CSJ. Decizia nr. 730/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 730Dosar nr. 8765/2001
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 50 din 17 ianuarie 2001, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, soluţionând cauza în fond după rejudecare a admis acţiunea reclamantei C.C. Voila în contradictoriu cu pârâta S.C. D.E.I. SRL Voila pe care a obligat-o la plata sumei de 136.061.945 lei debit derivat din contractul de asociere încheiat.
De asemenea, a admis şi cererea reconvenţională a pârâtei, obligând reclamanta la plata sumei de 612.412.000 lei contravaloarea lucrărilor de investiţii actualizate conform indicilor de inflaţie.
A compensat între părţi datoriile reciproce şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 476.350.055 lei, precum şi cheltuielile de judecată şi a dat în debit pârâta cu suma de 11.886.072 lei diferenţă taxă timbru.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin contractele de asociere în participaţiune nr. 37 şi 38 din 2 februarie 1994 şi actul adiţional nr. 163/1994 părţile au hotărât efectuarea unor lucrări de reparaţii şi modernizări urmând a fi suportate în cote egale cu obligaţia pârâtei de a solicita acordul de principiu şi prezentarea situaţiei de lucrări.
Prin minuta încheiată la data de 10 februarie 1998 reclamanta a recunoscut ca executate lucrările efectuate de părţi, iar pârâta a confirmat debitul datorat din asocierea intervenită.
Cuantumul sumelor datorate reciproc a fost stabilit prin expertizele efectuate în cauză, omologate de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta solicitând schimbarea în parte a acesteia prin respingerea cererii reconvenţionale.
Criticile formulate se referă la faptul soluţionării cererii reconvenţionale fără a fi timbrată legal; cât şi aspectul neluării în consideraţie a apărărilor făcute pe principiul neexecutării contractului şi efectuarea investiţiilor fără acordul său precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. considerând modificarea pretenţiilor din cererea reconvenţională drept o majorare a câtimii pretenţiilor.
De asemenea susţine că raportul de expertiză trebuia să ia în consideraţie numai lucrările pentru care există înscrisuri doveditoare potrivit contractului încheiat şi că în mod eronat s-a apreciat că şi-a recunoscut volumul şi costul investiţiilor, în realitate confirmând numai efectuarea acestora.
Prin Decizia civilă nr. 447 din 5 iulie 2001 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă criticată în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale cu obligarea reclamantei la plata sumei de 306.206.000 lei contravaloarea actualizată a lucrărilor de investiţii, compensând datoriile reciproce ale părţilor până la concurenţa sumei de 170.144.055 lei, menţinând celelalte dispoziţii.
În pronunţarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că în adevăr în actul adiţional la contractul de asociere s-a prevăzut că părţile vor participa la lucrările de reparaţii şi modernizări ale imobilului cu o cotă de 50% din valoare, şi că lucrările urmează a fi executate de pârâtă.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză s-a procedat la aplicarea deducerii cotei de 50% din valoarea lucrării stabilindu-se suma real datorată, procedându-se şi la compensarea datoriilor faţă de această situaţie.
S-au înlăturat celelalte critici, motivat de faptul că prin darea în debit a pârâtei-reclamante s-a respectat dispoziţiile Legii nr. 146/1997; cu ocazia rejudecării s-au administrat probe noi, cauza fiind examinată sub toate aspectele fiind respectiv indicaţiile date de instanţa de apel, faţă de pretenţiile reciproce, nu se mai poate invoca excepţia de neexecutare a contractului; pârâta-reclamantă şi-a respectat obligaţiile asumate; chiar apelanta depunând actele justificative, prin minuta încheiată a recunoscut lucrările executate, s-au respectat dispoziţiile art. 132 alin. (2) C. proc. civ., fiind permisă modificarea acţiunii în constatare în acţiune în realizare; proba testimonială nu a fost solicitată.
Părţile au declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, în termen şi legal timbrat.
Reclamanta C.C. Voila, invocă aspecte de nelegalitate şi netemeinicie făcând referire la dispoziţiile art. 307 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a făcut o aplicare neprincipială a dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997; a respins nefondat excepţia de neexecutare a contractului şi greşit s-a acceptat transformarea acţiunii în constatare în acţiune în realizare, minuta semnată reprezintă recunoaşterea efectuării lucrărilor dar nu şi valoarea acestora determinată subiectiv de expert, valoarea investiţiilor trebuia stabilită funcţie de documentele justificative conform clauzelor contractului încheiat nu s-a luat în consideraţie procesul verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie din 17 iunie 1996 semnat şi de intimată prin care se obliga să prezinte actele justificative în vederea desocotirii.
Recurenta-pârâtă critică soluţia instanţei de apel motivat de faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut respectiv nu s-a ţinut cont că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita 50% din valoarea investiţiilor, cerere formulată direct la instanţa de apel.
De asemenea s-au încălcat dispoziţiile art. 12 din contractul de asociere potrivit căruia la încetarea asocierii aportul în natură se va restitui asociaţilor.
Cum aportul său a fost de executare, în totalitate a investiţiilor, prin acordarea procentului de 50% intimatei s-a realizat o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Prin sentinţa pronunţată în fond, pârâta-reclamantă a fost dată în debit cu completarea de taxă de timbru astfel că nu se poate reţine că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 146/1997, act normativ care nu interzice această modalitate, iar partea nu este în culpă din moment ce nu i s-a pus în vedere cuantumul acesteia .
Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.
Una din condiţiile pentru invocarea acestei excepţii este aceea potrivit căreia neexecutarea să nu se datoreze faptei înseşi a celui care invocă excepţia, faptă ce l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia.
În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, din probele administrate nici una din părţile contractate nu şi-a îndeplini obligaţiile asumate. Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-i plăti reclamantei cota parte din beneficii, iar reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de a plăti 50% din valoarea investiţiilor.
În această situaţie invocarea excepţiei nu este posibilă, lipsa simultaneităţii de executare provenind din natura obligaţiilor, respectiv obligaţia de a plăti a cotei părţi din beneficii şi cererea partenerului contractual de efectuare a contraprestaţiei.
Modificarea acţiunii , aşa cum a reţinut şi instanţa de apel s-a făcut în condiţiile art. 132 pct. 4 care permite înlocuirea cererii în constatare printr-o cerere pentru realizare.
Prin minuta încheiată, recurenta reclamantă a confirmat executarea lucrărilor , depunerea actelor justificative infirmând susţinerea potrivit căreia intimata nu şi-a respectat obligaţia contractuală de prezentare dovezilor privind efectuarea lucrărilor şi cuantumul acestora.
Susţinerea recurentei că valoarea investiţiilor este de 207.323.977 lei urmează a fi înlăturată având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, recurenta nefiind în măsură să demonstreze existenţa unor erori în calculul stabilit.
Nu se poate reţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare respectiv procesul verbal din 17 iunie 1996, din conţinutul acestuia nerezultând că părţile au conciliat conflictul intervenit urmare derulării contractului de asociere.
Cu privire la criticile pârâtei-reclamante, Curtea apreciază că textele invocate respectiv art. 304 pct. 6 şi 9 nu sunt incidente în aplicarea procentului de 50%, instanţa acordând exact ce s-a solicitat.
Potrivit actului adiţional nr. 963/1994, în prima clauză s-a precizat cota de 50% din valoarea investiţiei, în contul fiecărei părţi, iar în ultima clauză s-a stabilit modalitatea concretă în care reclamanta-recurentă urma să achite partenerului acest procent.
În această situaţie, justificat instanţa de apel, având în vedere voinţa părţilor materializată prin convenţia încheiată, în respectarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi art. 251 şi urm. C. com. a apreciat că aportul în natură a pârâtei-reclamante este de 50% din valoarea investiţională.
Faţă de cele arătate, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge , ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta C.C. VOILA şi pârâta S.C. D. & I. SRL Voila împotriva deciziei nr. 447 Ap din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 729/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 8/2001. Comercial → |
|---|
