CSJ. Decizia nr. 67/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 67Dosar nr. 6787/2001
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 948 din 19 decembrie 1997 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, s-a admis în parte acţiunea reclamantei şi pârâta R.C.F. Constanţa a fost obligată la plata sumei de 13.175.263 lei pretenţii şi la 345.066 lei cheltuieli de judecată; s-a respins acţiunea faţă de pârâţii S.C. P. S.A. şi P.T. S.A. Ploieşti, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că violarea sigiliului R. s-a produs pe distanţa dintre furnizor şi beneficiar, iar culpa pentru lipsurile cantitative aparţine cărăuşului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 747 din 13 decembrie 1998, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Prin Decizia nr. 807 din 13 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de pârâtă, s-a casat Decizia sus menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă cu motivarea că pârâta cu adresa nr. 532 din 6 noiembrie 1998 a expediat Curţii de Apel Constanţa, Ordinul de Plată nr. 173 din 6 februarie 1998 reprezentând taxă de timbru în sumă de 502.758 lei.
Rejudecând litigiul, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 559 din 31 mai 2001 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 948 din 19 decembrie 1997 a Tribunalului Constanţa pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pe pârâta S.C. P.T. S.A. Ploieşti la 13.175.263 lei daune şi la 1.345.066 lei cheltuieli de judecată către reclamantă; s-a respins acţiunea faţă de pârâta R.C.F. Constanţa, ca nefondată.
S-a reţinut în considerentele deciziei că din cele 3 procese verbale întocmite cu ocazia verificării cazanului cu terminaţia ...5389 rezultă că acesta nu prezintă urme de violare sau scurgeri din conţinut, sigiliile aplicate fiind intacte.
În raport de aceste constatări lipsa sigiliului aplicat de R. nu este de natură să atragă răspunderea cărăuşului.
Împotriva acestei decizii pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P.T. Ploieşti, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că instanţa de apel a interpretat în mod greşit probele administrate în cauză, fără a avea în vedere că livrarea produselor s-a efectuat în sistem tranzit achitat, modalitate de livrare în care operaţiunile de primire a vagoanelor de cărăuş, verificarea acestora şi admiterea la încărcare numai a celor corespunzătoare şi încărcarea vagoanelor, determinarea cantitativă şi calitativă, sigilarea şi predarea mijlocului de transport către cărăuş în staţia de expediţie sunt în sarcina şi efectuate exclusiv de rafinăria furnizoare, în speţă S.C. P. S.A.
Întrucât instanţa de apel a stabilit că lipsa nu putea să provină de pe timpul transportului, ci de la încărcare, culpa aparţine furnizorului – expeditor, respectiv S.C. P. S.A. potrivit dispoziţiilor art. 58.2 şi art. 61.1 din Regulamentul de transport C.F.R./1997.
Că menţiunea „Francat" aplicată pe scrisoarea de trăsură face dovada achitării transportului din Staţia C.F. de expediţie la beneficiar.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
La data de 12 mai 1997 reclamanta S.C. P.I. S.A. a primit de la S.C. P. S.A. prin intermediul S.C. P. S.A. un vagon cisternă cu benzină premium, însoţit de Nota de Greutate 2958 din 12 mai 1997.
Cu ocazia recepţionării mărfii s-a constatat lipsa a 4.250 kg benzină potrivit procesului verbal de constatare nr. 440 din 15 mai 1997.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că din cuprinsul celor 3 procese verbale întocmite cu ocazia verificării cazanului 315378895389 a rezultat că acesta nu prezintă urme de violare, deformare sau scurgeri din conţinut.
În ceea ce priveşte sigiliile s-a menţionat că cel de la domă aplicat de P.M. este intact, dar lipseşte cel aplicat de R.
Potrivit dispoziţiilor art. 83.1 din Regulamentul de Transport C.F.R. "calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare".
Art. 82.5 din acelaşi Regulament prevede că pentru expediţiile în vagoane complete, precum şi cele în containere, boxpaleţi şi alte unităţi de încărcătură sigilate, calea ferată nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte.
În speţă, faţă de menţiunile din cele 3 procese verbale de constatare rezultă că transportul nu a prezentat urme de violare sau scurgeri, iar sigiliul aplicat la domă de P.M. era intact.
Împrejurarea că la domă s-a constatat lipsa sigiliului aplicat de R., nu poate angaja răspunderea cărăuşului cât timp cazanul nu a prezentat scurgeri din conţinut sau urme de violare aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Pe de altă parte, din scrisoarea de trăsură nr. 621857, rezultă că recurenta – pârâtă P. S.A. Ploieşti a predat spre transport cazanul şi a făcut menţiunile privind cantitatea de benzină expediată.
Susţinerea recurentei că livrarea s-a efectuat în sistem „tranzit achitat", modalitate de livrare în care toate operaţiunile de primire a vagoanelor de la cărăuş, verificarea şi admiterea la încărcare numai a vagoanelor corespunzătoare, determinarea cantitativ şi calitativ, sigilarea şi predarea mijlocului de transport către cărăuş în staţia de expediţie sunt în sarcina rafinăriei furnizoare, în speţă S.C.P. S.A., va fi înlăturată cât timp aceasta nu a dovedit corelarea celor două contracte, care este obligatorie în cazul acestui sistem de livrare.
Critica recurentei că intimata - reclamantă P. Ialomiţa, şi intimata – pârâtă P.T. Ploieşti, nu au calitate procesuală întrucât sunt subunităţi fără personalitate juridică ale aceleiaşi societăţi S.N.P. P. S.A. Bucureşti înfiinţată prin OUG nr. 49/1997, nu este întemeiată întrucât la data promovării acţiunii acestea erau societăţii distincte de sine stătătoare aşa cum de altfel a menţionat şi recurenta în cererea sa.
Faţă de toate aceste considerente în mod corect instanţa de apel a respins acţiunea reclamantei faţă de cărăuş – R.C.F. Constanţa.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P.T. Ploieşti, împotriva deciziei nr. 559 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 675/2001. Comercial | CSJ. Decizia nr. 722/2001. Comercial → |
|---|
