CSJ. Decizia nr. 518/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 518Dosar nr. 7348/2001
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 ianuarie 2001, cu alegerea competenţei alternative stabilite conform art. 10 pct. 4 C. proc. civ. şi art. 889 C. com. s-a înregistrat la Tribunalul Harghita acţiunea reclamantei S.C. A. SRL Miercurea Ciuc împotriva pârâtei S.C. P.E. SRL Tg. Mureş pentru a fi obligată la plata sumei de 37.352.675 lei penalităţi de întârziere contractuale de 0,20% pe zi calculate pe perioada 23 martie 2000 – 28 septembrie 2000 pentru nedecontare la termen a sumei de 99.342.220 lei preţ parţial a facturii nr. 0240983 din 17 martie 2000 reprezentând contravaloarea lucrărilor de foraj hidrogeologic pentru alimentare termică la Complexul Sportiv şi de Tineret în localitatea Izvorul Mureşului, executate în baza contractului de prestări servicii nr. 31 din 3 decembrie 1999, completat cu actul adiţional din 15 ianuarie 2000, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.916.166 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 13 martie 2001, Tribunalul Harghita, a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă a obligat pârâta la plata sumei de 37.352.675 lei penalităţi de întârziere şi la 2.916.160 lei cheltuieli de judecată, cu motivarea că pârâta a primit factura pe care nu a achitat-o la termenul stipulat în contractul încheiat de părţi şi a înlăturat apărarea pârâtei privind neefectuarea recepţiei.
Nemulţumită de această soluţie, pârâta a formulat apel criticând soluţia tribunalului susţinând în esenţă că în cauză, s-a stabilit o situaţie neconformă cu realitatea, respectiv a considerat că reclamanta a executat lucrările de foraj hidrogeologic fără a respecta obligaţiile contractuale în sensul că obligaţia pârâtei de plată era precedată de obligaţia executantului (a reclamantei) de a efectua recepţia lucrărilor, dată de la care reclamanta era îndreptăţită să emită factura cu contravaloarea lucrărilor, şi, apoi să pretindă penalităţi în caz de neplată, [adică 5 zile conform Cap. IV alin. (2) din contract].
Prin Decizia nr. 313/A din 18 iunie 2001 Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa apelată şi, în fond a respins acţiunea reclamantei, cu 1.473.080 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că prin cap. IV din contract, părţile au stabilit modalitatea de plată a avansului, urmând ca diferenţa să se achite după recepţia lucrărilor, şi în 5 zile de la primirea facturilor, drept care, în caz de neplată o penalitate de 0,20% pe zi.
Reclamanta nu a depus nici la fond nici în apel situaţia lucrărilor din care să rezulte că a făcut forajul şi tubularea la 100 ml adâncime şi procesul verbal de recepţie semnat de antreprenorul de specialitate care să ateste executarea lucrărilor contractate şi să emită un certificat de calitate cu garantarea calităţii lucrărilor.
Deşi reclamanta nu a depus aceste documente, aceasta a emis factura nr. 0240983 din 17 martie 2000, în valoare de 129.342.220 lei din care diferenţa de 99.342.220 lei a fost achitată la 28 septembrie 2000, cu o întârziere de 188 zile, situaţie, în care, cuantumul penalităţilor sunt de 37.352.675 lei.
În lipsa procesului verbal de recepţie şi a situaţiei lucrărilor, chiar dacă pârâta a primit factura, obligaţia de plată nu se născuse, decât numai la primirea procesului verbal de recepţie, aşa încât întârzierea în plată a sumei de 99.342.220 lei se justifică, întrucât plata era condiţionată de recepţia lucrării, care nu a fost depusă nici în apel.
Şi, în sfârşit, conchide instanţa de apel în considerentele deciziei că tribunalul a stabilit o altă stare de fapt decât ceea ce a rezultat din clauzele contractului şi, prin urmare aplicarea necorespunzătoare a dispoziţiilor art. 969 C. civ.
În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului conform art. 304 pct. 8 şi 11 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate şi respingerea apelului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta susţine în esenţă că, valoarea facturii din litigiu nu reprezintă o plată parţială a facturii, ci a fost emisă la terminarea forajului, valoarea cumulată a tuturor plăţilor fiind preţul lucrării, convenit de ambele părţi prin actul adiţional din 15 ianuarie 2000, pârâta datorând penalităţi de întârziere, calculate la 188 zile la suma de 99.342.220 lei, că recepţia faptică s-a realizat în perioada cuprinsă între terminarea lucrării – ianuarie – şi data emiterii facturii (martie).
Recurenta mai susţine că penalităţile au fost prevăzute în contractul părţilor, clauzele acestuia trebuiau interpretate în sensul art. 977 şi art. 978 C. civ., iar penalităţile cerute încep să curgă după 5 zile de la primirea facturii, şi, în condiţiile în care lucrarea a fost executată integral, greşit instanţa de apel a pus în sarcina sa obligaţii ce nu există în contract respectiv situaţia de lucrări şi eliberarea unui certificat de calitate.
Cu privire la situaţia de lucrări recurenta arată că acesta este un act intern al firmei de justificare alături de celelalte acte contabile.
Iar, împrejurarea că pârâta a primit factura, demonstrează în lipsa unor probe contrare că reclamanta a executat puţul cu alimentare cu apă corespunzătoare din toate punctele de vedere, aspect confirmat prin adresa beneficiarului direct Direcţia pentru Tineret şi Sport Harghita, întârzierea punerii în funcţiune nedatorându - se ei, astfel că a fost nevoită ca în calculul facturii din litigiu să includă şi plata TVA-ului şi a impozitului pe profit.
Faţă de toate aceste aspecte, reclamanta, în final, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat , în sensul obligării pârâtei la plata penalităţilor cerute prin acţiunea introductivă.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Părţile au convenit încheierea contractului de prestări servicii nr. 3 din 3 decembrie 1999, pârâta în calitate de beneficiar iar reclamanta executant, potrivit căruia executantul se obliga la efectuarea unui foraj hidrogeologic pentru alimentarea termică la „Complexul Sportiv şi de Tineret" Izvorul Mureşului, la 10 m NV de rezervorul de apă al Complexului, ulterior stabilindu-se prin actul adiţional nr. 3 din 15 ianuarie 2000, o adâncime de 100 ml.
Izvorul juridic al obligaţiilor şi drepturilor ce revin părţilor din litigiu este contractul de prestări servicii nr. 3 din 3 decembrie 1999.
La cap. IV, părţile au convenit modalitatea de plată şi anume imediat după semnarea contractului, un avans de 35.000.000 lei fără TVA, după recepţia lucrării restul de plată. De asemenea la acelaşi articol din contract se prevede plata ce se va face în termen de 5 zile de la primirea facturii, după care, în caz de neplată se vor plăti penalităţi de 0,2% pe zi.
Avansul stabilit în cap. IV din contract a fost achitat de pârâtă, restul sumei datorate trebuia achitată după recepţia lucrării.
Reclamanta pretinde contravaloarea lucrărilor ce ar fi executat pentru pârâtă dar nu a făcut dovada că acestea au fost şi confirmate de beneficiar, respectiv procesul verbal de recepţie, act pe care ar trebui să se regăsească semnătura de confirmare a lucrărilor de către beneficiara pârâtă contractate, precum şi a situaţiei de lucrări, prevederi legale cuprinse expres în Regulamentele privind calitatea în construcţii, împrejurări care nu justifică plata penalităţilor prevăzute de contract şi cerute prin acţiune.
Aşadar, afirmaţiile recurentei în justificarea neîndeplinirii obligaţiei de plată a penalităţilor cerute prin acţiunea introductivă nu pot fi luate în considerare în raport de actele dosarului, câtă vreme procesul verbal de recepţie şi situaţia de lucrări nu au fost depuse de reclamantă.
Or, recurenta nu a depus actele menţionate mai sus, şi nici nu a depus diligenţele necesare în acest sens, astfel că plata penalităţilor era condiţionată de recepţia lucrării, care nu au fost depuse nici în recurs.
În atare situaţie, simpla factură emisă în condiţiile în care reclamanta nu a depus la dosar ataşamentele prevăzute expres pentru lucrările în cauză şi ţinând cont că în cauză lipseşte procesul verbal de recepţie, plata fiind condiţionată de recepţia lucrării, Curtea constată că legal şi temeinic reclamanta nu a făcut dovada cererilor sale şi nici nu a respectat clauzele contractuale referitoare la recepţie, etc. omisiuni ce nu pot fi imputate intimatei.
Faţă de considerentele expuse, Curtea apreciază că sunt nefondate, şi celelalte critici formulate de reclamantă referitoare la adresa antreprenorul principal, şi includerea în factură a TVA-ului şi impozitulu.
pe profit pentru aceleaşi motive expuse mai sus.
Aşa fiind.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. SRL Gheorgheni împotriva deciziei nr. 313/A din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 515/2001. Comercial → |
|---|
