CSJ. Decizia nr. 401/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 401.
Dosar nr.7490/2001
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5670 din 29 septembrie 2000 a fost admisă cererea precizată de reclamanta R.A. – A.P.P.S, prin sucursala pentru A.I.P.S.A.P., cu sediul în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta S.C. I. S.A. cu sediul în Bucureşti şi în consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 1.248.153.688 lei chirie pentru perioada martie 1999 – iulie 2000, prestări servicii în valoare de 111.345.954 lei pentru aceiaşi perioadă, utilităţi în valoare de 60.891.556 lei pentru aceiaşi perioadă şi 1.052.589.954 lei penalităţi de întârziere (în total 2.472.981.157 lei). De asemenea a fost dispusă rezilierea contractului de închiriere nr. 352 din 12 martie 1998 pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale de către pârâtă şi evacuarea pârâtei din sediul comercial situat în Bucureşti, pentru lipsă de titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că analizând susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, aşa cum rezultă şi din contractul de locaţie şi prestări servicii încheiat la 12 martie 1998, cât şi din întâmpinare, pârâta datorează reclamantei sumele pretinse de aceasta prin cererea de chemare în judecată precizată. Deoarece pârâta nu şi-a executat de bună – voie obligaţia contractuală, instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata tuturor sumelor pretinse de reclamantă. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea de drept, s-a constatat că în contract părţile nu au inserat un pact comisoriu de ultim grad şi atunci a fost necesară dispoziţia instanţei privind rezilierea şi nu doar constatarea sa, motiv pentru care, în temeiul art. 1020, art. 1021 C. civ. cu referire la art. 969 C. civ. s-a dispus rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă. S-a avut în vedere şi faptul că pârâta nu a invocat vreo clauză de nerăspundere, vreun caz de forţă majoră exoneratoare. Întrucât ca urmare a rezilierii contractului se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară, pe cât posibil, s-a dispus şi evacuarea pârâtei din spaţiul care a fost deţinut tocmai în baza contractului desfiinţat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia civilă nr. 536 din 9 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. I. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5670 din 29 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că din probele administrate în prima instanţă şi în apel nu a rezultat că părţile au încheiat un proces verbal la data de 26 aprilie 2000 prin care s-a convenit diminuarea spaţiului închiriat, iar prin întâmpinarea depusă la prima instanţă, pârâta a recunoscut pretenţiile reclamantei, solicitând un termen de graţie până la 31 decembrie 2000. Conform art. 44 C. com., în obligaţiile comerciale instanţa nu poate acorda termenul de graţie permis de dispoziţiile art. 1021 C. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 536 din 9 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs pârâta S.C. I. S.A. Bucureşti care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că a fost de acord cu admiterea cererii iniţiale de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.171.652.041 lei, dar nu a fost de acord cu plata sumei de 2.472.981.157 lei aşa cum a fost precizată cererea introductivă, contestând şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în drept fiind invocate dispoziţiile art. 303 şi art. 304 pct. 4, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, în limitele care vor fi expuse, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, greşit au apreciat cuantumul total de 2.472.981.157 lei, compus din 1.248.153.688 lei cu titlu de chirie, 111.345.954 lei cu titlu de prestări servicii, 60.891.556 lei cu titlu de utilităţi şi 1.052.589.954 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, la care a fost obligată pârâta S.C. I. S.A. Bucureşti.
De necontestat, că reclamanta R.A. A.P.P.S., prin sucursala pentru A.I.P.S.A.P. în cererea de chemare în judecată, a solicitat în total suma de 2.171.652.041 lei, compusă din chirii restante în valoare de 1.241.606.629 lei, prestări servicii în valoare de 110.735.277 lei, utilităţi în valoare de 50.855.359 lei şi penalităţi în valoare de 768.454.776 lei, cu motivarea că reprezintă debit neachitat pentru perioada martie 1999 – aprilie 2000, conform contractului de locaţiune şi prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998.
Ulterior, reclamanta a depus prin serviciul de registratură, la data de 31 august 2000, o precizare la acţiune, prin care solicită majorarea pretenţiilor pentru chirie de la 1.241.606.629 lei la 1.248.153.688 lei, pentru prestări servicii de la 110.735.277 lei la 111.345.959 lei, pentru utilităţi de la 50.855.359 lei la 60.891.556 lei şi pentru penalităţi de la 768.454.776 lei la 1.052.589.954 lei, în total solicitând suma de 2.472.981.157 lei.
Întâmpinarea pârâtei, a fost depusă prin serviciul de registratură, la data de 29 august 2000, iar în motivare se arată că este de bună credinţă şi recunoaşte debitul solicitat de reclamantă prin acţiunea formulată, obligându-se să plătească datoria.
Nu se justifică aspectul reţinut de instanţa de fond şi apel că prin întâmpinarea depusă pârâta S.C. I. S.A. a recunoscut pretenţiile reclamantei din cererea precizată, deoarece întâmpinarea, al cărei conţinut a fost analizat anterior, se referea numai la cererea principală, dovada în acest sens fiind evident aceea că întâmpinarea a fost depusă prin registratură la data de 29 august 2000, anterior cererii de precizare a acţiunii principale.
De remarcat că instanţa de apel a omis a analiza, ca element esenţial al situaţiei de fapt şi de drept, existenţa procesului verbal încheiat de părţi la data de 26 aprilie 2000, care atestă că s-a restrâns cu 327 mp spaţiul deţinut de pârâtă, urmare a preluării acestei suprafeţe de către reclamantă, greşit motivându-se că nu s-a făcut dovada în acest sens, deşi la dosarul de apel se află procesul verbal din 26 aprilie 2000 privind predarea primirea spaţiului.
Relevanţă juridică maximă în stabilirea corectă a cuantumului pretenţiilor reclamantei o reprezintă contractul de locaţiune şi prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998, procesul verbal de predare primire a spaţiului din 26 aprilie 2000, actele depuse de părţi, din analiza lor rezultând cu maximă certitudine că pârâta datorează reclamantei suma de 1.241.606.629 lei cu titlu de chirii, suma de 110.735.277 lei cu titlu de prestări servicii, suma de 50.855.359 lei cu titlu de utilităţi şi suma de 768.454.776 lei cu titlu de penalităţi.
Nu poate fi primită critica pârâtei referitoare la greşita obligare pentru plata cheltuielilor de judecată, deoarece, conform clauzelor contractuale, art. 16 din contractul de locaţiune şi prestări servicii nr. 352 din 12 martie 1998, încălcând obligaţiile de plată, fiind pusă în întârziere, pârâta se află în culpă, iar conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Pentru aceste considerente, urmează a admite recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. cu sediul în Bucureşti, iar în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va modifica Decizia civilă nr. 536 din 9 aprilie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 5670 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1.241.606.629 lei reprezentând chirii, suma de 110.735.277 lei reprezentând prestări servicii, suma de 50.855.359 lei reprezentând utilităţi şi suma de 768.454.776 lei reprezentând penalităţi, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. I. S.A. Bucureşti.
Modifică Decizia nr. 536 din 9 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinţei 5670/2000 pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la 1.241.606.629 lei chirii, 110.735.277 lei prestări servicii, 50.855.359 lei utilităţi şi la 768.454.776 lei penalităţi. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4014/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4011/2001. Comercial → |
|---|
