CSJ. Decizia nr. 662/2001. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 662Dosar nr. 7551/2001

Şedinţa publică din 6 februarie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 128/CA pronunţată la 6 martie 2001, a admis în parte acţiunea comercială a reclamantei S.C. L.P. SRL împotriva pârâtei S.C. C. SRL, acţiune prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 3.698.560 lei cu titlul de preţ, 36.251.645 lei cu titlul de penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.070.885 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că diferenţa de preţ de 3.698.560 lei a fost achitată de pârâtă prin ordinul de plată nr. 4290 din 19 ianuarie 2001, iar capătul de cerere pentru plata penalităţilor nu poate fi admis deoarece în speţă, părţile au stabilit raporturi comerciale în formă simplificată, iar menţiunea făcută pe factură unilateral, de către reclamantă cu privire la plata unor penalităţi de întârziere în cuantum de 3% nu constituie o convenţie legală în acest sens, deoarece delegatul societăţii pârâte, care a semnat pentru preluarea mărfii, nu era abilitat să negocieze în numele acesteia, clauzele unui contract.

Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de societatea reclamantă, a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, care, prin Decizia civilă nr. 448/A pronunţată la 30 mai 2001 în dosarul nr. 2292/2001, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta şi la plata sumei de 36.251.645 lei penalităţi de întârziere şi a majorat cheltuielile de judecată la 3.737.000 lei.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, au fost menţinute.

În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a apreciat că reclamanta a făcut dovada raportului contractual în condiţiile art. 46 C. com., prin acceptarea facturilor, pârâta acceptând implicit şi condiţiile impuse de reclamanta furnizoare, inclusiv penalităţile de 3% pe zi de întârziere.

Decizia pronunţată de instanţa de apel, a fost atacată cu recurs de societatea pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Invocând, în susţinerea motivelor sale de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta recurentă susţine că părţile, au stabilit raporturi comerciale în forma comenzii urmată de executare, dar nu au convenit prin persoane abilitate, plata unor penalităţi de întârziere, iar menţiunea furnizoarei reclamante în acest sens, nu poate să constituie o convenţie legală între părţi.

Recursul declarat de societatea pârâtă este fondat pentru următoarele considerente:

În materia contractului comercial, consimţământul părţilor, este condiţia esenţială şi trebuie exprimat expres.

Reglementările comerciale admit existenţa raporturilor comerciale simplificate de tipul ofertei şi acceptării ofertei, conform dispoziţiilor art. 35 şi art. 36 C. com., însă aceste prevederi nu pot fi extinse şi cu o clauză penală pentru întârziere în executare, în lipsa acordului expres de voinţă al părţilor, aşa cum a reţinut corect instanţa de fond.

Semnătura reprezentantului pârâtei, delegat să preia produsele facturate, nu poate produce efecte decât în limitele abilitării acestuia, care era limitată la preluarea mărfurilor.

Pentru dezdăunarea sa, în cazul întârzierii plăţii produselor, furnizoarea reclamantă avea la dispoziţie prevederile art. 43 C. com.

Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de societatea pârâtă va fi admis, iar Decizia instanţei de apel va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 128/CA pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 5645/2000, care va fi menţinută.

În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., intimata reclamantă urmează să fie obligată la 1.440.050 lei, reprezentând taxa de timbru în recurs, cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

 DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 448/A din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.C. L.P. SRL Blaj împotriva sentinţei nr. 128/CA din 6 martie 2001 a Tribunalului Alba.

Obligă intimata S.C. L.P. SRL Blaj să plătească recurentei suma de 1.440.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 662/2001. Comercial