CSJ. Decizia nr. 731/2001. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 731Dosar nr. 478/2001
Şedinţa publică din 7 februarie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.D., a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. S.A. solicitând anularea hotărârii AGA din 11octombrie 1999, suspendarea efectelor acesteia până la soluţionarea cauzei, efectuarea menţiunilor la O.R.C. şi publicarea în Monitorul Oficial precum şi cheltuieli de judecată.
Printr-o acţiune separată reclamanţii V.M. şi T.I. au solicitat instanţei anularea hotărârii AGA din 11 octombrie 1999, suspendarea acesteia şi, efectuarea menţiunilor la O.R.C. V.M. a introdus şi o cerere de intervenţie având acelaşi obiect.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 135/C din 12 februarie 2001, a admis acţiunile conexate, a anulat hotărârea AGA atacatăşi a obligat pe pârâta S.C. U. S.A. Piteşti, la cheltuielide judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 30 martie 1999 AGA, S.C. U. S.A. a hotărât dizolvarea societăţii şi numirea unui lichidator, care însă nu a intrat legal în funcţie astfel că toate actele întocmite de acesta nu-şi puteau produce efectele.
Anulându-se hotărârea AGA prin care s-a numit lichidatorul, condiţiile dispoziţiilor art. 130 alin. (5) şi art. 246 lit. b) din Legea nr. 31/1990 nu mai erau îndeplinite pentru procedura de dizolvare şi lichidare.
În privinţa exercitării funcţiei de lichidator, instanţa a mai reţinut că nu a fost întocmit inventarul şi bilanţul care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, iar unele active au fost repartizate în contul sumelor ce se cuveneau acţionarilor după lichidare.
Curtea de Apel Piteşti, soluţionând apelul declarat de lichidator, prin Decizia nr. 588/A-C din 5 decembrie 2001, a admis cererea, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunile reclamanţilor.
Instanţa de apel a considerat că AGA din 30 martie 1999 a hotărât dizolvarea societăţii şi numirea unui lichidator, care şi-a depus semnătura la O.R.C. şi a convocat AGA, care la data de 11 octombrie 1999 a stabilit operaţiunile de lichidare a patrimoniului societăţii iar reclamanţii au primit spaţii comerciale şi acţiuni la S.C. O.L. S.A. Craiova. Mai reţine instanţa că la data de 11 octombrie 1999 nu a fost convocată AGA ci s-au purtat numai discuţii pe baza stadiului de lichidare întocmit, iar pe baza actelor de dare în plată, cererile reclamanţilor le-au fost satisfăcute.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta A.D. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică Decizia atacată întrucâtnu a avut în vedere hotărârea judecătorească, rămasă definitivă, prin care s-a anulat hotărârea AGA din 30 martie 1999 prin care s-a numit lichidatorul; a considerat că la data de 11 octombrie 1999 nu s-a ţinut AGA ci s-au purtat discuţii legate de lichidarea societăţii fără a analiza însă dacă lichidatorul exercita în mod legal funcţia atribuită.
Sub aspect procesual recurenta consideră că greşit s-a soluţionat cauza în apel înainte ca hotărârea de anulare a hotărârii AGA din 30 martie 1999 să fi rămas irevocabilă, în condiţiile în care pricina a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Temeiurile care îndreptăţesc dizolvarea societăţii comerciale sunt prevăzute de art. 222-224 din Legea nr. 31/1990.
Asociaţii dispun, în principiu de libertatea de apreciere a intereselor entităţii juridice şi pot hotărî prin voinţa adunării generale, dizolvarea societăţii situaţie în care are loc deschiderea procedurii lichidării.
Pe de altă parte hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra, iar hotărârea definitivă de anulare este opozabilă tuturor acţionarilor de la data publicării în Monitorul Oficial [ art. 131 alin. (7) din Legea nr. 31/1990].
Hotărârea AGAnr. 1 din 30 martie 1999, prin care s-a stabilit dizolvarea societăţii comerciale şi numirea unui lichidator, a fost atacată în justiţie şi printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia nr. 14/A-C/2000 a Curţii de Apel Piteşti) a fost anulată. Chiar dacă sentinţa nr. 464/C/1999 pronunţată de Tribunalul Argeş, rămasă definitivă prin Deciziasusmenţionată a curţii de apel, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, ea îşi produce efectele faţă de părţi, în discuţie rămânând numai opozabilitatea faţă de ceilalţi acţionari.
Apare astfel în evidenţă desfiinţarea efectelor hotărârii AGA din 30 martie 1999 şi pe cale de consecinţă – ca o aplicaţie a principiului resoluto juse dantis rezolvitur jus occipientis – desfiinţarea efectelor hotărârii adunării generale extraordinare din 11 octombrie 1999.
Indiferent cum este calificată această ultimă decizie a forului suprem al societăţii comerciale efectele ei nu se pot produce.
Acesta este aspectul principal care dă rezolvarea litigiului de faţă, celelalte chestiuni legate de încălcarea procedurii de repartizare a activelor precum şi de încălcare a normelor procesuale, căpătând caracter subsidiar nerelevant.
Astfel instanţa de apel, caracterizând greşit hotărârile adunării generale din 30 martie 1999 şi 11 octombrie 1999, a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Curtea, va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 588/A-C din 5 decembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, pe care o modifică în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de lichidatorul S.C. I.E.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 135/C din 12 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admiterecursul declarat de reclamanta A.D.
Modifică Decizia nr. 588 AC din 5 decembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi respinge apelul pârâtei, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 753/2001. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 730/2001. Comercial → |
|---|
