CSJ. Decizia nr. 4014/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4014
Dosar nr. 7507/2001
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 octombrie 2000 reclamanta S.C. P. SRL Cluj Napoca a chemat în judecată pe pârâtele Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi S.C. I.E. SRL Cluj pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate valabilitatea contractului de închiriere nr. 1068 din 13 septembrie 1995 încheiat între reclamantă şi Consiliul Local al Municipiului Cluj pentru spaţiul de la nr. 27 şi nulitatea contractului de locaţiune dintre pârâte pentru acelaşi spaţiu.
Pârâta de ord. I a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care solicită evacuarea reclamantei şi încetarea contractului de închiriere dintre părţi.
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 183 C din 1 februarie 2001 a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată şi a respins cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în speţă nu a operat tacita relocaţiune, potrivit art. 1437 C. civ. ci art. 1436 C. civ. referitor la locaţiunea fără termen în care putea denunţa contractul oricând, cu preaviz, fiind invocate, în acest sens, notificările expediate reclamantei.
Apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Cluj Napoca împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 656 din 7 iunie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţele au interpretat în mod greşit probele dosarului şi actul juridic dedus judecăţii, motivările ambelor instanţe, limitându-se la faptul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1437 C. civ. şi nesocotind dispoziţiile art. 1436 C. civ. şi art. 948 C. civ., devenind astfel operantă tacita relocaţiune şi intervenind locaţiunea fără termen care poate fi denunţată oricând, de orice parte, printr-un simplu preaviz aşa cum a procedat recurenta faţă de reclamantă, recunoscând, totuşi, că a primit chiria plătită după expirarea contractului, determinată de faptul că nu putea rămâne în pagubă pentru perioada în care nu era în măsură să predea spaţiul asociaţiei S.C. I.E. SRL neputând încasa de la aceasta cota de asociere.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei, respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea acţiunii reconvenţionale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea, constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, ambele instanţe au pronunţat soluţii temeinice, a căror reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părţi instanţele au dat o corectă dezlegare pricinii.
Criticile formulate nu sunt fondate pentru următoarele considerente.
Prin contractul de închiriere părţile au stabilit drepturile şi obligaţiile care să guverneze raportul juridic încheiat.
Contractul de locaţiune fiind sinalagmatic şi oneros presupune asigurarea folosinţei lucrului pentru un timp determinat de către locator în schimbul unui preţ determinat ce trebuie plătit de locatar la termenele statornicite.
Concluzia recurentei a rezilierii contractului de locaţiune în considerarea dispoziţiilor art. 1436 C. civ. este greşită.
Dacă după expirarea termenului stipulat în contract, cazul în speţă, locatarul rămâne şi este lăsat în posesia lucrului, atunci se consideră locaţiunea reînnoită, locatorul acceptând şi primind, lunar, chiria stabilită şi achitată periodic şi la timp de locatar, atunci se consideră locaţiunea reînnoită, respectiv „tacita relocaţiune", efectele ei regularizându-se după dispoziţiile ce reglementează locaţiunea fără termen (art. 1437 C. civ.).
Plata chiriei făcută de locatar şi atitudinea locatorului, care nu a întreprins nici o acţiune pentru evacuarea chiriaşului stabileşte faptul tacitei relocaţiuni, al cărei obligaţii rămân acelea din contractul pentru care termenul a expirat.
Aşa fiind, orice discuţie referitoare la încheierea unei noi convenţii în condiţiile în care manifestarea de voinţă a părţilor nu este exprimată, este lipsită de temei. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât adresei locatarei prin care solicită prelungirea contractului de închiriere, locatorul îl înştiinţează, în scris despre rezilierea contractului şi evacuarea spaţiului pe motiv că a încheiat o asociere pe spaţii cu o altă persoană juridică.
În mod corect s-a reţinut de ambele instanţe că în cauză operează relocaţiunea tacită asupra acestui spaţiu, reclamanta continuând locaţiunea în aceleaşi condiţii contractuale, care au fost acceptate de pârâta recurentă la data când contractul a ajuns la termen prin faptul că nu a notificat reclamantei intenţia sa de a denunţa contractul la data ajungerii la termen.
Pentru considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 656 din 7 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4015/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 401/2001. Comercial → |
|---|
