ICCJ. Decizia nr. 4805/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4805
Dosar nr. 8499/2001
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 ianuarie 2000, cu modificarea ulterioară, Primăria Municipiului Bucureşti a chemat în judecată S.C. A.C. S.A. Bucureşti, solicitând obligarea la plata următoarelor sume.
- 114.387 USD, reprezentând cotă de profit pe perioada noiembrie 1995-februarie 2001, cuvenită în temeiul contractului de asociere în participaţiune din 25 octombrie 1995;
- 587.575,89 USD penalităţi pentru întârzierea plăţii, conform clauzei penale prevăzută în art. 13 din contract.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2211 din 21 martie 2001 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pe perioada noiembrie 1995-ianuarie 1997.
A admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 690.791 USD în echivalent lei la data plăţii, reprezentând cotă de profit şi penalităţi de întârziere în plată.
A contestat rezilierea contractului de asociere nr. 11/1995 şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiu.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel pe care nu l-a motivat.
Pârâta prin apelul declarat a criticat sentinţa menţionată pe motiv că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale, prin care a formulat pretenţii proprii şi, pe de altă parte, a dat eficienţă unei clauze leonine, contrară legii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin Decizia nr. 1167 din 11 septembrie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
A admis apelul pârâtei, schimbând în parte sentinţa instanţei de fond în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind pretenţiile reclamantei aferente perioadei noiembrie 1995 - ianuarie 1997, fiind respinse celelalte capete de cerere şi menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin recursul declarat împotriva deciziei menţionate, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pârâta a formulat următoarele critici.
- clauza contractuală privind plata profitului de 2.700 USD/lună, - art. 9 alin. (2) din contractul de asociere în participaţiune încheiat cu reclamanta – constituie o clauză leonină, ce încalcă prevederile art. 251 C. com. şi art. 1513 C. civ. De esenţa asocierii este participarea părţilor la beneficii şi pierderi. Or, atât timp cât nu s-au înregistrat beneficii, pretenţiile la un profit minim garantat, sunt fără temei, clauza contractuală fiind nulă şi, ca urmare, şi cererea de penalităţi.
- greşit s-a confirmat soluţia instanţei de fond privind rezilierea şi evacuarea din spaţiu, întrucât pactul comisoriu convenit în art. 13 alin. (3) din contract nu este pact comisoriu de gradul IV.
În lipsa unui beneficiu, nu a existat creanţă şi, ca urmare, nu se putea pune în aplicare pactul comisoriu.
În şedinţa de judecată din 25 noiembrie 2003, recurenta a depus procesul verbal încheiat cu pârâta la 19 iulie 1996, în raport de care susţine executarea lucrărilor de reparaţii, amenajarea şi modernizare a spaţiului, lucrări prevăzute în contract, fapt ce îndeplineşte condiţia restituirii garanţiei de bună execuţie, de 27.500.000 lei.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţin următoarele:
Asocierea în participaţiune convenită de reclamantă şi pârâtă, în octombrie 1995, privea spaţiul comercial de 924,60 mp, situat în Bucureşti, pentru desfăşurarea de către pârâtă a activităţii de „alimentaţie publică".
Prin art. 3 şi art. 11 din contract, pârâta s-a obligat să execute lucrări de reparaţii şi modernizări a spaţiului, achitând drept garanţie de bună execuţie a lucrărilor suma de 27.500.000 lei, ce urma a se restitui la terminarea lucrărilor.
Cu procesul verbal depus în şedinţa de judecată din 25 noiembrie 2003, s-a făcut dovada efectuării lucrărilor convenite, dar aceste obligaţii contractuale nu au format obiectul litigiului, astfel că invocarea lor nu are relevanţă, atât timp cât pârâta nu a formulat acţiune reconvenţională.
Litigiul dintre părţi, priveşte neexecutarea de către pârâtă, a obligaţiilor asumate privind plata profitului din asociere, pe toată perioada contractului, pretenţiile mai vechi de 3 ani, în raport de introducerea acţiunii, fiind considerate ca prescrise.
Susţinerea recurentei în sensul nulităţii art. 9 alin. (2) din contract, întrucât aceasta constituie o clauză leonină, nu poate fi primită.
Clauza contractuală menţionată, prevede că pârâta se obligă să exploateze întregul bun, adică 924,60 mp şi să plătească lunar reclamantei 12,86% din profitul net realizat din exploatarea bunului, dar nu mai puţin de 2.700 USD pe lună, sumă stabilită şi convenită de părţi, conform anexei 4 la contract.
Această clauză constituind voinţa pârâtei, nu poate fi reţinută de instanţă drept o clauză leonină.
Pârâta a beneficiat de un spaţiu de 924,60 mp în zona centrală a Municipiului Bucureşti iar cota de asociere minimă de 2.700 USD/lună era echivalentul folosinţei bunului. În situaţia în care în lipsa unui profit, pârâta nu era în măsură să achite cota minimă, avea posibilitatea să solicite încetarea asocierii. Nu a cerut acest lucru, ci, a continuat să folosească imobilul reclamantei fără plata cotei minime de asociere o perioadă îndelungată, din 1995 - parte din pretenţii fiind prescrise - şi fără să ceară anularea contractului pe temeiul unor clauze nelegale.
Lipsa unor beneficii în activitatea de asociere, nu poate fi opusă reclamantei, în condiţiile în care s-a convenit o cotă minimă de asociere.
Hotărârea atacată este legală şi privitor la confirmarea rezilierii contractului şi evacuarea pârâtei, întrucât aceste măsuri sunt urmare neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei asumate prin contractul de asociere.
Faţă de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. A.C. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1167 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 480/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 477/2001. Comercial → |
|---|
