societate conform legii, fiind pe deplin adusă la cunoștința organelor fiscale), depășind astfel cu mult pragul de înregistrare în scopuri de TVA de 35.000 Euro valabil în anul 2011 (119.000 lei), consideră că organele fiscale aveau obligația legală de a înregistra această societate în scopuri de TVA din oficiu.

În aceste condiții, consideră că negarea dreptului de deducere a TVA aferentă achizițiilor de la acest furnizor este netemeinică șl nelegală, deoarece nu S.C. A. SRL avea obligația legală de verificare a statusului de plătitor de TVA a acestui furnizor, ci chiar organele fiscale aveau obligația legală de a înregistra această societate în scopuri de TVA, din oficiu. Organele de inspecție fiscală se prevalează așadar chiar de propria lor eroare, aceea de a nu fi înregistrat din oficiu această societate ca și plătitor de TVA, în ciuda obligației instituite de lege în acest sens, pentru a stabili obligații suplimentare în sarcina societății.

Ca un argument suplimentar în susținerea opiniei sale reclamanta a mai arătat faptul că, organele fiscale au avut cunoștință despre deducerea da către societate a TVA aferentă unor achiziții de la S S.C.B. SRL cu mult înainte de începerea inspecției fiscale, informațiile detaliate cu privire la valoarea acestor achiziții și Codul fiscal al societății furnizoare fiind raportate conform prevederilor legale de S.C. A. SRL în declarațiile Informative 394 privind livrările și achizițiile efectuate pe teritoriul național.

A mai invocat disp. art. 7 alin. 3 din vechiul Cod de procedură fiscală și, având în vedere, faptul că organele fiscale au cunoscut cu mult înainte de începerea inspecției fiscale faptul că unul dintre furnizorii declarați ai S.C. A. SRL nu este înregistrat în scopuri de TVA însă nu au adus acest lucru la cunoștința societății mai devreme, consideră că organele fiscale nu și-au îndeplinit obligațiile de îndrumare a contribuabililor presupuse pe rolul activ atribuit acestora de Codul de procedură fiscală.

Astfel, conform deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, consideră că S.C. A. SRL nu avea nici măcar obligația de a se asigura de calitatea de persoană impozabilă a furnizorilor săi pentru a-și asigura dreptul de deducere, prin urmare cu atât mai puțin nu putea avea obligația de a se asigura că acest furnizor era înregistrat în scopuri de TVA, așa cum legea îl obliga de altfel să fie.

Referitor la negarea dreptului de deducere a TVA pentru achizițiile efectuate de la contribuabili declarați inactivi cu încălcarea legislației europene, reclamanta a arătat că în urma activității de inspecție fiscală, echipa de inspecție fiscală a considerat drept nedeductibilă suma totală de TVA de 188.273 lei reprezentând TVA deductibilă aferentă achizițiilor de la contribuabili declarați inactivi de către organele fiscale astfel: TVA în sumă de 187.424 lei de la S.C. G. SRL; TVA în sumă de 722,52 lei de la S.C. E. SRL și TVA în sumă de 126,48 lei de la SC M. SRL.

Solicită a se constata nelegalitatea temeiului invocat de organele de control fiscal pentru neacordarea dreptului de deducere a sumei de TVA de 183.273 lei aferente achizițiilor de la contribuabili declarați inactivi.

Referitor la stabilirea nejustificată de TVA de plată pentru tranzacțiile efectuate în decursul anilor 2009 și 2010 cu X. Suedia a arătat că în cadrul activității de inspecție fiscală, echipa de inspecție fiscală a stabilit în sarcina societății TVA suplimentar de 148.731 lei, corespunzător livrărilor în sumă totală de 184.474,88 Euro efectuate de societatea S.C. A. SRL în anii 2009 și 2010, conform facturilor nr. 328, 331 și 332. De asemenea, prin Decizia nr. 87/29.03.2016 privind soluționarea contestației formulate pe cale administrativă, organele fiscale au considerat că în mod legal echipa de inspecție fiscală nu a acordat societății S.C. A. SRL, scutirea de taxă pe valoare adăugată pentru livrările intracomunitare către X. din Suedia.

În justificarea deciziei de neacordare a scutirii de TVA pentru aceste livrări intracomunitare, conform Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 237/27.08.2015, organele de inspecție fiscală au invocat faptul că în urma consultărilor cu autoritățile fiscale suedeze, acestea au confirmat o denumire a clientului suedez ușor diferită față de cea cunoscută de S.C. A. SRL și utilizată în facturile de livrări intracomunitare emise (respectiv "AB/X."; în loc de denumirea "X."; cunoscută de S.C. A. SRL).

Suplimentar, organele fiscale au invocat faptul că entitatea suedeză către care s-au întocmit facturile de livrări intracomunitare nu a încheiat un contract cu S.C. A. SRL - fapt absolut irelevant pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri, precum și faptul că cumpărătorul suedez nu a înregistrat sumele în contabilitate, nu le-a plătit și nu le-a declarat - aceste concluzii fiind trase absolut abuziv de organele de inspecție fiscală, întrucât deși nu s-a primit vreo comunicare în acest sens din Suedia, ci pur și simplu autoritățile fiscale suedeze nu au completat nimic în acest sens în răspunsul transmis, fapt care în mod evident nu echivalează cu confirmarea absenței înregistrărilor contabile, plăților (acestea fiind vizibile în extrasele de cont bancar ale societății noastre, nefiind necesară confirmarea autorităților suedeze) sau declarațiilor.

În realitate, tranzacțiile efectuate de societatea cu operatorul intracomunitar X. din Suedia au fost următoarele:

- în anul 2009 au fost efectuate o serie de livrări intracomunitare de carne totalizând 163.091,88 Euro, având drept cumpărător X. Suedia, dar cu loc de livrare indicat de client sediul unei societăți din Bulgaria, astfel:

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 173/29.01.2009, în valoare totală de 43.227,95 Euro. Destinația de livrare indicată de client în acest caz a fost la societatea EMM din Veliko Tarnovo, Bulgaria. Pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampilă, la data de 30.01.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 174/23.012009, în valoare totală de 22.241,89 Euro. Destinația de livrare indicată de client în acest caz a fost la societatea EMM din Bulgaria. Pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampilă, la data de 23.01.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 188/22.02.2009, în valoare totală de 46.443,80 Euro- Destinația la care a fost livrată carnea a fost de asemenea la societatea EMM din Veliko Tarnovo, Bulgaria. Pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și stampilă, la data de 22.02.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 259/09.04.2009, în valoare totală de 26.283,52 Eur. Destinația la care a fost livrată carnea a fost de asemenea la EMM din Veliko Tarnovo, Bulgaria. Pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR și avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampila, la data de 10.04.2009;

- livrare de carne de vită conform facturii nr. 265/23.04.2009, în valoare totală de 24.894,72 EUR. Destinația la care a fost livrată carnea a fost de asemenea la societatea EMM din Veliko Tarnovo, Bulgaria. Pentru această livrare a fost prezentat organelor de control documentul CMR si avizul de însoțire a mărfii, confirmate de primire în Bulgaria de către reprezentanții societății destinatare, prin semnătură și ștampilă, la data de 24.04.2009.

Așadar, absolut toate tranzacțiile de livrare intracomunitare derutate în decursul anului 2009 cu partenerul X. Suedia au fost însoțite de documente justificative care au alegat faptul că bunurile au ajuns în alt stat membru al Uniunii Europene.

Față de prevederile legale menționate a suspus atenției următoarele aspecte:

- nicăieri în legislație nu se condiționează aplicarea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare de livrarea bunurilor în același stat membru cu cel care a emis codul de TVA comunicat de client:

- documentele de transport care justifică aplicabilitatea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare trebuie să ateste doar transportul bunurilor în alt stat membru de destinație, care nu trebuie să fie identic cu statul membru în care este înregistrat clientul.

Codul de TVA furnizat de X. este un cod valid, fapt confirmat chiar de autoritățile suedeze prin răspunsul la cererea de informații înaintată de organele fiscale și menționat în proiectul de raport de inspecție fiscală.

În ceea ce privește eventualele suspiciuni de fraudă care ar putea plana asupra clientului suedez, atrage atenția asupra faptului că, în conformitate cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul C-409/04 Teleos, neacordarea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare în astfel de situații nu este permisă atâta timp cât nu se demonstrează că furnizorul însuși a participat la frauda fiscală realizată de client.

Așadar, consideră că aplicarea de către organele fiscale de TVA asupra sumei de 21.600 Euro cuprinsă în factura nr. 322/18.05.2010 nu are temei legal, această sumă nefiind contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate de societatea S.C. A. SRL, ci o simplă penalitate comercială pentru anularea târzie a comenzii pentru motive în afara controlului sau culpei societății sale.

Față de aceste considerente a cerut admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată.

Prin încheierea de ședință din 13 iunie 2016, curtea a respins, ca nefondate, excepțiile netimbrării și a lipsei calității de reprezentant al Societății Civile de avocați PDA invocate prin întâmpinarea depusă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București.

Prin încheierea de ședință din 5 septembrie 2016, curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimata Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili prin întâmpinarea depusă prealabil modificării cererii de chemare în judecată.

Prin concluziile scrise depuse la 8 septembrie 2016, reclamanta S.C. A. SRL a reiterat susținerile din cererea de modificare a cererii de chemare în judecată.

Analizând cererea dedusă spre soluționare, Curtea reține următoarele:

În acord cu dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate în ceea ce privește excepția invocată de intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), cu privire la capătul de cerere vizând anularea Deciziei de soluționare nr. 87/29.03.2016, invocată prin întâmpinare (fila 1 vol. II). Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 554/2004 reiese cu evidență faptul că o cerere vizând anularea unui act administrativ are a fi soluționată în contradictoriu cu emitentul actului. În speță, Decizia de soluționare nr. 87/29.03.2016 (fila 208 vol. II), a fost emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF. Cum prim-intimata nu are calitate de emitent a amintitului act, excepția invocată apare ca întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii capătului de cerere vizând anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 87/29.03.2016 formulat în contradictoriu cu intimata Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili ca fiind promovat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale de fond ce a acoperit perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2011, inspecție începută la 5 septembrie 2012 și finalizată prin emiterea Raportului de Inspecție fiscală nr. F-MC237din 27.08.2015 (fila 41 vol. I).

În urma verificărilor, echipa de inspecție fiscală a identificat presupuse nereguli în ceea ce privește modul de constituire, înregistrare, declarare și virare a taxei pe valoare adăugată și a impozitului pe dividende, stabilind următoarele sume suplimentare de plată în sarcina societății reclamante: TVA în sumă de 41.750.872 lei; dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 44.767.935 lei; penalități aferente TVA în sumă de 6.257.553 lei; impozit pe dividende în sumă de 2.996.904 lei; dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende de 2.226.782 lei; penalități aferente impozitului pe dividende în sumă de 323.035 lei. Subsecvent, menționatele sume au fost imputate petentei prin Decizia de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 2122 din data de 28.08.2015 (fila 28 vol I). Pin această din urmă decizie s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de petentă cu privire la suma de 96.545.327 lei, constând în TVA cu dobânzi și penalități aferente, precum și impozit pe dividende, de asemenea cu dobânzi și penalități aferente, respingerea contestației cu privire la suma de 1.297.026 lei constând în TVA cu dobânzi și penalități aferente, precum și admiterea contestației și anularea parțială a Deciziei de impunere cu privire la suma de 571.728 lei constând în TVA cu dobânzi și penalități aferente.

Analiza cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la termenul din 05.09.2016 (fila 328 vol. I), are a fi efectuată prin raportare la criticile punctuale formulate de contestatoare.

Astfel, este adevărat că durata inspecției fiscale a depășit termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 104 alin. 2 din OG nr. 92/2003 (aplicabilă în speță), însă, pe de o parte, contestatoarea nu a probat existența vreunei vătămări generate de această depășire, care să nu poată fi înlăturată decât pe calea anulării actelor în discuție, și, pe de altă parte, astfel cum rezultă din mențiunile inserate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar (fila 249), necontestate de petentă, depășirea duratei prevăzute de lege a fost justificată prin complexitatea mărită a cauzei, precum și de elementele de extraneitate din speță. Prin urmare, criticile formulate cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

În ceea ce privește măsura de suspendare a soluționării contestației formulate de petentă cu privire la suma de 96.545.327 lei, constând în TVA cu dobânzi și penalități aferente, precum și impozit pe dividende, de asemenea cu dobânzi și penalități aferente, se reține, în primul rând, faptul că în ceea ce privește suma de 40.649.844 lei ( ce a generat accesorii până la concurențe sumei mai sus amintite), operațiunile de creditare/debitare a conturilor societății în cauză nu sunt susținute de documente contabile justificative, existând suspiciuni că beneficiarul real al acestor sume este asociatul societății comerciale, acesta neavând legătură cu activitatea firmei și neconducând la realizarea de venituri. În acest sens, s-a procedat la sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani (fila 45 vol II). Contrar celor invocate de petentă, Curtea apreciază că rezultatul cercetărilor penale este de natură a avea o înrâurire hotărâtoare în ceea ce privește soluționarea contestației în discuție, concluziile organelor de cercetare penală putând fi apreciate ca indispensabile cu privire la stabilirea realității operațiunilor economice pretins a fi efectuate, fiind rezonabil a considera că organul fiscal nu are la momentul de față suficiente date pentru a proceda la soluționarea pe fond a contestației, cu atât mai mult reclamanta nu a putut prezenta documente contabile justificative, cu privire la operațiunile în discuție. Prin urmare, Curtea apreciază că măsura suspendării soluționării contestației adoptată de intimată este deopotrivă legală și oportună, drept pentru care critica analizată este apreciată ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Cu referire la negarea dreptului de deducere al TVA pentru achizițiile efectuate de la S.C.B. SRL, Curtea reține că refuzul este motivat de faptul că furnizorul nu era înregistrat în scopuri de TVA la data livrării mărfurilor; petenta nu contestă acest aspect. Conform prevederilor art. 11 alin. 1 ind. 4 din Codul fiscal (forma în vigoare la data exercitării dreptului de deducere), beneficiarii care achiziționează bunuri de la contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective. Curtea este de părere că în ipoteza în care furnizorul nu este înregistrat în scopul amintit interdicție de deducere se manifestă cu atât mai mult, amintitul text de lege reprezentând concretizarea unuia din principiile esențiale ale mecanismului perceperii TVA și anume acela că exercitarea dreptului de deducere se poate efectua doar în ipoteza în care furnizorul bunurilor este la rândul său plătitor de TVA, înregistrat în mod corespunzător în evidențele fiscale. În cazul de față, astfel cum s-a arătat, furnizorul nu era înregistrat în scop de TVA, astfel încât textul de lege și principiul amintit își găsesc în mod cert aplicare, astfel încât nu poate fi recunoscut dreptul de deducere. Un alt argument în sprijinul refuzului dreptului de deducere îl reprezintă neîndeplinirea cerințelor art. 146 alin. 1 Cod fiscal vizând condițiile referitoare la documentele prezentat în sprijinul cererii de deducere. Astfel, pentru a fi exercitat un atare drept contribuabilul ce se pretinde îndreptățit trebuie să se afle în posesia unei facturi ce trebuie să corespundă, printre altele, și exigențelor art. 155 alin. 19 lit. d din același text de lege, ce impune menționarea codului de înregistrare în scop de TVA a furnizorului. Nu pot fi primite susținerile petentei vizând aplicarea în cauză a celor statuate prin Hotărârea CJUE din cauzele conexate C-80/11 și C-142/11. Astfel, este adevărat că, prin hotărârea amintită, instanța europeană a statuat că nu este acceptabilă, prin perspectiva Directivei 2006/112, privind legislația Uniunii în domeniul TVA, o practică națională prin care se neagă dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat. Însă, în cuprinsul aceleiași hotărâri, la paragrafele 53-54, s-a menționat că nu poate fi refuzat dreptul de deducere operatorilor care iau toate măsurile care pot fi pretinse în mod rezonabil pentru a se asigura că operațiunile lor nu sunt implicate într-o fraudă, fiind deci recunoscută statelor membre dreptul de a stabili o serie de obligații în sarcina contribuabililor ce solicită deducerea TVA, cu condiția ca aceste obligații să aibă caracter rezonabil și să nu impună o sarcina nejustificat de mare în ceea ce îl privește pe operatorul economic. În speța de față, Curtea apreciază că obligația de verificare cu privire la înregistrarea furnizorului în scop de TVA este una care ține de îndeplinirea unor condiții esențiale pentru recunoașterea dreptului, și care presupune efectuarea de minime diligențe în prealabil exercitării acestui drept, astfel încât menționata obligație poate fi apreciată ca fiind de natură a se circumscrie măsurilor rezonabile ce pot fi luate de statele membre în ceea ce privește condiționarea deducerii de TVA. Prin urmare, Curtea apreciază că organele fiscale au procedat în mod corect neacordând dreptul de deducere pentru tranzacțiile în cauză.

Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la negarea dreptului de deducere al TVA pentru achizițiile efectuate de la S.C. G. SRL, S.C.E. SRL și SC M. SRL. Cu privire la livrările efectuate de acești comercianți, deducerea a fost refuzată pe motiv că furnizorii menționați fuseseră declarați, prin ordin ANAF, ca fiind contribuabili inactivi pentru o perioadă ce include și datele efectuării tranzacțiilor; starea de fapt nu a fost contestată de reclamantă. Potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 ind. 2 din Codul fiscal (forma în vigoare la data exercitării dreptului de deducere), beneficiarii care achiziționează bunuri de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor respective. Dispozițiile legale menționate prevăd în mod expres interdicția recunoașterii dreptului de deducere în situații de tipul celei de față, organele fiscale procedând, în opinia Curții, la o corectă aplicare a legii la situația de fapt. Pe de altă parte, și în acest caz, reclamanta înțelege să invoce în apărarea sa o interpretare oferită de către CJUE normelor comunitare vizând plata/deducerea TVA, respectiv cea cuprinsă în Hotărârea pronunțată în cauza C-324/11. Astfel, așa cum arată și petenta, Curtea JUE a statuat că normele comunitare în materie precum și principiul neutralității fiscale trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată pentru servicii care i au fost furnizate numai pentru motivul că autorizația de întreprinzător individual a emitentului facturii i a fost retrasă acestuia din urmă înainte de a presta serviciile în cauză sau de a emite factura aferentă, atunci când aceasta din urmă cuprinde toate informațiile impuse la articolul 226 din această directivă, în special pe cele necesare identificării persoanei care a întocmit factura respectivă și a naturii serviciilor prestate. Însă, în cuprinsul aceleiași hotărâri (paragraful 41) se reia silogismul cuprins la punctele 53 și 54 din Hotărârea CJUE din cauzele conexate C-80/11 și C-142/11 (menționată în paragraful anterior), prin care se menționa faptul că statul poate adopta o serie de măsuri prin care să pretindă contribuabililor efectuarea de verificări suplimentare cu ocazia exercitării dreptului de deducere, cu condiția ca aceste măsuri să aibă caracter rezonabil. În acord cu cele statuate la punctul anterior, Curtea apreciază că nu este excesiv a pretinde contribuabilului efectuarea de minime verificări prealabil exercitării dreptului de deducere, printre acestea numărându-se și cercetări privind înregistrarea furnizorului în scop de TVA. În cauză, societățile comerciale în cauză fuseseră declarate ca fiind contribuabili inactivi prin Ordin al Președintelui ANAF, fiind înscrise în Registrul contribuabililor inactivi, accesibil persoanelor interesate inclusiv online. Deci, cu minime diligențe, reprezentanții reclamantei puteau afla informații esențiale despre situația fiscală a furnizorilor, fapt de natură a preîntâmpina erori în exercitarea dreptului de decont. Cum aceste diligențe par a nu fi fost efectuate, contribuabilul în cauză are a suporta consecințele.

În fine, o ultimă critică vizează stabilirea nejustificată de debite cu titlu de TVA și accesorii, pentru livrările efectuate în perioada 2009-2010 către societatea X. Suedia, apreciind reprezentanții intimatei faptul că petenta nu poate beneficia de scutirea prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. a Cod fiscal. Cu titlu prealabil, Curtea constată că, deși în cuprinsul Raportului de inspecție fiscală există aserțiuni care pun la îndoială livrarea mărfurilor, din cuprinsul aceluiași act (fila 63), cât și din cuprinsul Deciziei contestate (fila 35) reiese cu evidență că refuzul scutirii de TVA a fost exprimat de organul fiscal având în vedere, exclusiv, dubii cu privire la înregistrarea în scopuri de TVA a beneficiarului livrărilor (existând inclusiv mențiuni cu privire la livrarea cantităților de marfă), drept pentru care Curtea va cenzura actele fiscale contestate exclusiv din această perspectivă. Astfel, pe de o parte, facturile aferente livrărilor (filele 24-33 vol. II), poartă mențiuni cu privire la cumpărător (X.-Suedia), precum și cu privire la codul de înregistrarea în scop de TVA al amintitei entități (SE470930945601). Pentru a obține clarificări cu privire la aceste aspecte, organele fiscale au solicitat relații de la omologii suedezi (filele 14-21 vol. II). Răspunsul autorităților suedeze atestă validitatea codului amintit, însă, la capitolul beneficiar este menționat AB/X.; neconcordanța dintre numele beneficiarului consemnat în facturi și cel menționat în relațiile primite a fost folosită de autoritățile române ca motivație pentru refuzul exonerării petentei de la plata taxei. În opinia Curții această interpretare este una nerezonabilă. Astfel, există confirmarea înregistrării în scop de TVA (pct. B1), există confirmarea adresei beneficiarului (pct. B4), fiind mai nuanțat răspunsul privitor la numele beneficiarului (pct. B2). Această neconcordanță este una minoră, atât timp cât există identitate între beneficiarul menționat în facturi și cel evidențiat în relații (X). De altfel, în cuprinsul relațiilor (pct. C6), apare ca purtător al codului de TVA X.. Câtă vreme s-a făcut dovada înregistrării în scop de TVA al partenerului suedez, neconcordanțe minore privitoare la numele acestuia nu se pot obiectiva în motiv de nerecunoaștere al beneficiului vizând scutirea de la plata taxei anterior menționată. Prin urmare, Curtea apreciază că în mod greșit s-a stabilit în sarcina petentei suma de 148.731 lei cu titlu de TVA pentru tranzacțiile în cauză, precum și accesorii aferente: 165.097 lei dobânzi și 22.310 lei penalități (conform calculului efectuat în anexa 11 la RIF-fila 143 vol. I).

În consecința, având în vedere cele anterior expuse, contestația formulată va fi admisă în parte, cu consecința anulării actelor atacate cu privire la sumele anterior amintite.

← Plângere administrativă achiziţii publice. Jurisprudență...		Recurs. stabilirea calităţii de beneficiar al drepturilor... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Tva–greşita deducere a taxei în ipoteza furnizorilor neînregistraţi în scop tva, respectiv declaraţi inactiv. refuz nejustificat al organelor fiscale de recunoaştere a incidenţei cazului de scutire de la plata taxei prev.de art. 143 al.2 lit.a cfiscal