CSJ. Decizia nr. 57/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 57Dosar nr. 2500/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 martie 1998 reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a chemat în judecată pe pârâtă S.C. E. S.A. Slatina pentru a fi obligată la plata sumelor de 27.877.124 lei reprezentând contravaloare produse, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a livrat pârâtei produsele cuprinse în factura nr. 322928 din 11 septembrie 1996 dar nu s-a achitat preţul datorat.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 17 mai 2000 Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis acţiunea iar pârâta S.C. E. S.A. Slatina a fost obligată la plata sumei de 27.877.124 lei cu titlu de despăgubiri şi 1.887.627 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că documentele de livrare au fost semnate de pârâta - beneficiară şi s-a făcut dovada livrării mărfii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia nr. 1224 din 9 octombrie 2000 Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a schimbat în totul hotărârea şi pe fond a respins acţiunea societăţii comerciale reclamante pe care a obligat-o la cheltuieli de judecată în sumă de 1.138.000 lei.
Cu actul înregistrat la 27 noiembrie 2000 reclamanta S.C. I.S. S.A. Câmpia Turzii a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care ulterior l-a motivat, susţinând următoarele:
- societatea comercială reclamantă a dovedit că între părţi a intervenit acordul de voinţă cu privire la livrarea produselor, iar falsul invocat de pârâtă nu a fost dovedit;
- chiar dacă s-ar fi dovedit falsul, acest lucru nu prezintă relevanţă în soluţionarea pricinii.
Recursul formulat de reclamantă este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că prin comanda nr. 12 din 9 mai 1996 pârâta S.C. E. S.A. Slatina a solicitat reclamantei livrarea mai multor sortimente de sârmă, în cantităţile înscrise în acest document.
Pe de altă parte, prin avizul de expediere nr. 27511 din 10 septembrie 1996 societatea comercială reclamantă a expediat pârâtei 20210 kg oţel beton, transportul efectuându-se cu autocamionul, prin delegatul B.T., dar pârâta a contestat primirea acestui transport de mărfuri, situaţie care a generat litigiul.
Critica reclamantei vizează împrejurarea că, fiind o marfă comandată de pârâtă, refuzul acesteia de a o achita este nejustificat.
În realitate, aşa cum s-a arătat, refuzul intimatei de a achita produsele s-a datorat faptului că delegatul care a preluat marfa nu era angajatul său şi oţelul beton nu i-a fost predat, împrejurare care a determinat şi formularea unei reclamanţii penale.
În aceste condiţii, instanţele au fost îndreptăţite să reţină că refuzul pârâtei de a plăti produsele este justificat, cu atât mai mult cu cât, din adresa Inspectoratului de Poliţie Olt rezultă că partea vătămată este societatea care a livrat marfa, adică reclamanta din litigiul de faţă, aceasta urmând să se constituie parte civilă în procesul penal. Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I.S. S.A Câmpia Turzii împotriva deciziei nr. 1224 din 9 octombrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← Adunare generală a acţionarilor. Convocare. Termen. Natura... | CSJ. Decizia nr. 568/2001. Comercial → |
|---|
