CSJ. Decizia nr. 520/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 520Dosar nr.7350/2001
Sedinţa publică de la 31 ianuarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa nr. 487 din 20 martie 2001 Tribunalul Prahova a admis excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii reclamantei S.I.F. MUNTENIA privind plata contravalorii dividendelor şi a daunelor interese aferente anului 1996 iar pe fond a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâta I.R.A. S.A. Câmpina să plătească suma de 43.205.000 lei contravaloarea dividendelor aferente anului 1997 respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind contravaloarea daunelor interese pentru anul 1997.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Decizia nr. 863 din 27 iunie 2001 a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 30.242.780 lei daune – interese pentru anul 1997 şi la 6.788.300 lei cheltuieli de judecată în loc de 3.288.300 lei.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi a fost obligată intimata la 676.032 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că dreptul reclamantei de a solicita dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1996 s-a născut la data de 7 aprilie 1997 astfel că în raport de data introducerii cererii dreptul la acţiune s-a prescris.
S-a mai reţinut că reclamanta este însă îndreptăţită să solicite daune – interese pentru anul 1997 conform dispoziţiilor art. 43 C. com .
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susţinând că în mod greşit s-au considerat ca fiind prescrise pretenţiile sale privind plata dividendelor pentru anul 1996 precum şi a dobânzilor aferente, susţinând că termenul de prescripţie începe să curgă de la 31 decembrie 1997 invocând sub acest aspect dispoziţiile OG nr. 26/1995.
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei în raport de critica formulată, Curtea, constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul reclamantei de a solicita dividendele cuvenite în calitate de acţionar a pârâtei, pentru exerciţiul financiar al anului 1996 s-a născut la data de 7 aprilie 1997 când în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor societăţii pârâte s-a aprobat bilanţul contabil pentru acest an financiar şi s-a stabilit cuantumul dividendelor cuvenite fiecărui acţionar în raport de cota capitalului social deţinut.
Aşadar, termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data de 7 octombrie 1997.
Însă reclamanta a promovat acţiunea la data de 18 decembrie 2000, deci pretenţiile pentru anul financiar 1996 sunt prescrise.
Dispoziţiile OG nr. 26/1995 invocate de către recurentă cu privire la scadenţa plăţii dividendelor nu sunt incidente în cauză întrucât actul normativ stabileşte termenul de plată al impozitului asupra dividendelor, datorat bugetului de stat, termen ce nu are legătură cu plata dividendelor către acţionar.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesării, în speţă fiind prescris dreptul la acţiune al reclamantei privind daunele – interese pentru anul financiar 1996.
În consecinţă, în mod corect instanţa de apel că pretenţiile reclamantei pentru exerciţiul financiar 1996 sunt prescrise, Decizia dată sub acest aspect fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, Curtea, în conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de S.I.F. MUNTENIA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. MUNTENIA Bucureşti împotriva deciziei nr. 863 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 526/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 52/2001. Comercial → |
|---|
